1,431 matches
-
o perspectivă de viață cu totul nouă și liniștită. Ceva Îl oprește, fie familia din țară, fie frica de securitatea care-l putea găsi „oriunde”, și iată că, paradoxal, opțiunea sa de a se Întoarce Îl aruncă, nevinovat, În mâinile Însângerate ale torționarilor care Îi schimbă fundamental destinul. Din acest punct de vedere, finalul cărții, În care se produce reîntâlnirea cu ofițerul de securitate, este dostoievskian, ca În „Crimă și pedeapsă”, de pildă, când păcătosul, criminalul, este salvat și iertat. De
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții... Foamea, setea și pericole la tot pasul” - a apreciat inginerul Cicoare. Nu am putut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În sfârșit, ia un cuțit cu mâner de os, le tranșează cu grijă și, cu surâsul pe buze, le vinde carnea dezosată clienților săi. Cu ce plăcere face treaba asta! Sunt sigur că e chiar un fel de voluptate. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu o trupă excelentă; În ea, un doctor țăcănit, omora narcomani, tăia mîinile și picioarele unor pederaști, schimba sexul unei debusolate, făcea amor cu o prostituată, iar din decor nu lipseau elemente frisonante - noroi, dușuri, șobolani, membre amputate, instrumente medicale Însîngerate. Rețineți, am dat exemple de spectacole care au produs maximă Încîntare unei părți a criticii noastre!... Și-n acest context, Îmi dau seama că-s depășit, că Sofocle, Will ,Cehov, Ibsen sau Camus sunt niște drama turgi care , vai! , s-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu fi adulmecat ușor de jivine și crezând că ziua următoare, îl voi găsi. La ora aceea trebuia să fim deja trecuți de râu. Asfințitul la fel de însângerat ca trupul lui Alexandru, era aproape. Parcă tot sângele cumnatului meu se scursese la orizont ca să înece soarele. Venea la ea o femeie nevoiașă, văduvă, cu mulți copii, care din fericire, locuia chiar în curtea lor, în vechile lor acareturi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu bule când acestea se sparg, gemete, miorlăituri, fluierături, aș putea chiar jura chiar că am auzit și un fragment din Traviata. Pe scurt, era o hărmălaie de parcă fetele s-ar fi Înmulțit nu prin clonare, ci prin diviziune fulgerătoare. Însângerat și Învinețit, m-am extras din zona ostilităților, fluturând În semn de pace o fâșie rămasă Întreagă din lenjeria de corp, și m-am târât către birou. Sprijinit cu spatele de tăblia acestuia, am glăsuit, cu una dintre ultimele suflări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar nici ca un dinte care macină totul cum spunea poetul Wieland puțin mai tîrziu, parafrazînd impresia lui Shakespeare din Măsură pentru măsură. Pînă nu demult, reia Bătrînul cu gîndul la traducerea din maghiară a episoadelor din Cronica unei zile însîngerate, credeam că băieții ăștia au o cauză nobilă, însă se pare că m-am înșelat ca un ageamiu. Uitați-vă la ăsta, dom’ Colonel, zice Poștașul începînd să simtă și el un gram de silă în suflet, „Se deschid porțile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
auzit de o mie de ori pînă mi-au ieșit pe urechi, zice Bătrînul, dar ce-ai zice să mai citim puțin printre rînduri, îi propune. De exemplu pe aia cu tînărul înlăcrimat care are asupra sa buletinul de identitate însîngerat al prietenului său mort prin împușcare, aici nu mai rămîne nimic de citit printre rînduri, dom’ Colonel, doar să ți vină să-l strîngi de gît pe cel care a dat știrea, sînt ca niște hiene toți ziariștii ăștia care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În formă de trandafir.. A plecat ca să afle de ce n-au mai venit banii de pensie alimentară, de atâta timp. A lăsat În urmă un miros puternic de măr copt și scorțișoară. Când soarele aluneca pe cer ca un bolovan Însângerat Împins de curentul unei ape, bunica a revenit acasă. S-a prăbușit pe un scaun oftând, s-a descălțat, frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care l-a așezat pe marginea scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult, dar să am grijă, el nu crede În iu bi re, el cre de cel mai mult În moar A doua noapte am visat un pescăruș strivit de roțile unei mașini. M-am aplecat să-l ridic de pe asfaltul Însângerat și când l-am luat luat te În mâini, era mama care se chinuia să mă nască e sin și pierduse mult sânge. M-am născut greu, noaptea gu târziu, și primul lucru pe care l-a făcut mama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-o, spunându-i că eu sunt Kawabata, și m-am născut cu numele ăsta, care, nu știu din ce limbă vine și că n-o să mor curând, să nu-și facă griji. Când mama m-a lăsat jos, pe asfaltul Însângerat, eram Îmbrăcat ponosit, ca un cerșetor, iar mama se transformase din nou În pescărușul mort. M-am trezit, când prima rază de soare intrase pe fereastra cavoului și-mi gâdila plăcut nările. Mi-am dat dintr-odată seama, că bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
proslăvirea Stelelor și Dungilor, îl știu de la cap la coadă! Da, doctore, sunt un copil al exercițiilor de alarmă antiaeriană, țin minte Corregidorul și „Cavalcada Americii“, și drapelul ce flutura pe catarg în timp ce era înălțat în unghiul acela sfâșietor deasupra însângeratei Iwo Jima. Colin Kelly s-a prăbușit în flăcări când aveam eu opt ani, iar de Hiroshima și Nagasaki s-a ales praful și pulberea la o săptămână după ce împlineam doisprezece ani, în toiul copilăriei mele, după patru ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii țintuiți în tavan, zic: Cineva omoară modele. Scoțând un contrafort însângerat, Mona zice: — Călcându-le în picioare? Topmodele, îi zic. Acul mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zic, nu e și mai multă putere. Nu o putem lăsa pe Helen să pună mâna pe Cartea umbrelor. Și, încet, atât de încet că nici n-o pot vedea mișcându-se, Mona trage o coloană ionică dintr-un crater însângerat care se cască sub degetul meu mare. Încet ca limba orară a unui ceas. Nu-mi mai aduc aminte dacă este de la vreun muzeu, de la vreo biserică sau de la vreo universitate. Câte case sfărâmate și instituții distruse... E mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
asta, Helen mi-a spus că s-ar putea să fie nevoită să te omoare. Îmi sună pagerul. E un număr pe care nu-l cunosc. Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fermă, zicând: — Mi-ai aruncat cartea de artizanat indigen. Cartea aia era foarte importantă pentru mine, zice. Unii încă mai cred că puterea stă în cunoaștere. — Coacăză, iubita mea, zice Stridie, mângâindu-i părul, care i se lipește de mâna însângerată. Îi dă o buclă după ureche și-i zice: Cartea aia era un rahat. — Bine, zice Mona, trăgându-se înapoi, cu brațele încrucișate pe piept. Și Stridie zice „Bine“. Și trântește portiera, lăsând pe geam o amprentă de sânge. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen zice: — Înseamnă că e vorba de casa cu cinci dormitoare în stil olandez de pe Feeney Drive. N-a dispărut înainte să aterizeze în hol? O întreb. Da, îi zic lui Helen, a dispărut cam pe la jumătatea scărilor. Un cap însângerat, hidos, care rânjea. Femeia de la telefon zice ceva. Și știrb, zice. Pare foarte zdruncinată. Mona mâzgălește cu îndârjire; cariocile colorate scârțâie pe hârtie. Și, citind mai departe din ceaslov, Helen zice: — Deci a dispărut. Care-i problema? Se-ntâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sunt împrăștiate și-mi trosnesc sub tălpile pantofilor. Ce-a mai rămas din viața mea normală. Deschid radioul cu ceas de lângă pat. Mă întind și strâng laolaltă rămășițele de benzinării, morgi, chioșcuri de fast-food și mănăstiri spaniole. Adun grămadă bucățile însângerate și prăfuite, și la radio e muzică swing de big band. La radio e muzică celtică, gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut să mă mai întorc de unde plecasem, zice, la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plecasem, zice, la viața de dinainte de a te cunoaște. Își sterge și-și tot șterge pe fustă mâna plină de sânge. — Chiar dacă am toate puterile din lume. Trebuie să ajungem la un spital, zic. Și Helen zâmbește cu un zâmbet însângerat și zice: — Păi suntem într-un spital. Nu-i vorba de ceva personal, zice. Avea nevoie de cineva. Chiar dacă l-ar putea aduce înapoi pe Patrick, n-ar vrea să-i distrugă viața împărtășindu-i descântecul. Chiar dacă asta ar însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cea mai frumoasă"!, precum zice Minulescu... Hm! surîde Maria cu gîndul departe. În cinstea ta, / Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, / Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frig. V-am zis doar c-o să cinăm... Și, vrînd să-și coloreze și mai mult gluma, răstoarnă sacul, din care cad patru găini și o rață. Găinile încep să fugă speriate, făcînd scandal; rața însă, cu gîtul rupt, zace însîngerată. Asta făcea pe nebuna o arată Mircea Emil. Așteaptă ca și cei din jur să rîdă. Toți însă tac. Își rotește privirea: pe multe mese, vede farfurii cu urme de friptură și pahare; unii încă mai mănîncă ori beau. Ha-ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inhibată pentru a rosti cuvinte precum „ciclu“ sau „tampon“. Asta o determinase pe Carol să își descopere singură anatomia. Apogeul fusese atins la dușurile de la școală, unde avusese ghinionul să înceapă în plin, fără tatonări prealabile, cu o descărcare vâscoasă, însângerată, revărsată peste gambele ei ude. Unele dintre fete țipaseră, iar Carol rămăsese împietrită de groază. Mama ei, foindu-se ca un șobolan, o blindase în seara aceea cu absorbante. La Llanstephan, Beverley fusese uimită să descopere cât de ignorantă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
împiedicat și a căzut sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională, pe targă. Fratele său, William, s-a uitat la bietul Henry. Și-a ațintit privirea asupra bandajului însângerat care îi acoperea pantalonii și l-a implorat pe Dumnezeu, oricine o fi fost, să-i vindece fratele. Se ruga pentru noi toți, fiindcă știa ce avea să urmeze. Știa că ne așteaptă doar o serie de romane groase, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]