339 matches
-
o unificare efemeră a tuturor domeniilor francilor. Această unitate este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. Urmașul său în Francia Orientală, Arnulf de Carintia, revendică întreaga Lotharingie iar în 894 îl înscăunează pe fiul său bastard Zwentibold ca rege al Lotharingiei. Zwntibold este ucis în 900 iar teritoriul îi revine fratelui său vitreg Ludovic Copilul. În 903, Ludovic îl numește pe Gebhard ca guvernator al Lotharingiei și îi oferă titlul de "duce
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a Siriei de către puterile Antantei, în anul 1919 Amin al-Husseini a activat la Damasc în suita lui Djibril Haddad, ofițer de origine libaneză, însărcinat cu securitatea generală din partea regimului înscăunat de emirul Feisal ibn Hussein în Siria. În vara aceluiaș an al-Husseini a organizat o delegație a arabilor din Palestina la Congresul Național Sirian întrunit la Damasc, care avea drept scop obținerea independenței Siriei Mari sub sceptrul lui Feisal. Întors
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
scopul acceptării unei teocrații satanice care să domine lumea, teocrația satanică a Nesfintei Treimi - Satana, Antihristul și prorocul mincinos fiind baza unui cult imperial. În multe teorii ale conspirației contemporane creștine, profetul mincinos va fi ultimul papă al Bisericii Romano-Catolice (înscăunat prin trădare sau de o conspirație iezuită), un guru carismatic din mișcarea New Age sau chiar un lider al unei organizații fundamentaliste creștine, cum ar fi , în timp ce Anticristul va fi un președinte al Uniunii Europene, ori secretarul general al Organizației
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
locuit în casa ultimei soții a lui Henric al VIII-lea, Catherine Parr, unde a fost educată conform tradiției dinastice. A rămas acolo până la moartea reginei, în anul 1548. Atunci, pentru prima oară, s-a nutrit planul de a o înscăuna pe Jane Grey ca succesoare a regelui Eduard al VI-lea. Jane era o persoană fermecătoare și educată. Sub privirea atentă a profesorului Aylmer a învățat greaca, latina, ebraica, italiana și franceza. De asemenea, ea citea operele filozofilor antici și
Lady Jane Grey () [Corola-website/Science/303059_a_304388]
-
bun început, Beckmesser este suspicios. Pogner îl prezintă pe Walther breslei: el ar dori ca acesta să devină maestru, pentru că numai un maestru s-ar putea căsători cu Eva. Prin urmare, el trebuie să cânte în fața breslei, care îl va înscăuna sau nu. Beckmesser este numit marker și îl umilește pe Walther oprindu-l în mijlocul cântecului: el nu mai are suficient spațiu pe tablă pentru a nota erorile cavalerului. Walther nu va fi admis printre maeștri. Hans Sachs își îndeamnă colegii
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
Sibiu (1921-1925); În 1925 a fost tuns în monahism, sub numele Policarp, încredințându-se stăreția mănăstirei Hodoș-Bodrog (1925-1935), hirotesit protosinghel (1925) și arhimandrit (1926). La 24 ian. 1935 ales episcop misionar pentru românii ortodocși din America (hirotonit 24 mart. 1935, înscăunat în Detroit la 4 iul. 1935), unde a păstorit efectiv până în august 1939. În această calitate a organizat eparhia (cu 6 protopopiate, 44 parohii, 62 filiale, cu 43 biserici și 5 paraclise, deservite de 34 de preoți); A inițiat apariția
Policarp Morușca () [Corola-website/Science/308681_a_310010]
-
ca locțiitor de episcop al Râmnicului-Noul Severin, cu titulatura de "Craioveanul" (1 noiembrie 1938 - 1 noiembrie 1939) și apoi ca locțiitor de mitropolit al Olteniei (1-29 noiembrie 1939). A fost ales la 29 noiembrie 1939 ca mitropolit al Moldovei și înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iași la 17 decembrie 1939. A păstorit la Iași până la 16 august 1947, când s-a retras din scaun în urma presiunilor exercitate de puterea comunistă. În calitate de mitropolit a efectuat vizite canonice la numeroase parohii și mănăstiri
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
a devenit și duce de Spoleto. Însă împăratul Otto al III-lea a devenit suspicios față de adunarea în mâinile aceluiași om a întregii puteri din Italia centrală, drept pentru care l-a depus pe Ugo din Spoleto, unde l-a înscăunat pe Conrad de Urslingen. În 31 iulie 1001, a oferit câteva privilegii markgrafului Ulric Manfred al II-lea de Torino, la cererea unui "Hugonis marchionis", care poate fi identificat cu Ugo "cel Mare". Ultima parte a lungii domnii a lui
Ugo de Toscana () [Corola-website/Science/324909_a_326238]
-
în Chios. A intrat în monahism de la o vârstă fragedă și în 1655 este ales mitropolit al Proilaviei, succedându-i lui Meletie Sirigul care a fost caterisit în acest an. După o păstorire de numai trei ani, în 1658 este înscăunat că mitropolit de Târnovo. La 14 august 1673 el îi succede patriarhului Dionisie al IV-lea „Muselimul” pe tronul patriarhal de la Constantinopol, sub numele de Gherasim al II-lea. Rămâne în această demnitate până în decembrie 1674 când este înlocuit de
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
în Dubăsari în anul [[1796]], cu dezlegarea preasfințitului [[Gavriil al Novorosiei]]. " Spre sfârșitul vieții pleacă la Kiev, în Rusia, la mănăstirea Pecerska, unde moare și este înmormântat. Părtenie al II-lea a condus Mitroplia Proilaviei între [[1793]] și [[1810]], fiind înscăunat că Mitropolit Proilav odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit [[#Chiril|Chiril]] a ales să rămână în Rusia. În [[1799]], Mitropolitul [[Lista de mitropoliți ai Proilaviei#Părtenie ÎI|Părtenie al II-lea]] al Proilaviei emite о
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
de-o parte și o armată cazaco-tătară condusă de Timuș Hmelnițki. Bătălia s-a încheiat cu înfrângerea moldovenilor și ocuparea Iașiului. În aprilie 1653, cazacii și tătariii sub conducerea lui Timuș Hmelnițki au intrat în ținuturile Moldovei pentru a-l înscăuna acolo pe Vasile Lupu. Până la 28 aprilie cazacii au trecut Nistrul pârjolind pământurile din cale. După trecerea Prutului trupele cazaco-tătare întâlnesc în cale o forță moldo-transilvăneană sub conducerea lui Gheorghe Ștefan, care a luat poziții în jurul satului Popricani, pe râul
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
luptei cu aceștia și trece în tabăra otomană. Mircea se luptă cu turcii în Bătălia de la Rovine (1395), învingându-i și determinându-i să se retragă. Deoarece puterea turcilor era mare, ei au reintrat ulterior în țară și l-au înscăunat ca domn pe Dan. În acest timp, Mircea se retrăsese în Cetatea Făgărașului și a purtat tratative cu împăratul german Sigismund de Luxemburg (Vladimir Găitan), regele Ungariei. S-a format o oaste cruciată condusă de împăratul Sigismund și al cărui
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
încetat din viață. In locul său a fost ales ca șef rabin tânărul dr Alexandru Șafran, de asemenea un cărturar de prestigiu, fiu al rabinului Betzalel Șafran din Bacău. Și pentru el, și pentru rabinul Moses Rosen care a fost înscăunat în fruntea cultului evreiesc din România în timpul erei comuniste, figura și activitatea lui Niemirower au fost un izvor de inspirație. I.I. Niemirower nu a fost numai primul Șef Rabin, dar și primul reprezentant al evreilor în Senatul României, în calitate de senator
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
Temir Bey, mica oaste a lui Tomșa este copleșită de numeroșii inamici. Domnitorul fuge în străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și înarmați pentru a-și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
găsește orașul Târgu Mureș cuprins de febra manifestărilor revoluționare românești. Avram Iancu și Alexandru Papiu Ilarian formulează ideile Adunării de la Blaj. Alexandru Papiu Ilarian, un exponent al tineretului român din acea perioadă, scrie o petiție în care afirmă: "„să fie înscăunată dreptatea și egalitatea, să fie asigurată existența națională și folosirea dulcii limbi materne pentru toate națiunile ce locuiesc în Ardeal și Ungaria, să se desființeze robotele fără nici o despăgubire ...”". În Târgu Mureș, în casa lui Avram Iancu, au prins contur
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
al II-lea al Moldovei semnează la Siret un tratat de omagiu și credința cu Coroană Poloneză. În 1453 Alexăndrel principe al Moldovei semnează la Siret un tratat de alianță cu Cazimir al IV-lea, regele Poloniei. În 1457 este înscăunat un nou episcop de Lvov căruia i se pune sub jurisdicție și parohia și comunitatea armeana din Siret. Existența unei puternice colonii a armenilor în Siret confirmă că orașul își păstrează statutul de important centru comercial. Ștefan cel Mare dăruiește
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
Ivan Iurevici Trubețkoi, Anastasia Ivanovna Trubețkaia, a avut o fată: Ecaterina-Smaragda (1720-1761), care s-a căsătorit cu Dmitri Mihailovici Golițîn.Fiul său Antioh Cantemir , ambasador al Rusiei în Marea Britanie și Franța este cunoscut ca "părintele poeziei Rusiei." Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 14 noiembrie 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la "Luțk" în Rusia (azi în Ucraina, transliterat în ucr. Луцьҝ), la 13/24 aprilie 1711, un tratat secret de alianță cu
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
pictură s-a întrebuințat mult aur. A lucrat la picturile ornamentale din biserică și pridvor și pictorul neamț Gustav Nill, mort în Craiova în 1945. Catapeteasma a fost pictată în 1933 de pictorul gorjean Keber.] În această catedrală au fost înscăunați toți Mitropoliții Olteniei de-a lungul vremii: - Nifon Criveanu (21 decembrie 1939 - 20 aprilie 1945) - Firmilian Marin (28 decembrie 1947 - 29 octombrie 1972) - Teoctist Arăpașu (28 februarie 1973 - 25 septembrie 1977) - Nestor Vornicescu (23 aprilie 1978 - 17 mai 2000) - Teofan
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
Ștefan Popescu de către o altă formație condusă de domnul profesor Lungu”. Era perioada în care patriarhul Nicodim se îmbolnăvise iar la începutul anului 1948, patriarhul Justinian îndeplinea funcția de locțiitor de patriarh (februarie 48) iar în 6 iunie 1948 era înscăunat ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Așadar, sfârșitul anului 1947 marchează începutul unei noi epoci artistice în viața coralei Catedralei, cea mai fructuoasă și mai îndelungată marcată de personalitatea profesorului Nicolae Lungu (1947-1985). Maestrul N. Lungu venea cu o experiență
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
fost numit ocârmuitor provizoriu al Episcopiei de Râmnic (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după demisionarea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, mitropolia Ungrovlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850). La 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind înscăunat la 8 octombrie 1850. La data de 11 ianuarie 1865 i s-a acordat titlul de “mitropolit primat" al României, păstorind până la moarte. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, s-au redeschis în anul 1851. În anul
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
Catedrala Mitropolitană din Iași" (1977), "Mănăstirea Cetățuia" (1977); broșuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova și cărți de rugăciuni etc.. La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din București la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. Ca patriarh, a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
pentru luna februarie a anului 419 un sinod în care s-a decis ca amândoi competitorii să fie îndepărtați din Roma. Bonifaciu s-a supus; Eulalius, însă, susținut de partizanii săi, a încercat - în perioada sărbătorilor de Paști - să se înscăuneze în Lateran; tentativa a eșuat, iar el a fost îndepărtat cu forța și pus sub pază. Această ultimă încercare l-a făcut să piardă total și definitiv favoarea împăratului și, întrucât Honoriu îl declarase decăzut din drepturile pontificale (414), asta
Antipapa Eulaliu () [Corola-website/Science/303752_a_305081]
-
s-au iscat frământări între susținătorii și opozanții lui Žižka. Pentru o scurtă perioadă de timp în 1422, Boemia s-a bucurat de o perioadă de liniște, când prințul Sigismund Korybut al Poloniei, nepotul regelui Vladislav II Iagello, a fost înscăunat regent al Boemiei. El fusese trimis aici de marele duce al Lituaniei, Vitold, care primise o cerere de la husiți să acepte coroana Boemiei. Autoritatea regentului a fost recunoscută de nobilii utraquiști, de praghezi și de taboriții moderați. Sigismund Korybut a
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
craiovenii au manifestat în favoarea lui Cuza și împotriva "monstruoasei coaliții" , regele Carol I, va fi primit cu multă ostilitate de craioveni. La trecerea lui Carol I prin Craiova, venind de la Turnu Severin, pe unde intrase în țară, pentru a fi înscăunat la București, craiovenii au aruncat cu pietre și legume stricate, huiduind venirea noului domnitor. Aveau să regrete mai tîrziu, Carol I implicîndu-se personal în cîteva rînduri, ajutînd dezvoltarea orașului și comunitatea craiovenilor. Detronarea lui Cuza și venirea lui Carol avea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ca mulțimea să-l aleagă episcop și cu toată împotrivirea sa a fost ratificat ca episcop de împărat și de episcopii apropiați. Astfel la 24 noiembrie Ambrozie a fost botezat, iar la 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop și înscăunat ca episcop de Milano. Pentru a-și completa cultura teologică a studiat intens operele lui Origene, operele sfinților părinți greci și îndeosebi Sfânta Scriptură, pe care a învățat-o aproape pe de rost. Ambrozie nu a devenit un intelectual propriu
Sfântul Ambrozie () [Corola-website/Science/303633_a_304962]