387 matches
-
tot mai mult faima și autoritatea lui Augustin în calitatea sa de preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă, numirea ca episcop adjunct, în 395, și în același an, odată cu moartea lui Valeriu, înscăunarea ca episcop titular la Hippona. Urmează, în 397, un important tratat exegetic, cel compus din două cărți dedicate Diverselor întrebări ale lui Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum). Așa cum am spus deja, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el referindu-se în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor din Mopsuestia ca și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începând cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian după Proclus și continuând cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și “înșelătoria” de la Efes din 449, până la înscăunarea lui Leon după Celestinus ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (aici, p. ???) cu care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începând cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian după Proclus și continuând cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și “înșelătoria” de la Efes din 449, până la înscăunarea lui Leon după Celestinus ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (aici, p. ???) cu care autorul Cărții lui Heraclid declară că este întru totul de acord. Această ultimă parte conține multe interpolări ale unui nestorian care a vrut să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
una dintre numeroasele tranziții făcute sub influență sau presiune occidentală de-a lungul istoriei poporului român. Dacă luăm în considerare doar istoria modernă a societății românești, este ușor de argumentat că, cel puțin după unirea Principatelor și, mai accelerat, după înscăunarea lui Carol I, procesul definitoriu pentru România a fost modernizarea după model occidental. Iar în acel secol și jumătate de „modernizare”, toate eforturile, schimbările și procesele care au avut loc pot fi descrise cu relativă ușurință într-un spațiu vectorial
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
apogeu al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la Mitropolie și ospățul tradițional) ori, dimpotrivă, sosirea firmanului de mazilire a domnului alcătuiesc laturile unui ritual ce exclude orice element de surpriză. Tarele vremii - războaie, năvăliri tătărești, biruri abolite prin anatema Bisericii, dar reînființate
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
a fost unul dintre primii adepți la noi ai filosofiei lui Immanuel Kant, după care a redactat cursuri de filosofie, logică și metafizică, pierdute însă. Ideile lui se reflectă cel mai bine în discursuri. Cuvânt al lui G. Lazăr, la înscăunarea mitropolitului Dionisie (1819) pleacă de la o antiteză, în tradiția oratorică a Școlii Ardelene, între gloria strămoșilor romani și decăderea prezentului, făcând apel la emanciparea națională a românilor. Pentru redeșteptare este nevoie de „duh românesc” și de „braț voinicesc”. Mai interesant
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
pentru care se războiește, își spune părerea, cu vehemență, în chestiuni felurite, de la „sufragiul universal” și „legea rurală” până la ortografie și fonetică, el fiind un zelator ireductibil al lui Heliade (Statua lui Heliade, 1882). Nu s-a împăcat cu ideea înscăunării unui domnitor străin (Principe străin sau domn român, 1863). Una dintre broșurile lui politice, Partidul liberal progresist și viitorul său (1867), este o traducere după Édouard Laboulaye. A colaborat, uneori fără să semneze, la „Muzeu național”, „Foaie pentru mine, inimă
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
tot mai mult faima și autoritatea lui Augustin în calitatea sa de preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă, numirea ca episcop vicar, în 395, și în același an, după moartea lui Valeriu, înscăunarea ca episcop titular la Hippona. Urmează, în 397, un important tratat exegetic, compus din două cărți dedicate Diverselor întrebări ale lui Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum). După cum am mai spus, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autorului, care se referă în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor de Mopsuestia și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începînd cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian, după Proclus, și continuînd cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și „tîlhăria” de la Efes din 449, pînă la înscăunarea lui Leon, după Celestin, ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (p. 000) cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începînd cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian, după Proclus, și continuînd cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și „tîlhăria” de la Efes din 449, pînă la înscăunarea lui Leon, după Celestin, ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (p. 000) cu care autorul Cărții lui Heraclid declară că este întru totul de acord. Această ultimă parte conține multe interpolări ale unui nestorian care a vrut să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aniversarea principelui moștenitor al tronului habsburgic (Buda, 1804), la capitolul Valachica este inserată o poemă pastorală a lui Ș., concepută ca un dialog între niște ciobani români care laudă reformele împăratului, dar nu ocolesc nici neajunsurile vieții sociale. Cu ocazia înscăunării episcopului Samuel Vulcan, în 1806, mai scoate o broșură, în care adaugă două compuneri omagiale în versuri românești, însoțite de traducerea lor în maghiară și latină. În întreaga sa activitate didactică, în preocupările sale enciclopedice, în istorie, Ș. preia și
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
care Constantin Șerban l-a însemnat la nas) și oricând dispus să ia parte la comploturi antivoievodale (de aici i s-a tras și moartea, din porunca lui Mihnea al III-lea Radu) și la afaceri „transfrontaliere” (a participat la înscăunarea lui Gheorghe Ștefan în Moldova, deși, zice un izvor, „să ispitiia [...] să fie el la domnie”), era nepotul lui Matei Basarab. împreună cu Matei Basarab, Diicu Buicescu a zidit Mănăstirea Drăgănești din Teleorman 299 (înălțase singur Mănăstirea Clocociov). Șerban, al doilea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, gazetă apărută la București, săptămânal, între 6 februarie și 5 iunie 1866. Reflectând actualitatea politică din zilele detronării lui Al. I. Cuza și ale înscăunării principelui străin, S. este totodată un periodic de literatură și critică literară. Redactor era B. P. Hasdeu, iar colaboratori - Nicolae Nicoleanu, I. C. Fundescu și Ștefan Vellescu. Toți semnează cu pseudonime care imită nume chinezești; de altfel, într-o Profesiune de
SATYRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
Acesta era și motivul pentru care dinastia străină nu trebuia să aparțină uneia din casele domnitoare ale imperiilor limitrofe. Erau evitate, În acest fel, mai vechile lor tendințe anexioniste. În aceste condiții, cea mai bună soluție a părut să fie Înscăunarea unui domnitor care, funcționând pe principiul „regele domnește, dar nu guvernează”, să exercite prin prerogativele acordate și prestigiul personal o influență pozitivă asupra mediului politic, să mențină stabilitatea internă, să vegheze la unitatea și consolidarea statului. Or, Înscăunarea cu drepturi
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
să fie Înscăunarea unui domnitor care, funcționând pe principiul „regele domnește, dar nu guvernează”, să exercite prin prerogativele acordate și prestigiul personal o influență pozitivă asupra mediului politic, să mențină stabilitatea internă, să vegheze la unitatea și consolidarea statului. Or, Înscăunarea cu drepturi ereditare a unui principe dintr-o dinastie occidentală putea Îndeplini mai lesne condițiile mai sus enunțate. Această soluție mai avea și alte avantaje. Ea punea capăt electivității domnului dintre pământeni, fapt ce provocase numeroase fricțiuni În mediile conducătoare
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
se angajase În Adunarea ad-hoc, terenul pentru aducerea prințului străin. Astfel Încât, doar pentru un neavizat ar putea constitui o surpriză angajamentul reprezentanților partidei unioniste de a acționa cu consecvență, și pe viitor, pentru realizarea acestui ultim obiectiv al programului unionist: Înscăunarea pe tronul țării a unui principe străin. Din aceste motive, la 4/16 ianuarie 1859, cu doar o zi Înaintea alegerii domnitorului, un grup de cinci deputați, printre ei și M. Kogălniceanu, au prezentat Adunării elective a Moldovei propunerea de
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
lui Al. I. Cuza reiese că domnitorul a Înțeles caracterul provizoriu al mandatului său, limitat În timp de soluționarea unor obiective: Înfăptuirea Unirii și efectuarea reformelor ce trebuiau să confere statului român caracterul său modern. Realizarea lor pregătea cadrul necesar Înscăunării dinastiei străine ereditare și cu cât aceste obiective erau puse mai repede În practică, cu tot atâta se limita În timp prezența pe tron a lui Al. I. Cuza. Așa după cum se știe, Al. I. Cuza s-a confruntat, Încă
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
1946-1953) și Facultatea de Istorie a Universității din Iași (1953-1957). Își începe cariera de cercetător la Institutul de Istorie și Filologie din Iași. Acuzat că a organizat o manifestare studențească ilegală cu ocazia împlinirii a cinci sute de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, suportă o perioadă de detenție politică (1958-1964), fiind închis în mai multe penitenciare (Iași, Jilava, Gherla, Balta Brăilei). Amnistiat, lucrează mai întâi ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, iar din 1968 revine în cercetare
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
de autorii manualului analizat mai sus . În cadrul Temei 2, Reformele lui Al. I. Cuza. Constituția de la 1866, autorii analizează și problema abdicării lui Cuza-Vodă, alegerea lui Carol I și Constituția din 1866, formulând la finele temei și Întrebări privind necesitatea Înscăunării unui prinț străin pe tronul României și rolul instituirii monarhiei constituționale În procesul de consolidare a statului român pe arena internațională . În cadrul temelor din cadrul capitolului II sunt analizate diverse aspecte ale vieții politice, social-economice, politicii externe etc. a României de la
CAROL I ÎN MANUALELE DE ISTORIE DIN REPUBLICA MOLDOVA Studiu de caz: manualele pentru clasa a VIII-a. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SERGIU MUSTEAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1287]
-
la liceul din Hațeg. În martie 1958 este arestat de Securitate, judecat și condamnat la zece ani de închisoare de Tribunalul Militar Iași, pentru că participase în 1957, la Iași și la Putna, la sărbătorirea a cinci sute de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare. Deținut politic până în 1964, va fi apoi doi ani șomer. În 1966 este încadrat documentarist și ulterior cercetător științific la Centrul de Istorie, Filologie și Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
de tradiție și de memoria afectivă a autorului conferă textului mai degrabă aspectul unei narațiuni cu personaje decât al unei lucrări istorice. Forma clasică a istoriografiilor este respectată doar în structurarea materiei după domnii și în prezentarea unor obiceiuri de înscăunare. Dar granițele cronologice sunt încălcate ori de câte ori scriitorul are de completat un fapt, un portret, o imagine, o idee, iar pentru a defini mai expresiv el face mereu comparații între situații și oameni, indiferent de timp. Ceea ce îl interesează nu este
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Pe urmele lui Vasile Bălțatu la întrecere de halca, tipărește în „Iașul nou” (1954) o secvență din romanul, rămas în manuscris, Volnicii norodului, care cunoaște două faze intermediare: Flamura cernită (1945) și, mai târziu, Paloșul cel cumplit (1959). Altă nuvelă, Înscăunarea lui Ștefan (1957), apare în „Iașul literar”. Au rămas în manuscris Istoria orașului Iași, din care redactase câteva sute de pagini, nuvela Romanța Moldovei și piesa de teatru Bonete albe. Proza lui B., cu subiecte pseudoistorice, inspirate de studierea documentelor
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
putea desena cu preciziune. Fie ea și numai în linii generale. Cert era doar faptul că o cale lungă și grea atinsese sau nu punctul ei cel mai înalt. Ce va fi, se va vedea... Până una-alta, ceremoniile de înscăunare nu luaseră sfârșit. Trebuia să aibă loc încă un moment foarte important, chiar dacă în ochii împăratului acesta era doar unul strict protocolar, „de ochii lumii”. Confirmarea actului prin ungerea împăratului de către Papă. Ceea ce s-a și petrecut, în ziua de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
nelegiuite. Pe Dumnezeu, și eu aș fi putut să scot același strigăt! Contactele mele cu romanii mă dezbăraseră de unele prejudecăți legate de pictură, de nud și de sculptură. Dar nu în lăcașele de cult. Acestea erau sentimentele mele la înscăunarea lui Adrian al VI-lea. Este adevărat că nu știam încă faptul că acest fost preceptor al împăratului Carol Quintul fusese, înainte să vină la Roma, inchizitorul Aragonului și al Navarrei. În doar câteva săptămâni, el a făcut din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbi: „A venit furtuna”. Tânărul desenase, apoi, pe pământ, o ideogramă. Singurul care o Înțelese fusese Alexandru. „Vânt deasupra unei mări Întunecate, cădere a luminii În haosul Începuturilor”. Era ca un haiku, o poezie scurtă japoneză. A patra minune fusese Înscăunarea lui Vlad Dracula, pentru a doua oară, ca domnitor al Țării Românești. Ștefan Îl adusese până la Târgoviște, iar oastea munteană jurase credință, alături de boieri. Era victoria totală. Linia Dunării era, din nou, stabilă. Granițele Europei erau din nou clare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]