1,283 matches
-
nimic, se întoarse într-o parte și încercă să adoarmă. În burtica lui, Levi nu mai era singur, avea acolo o căsuță cu o floare uriașă ce ocrotea un peștișor. 257 Când am ieșit din supermarket începuse deja să se însereze. Ușa imensă de tablă roșie s-a închis greu în urma mea, împingând tot frigul în nările mele. Am tras mai bine fularul și am închis și ultimul nasture de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
clipa aceea avu impresia că ceva ieșise pe fereastră. O fi fost chiar singurătatea?, își spuse ea. Deodată însă, îi veni o idee ca un colac de salvare aruncat într-o apă adâncă unui naufragiat, un fel de eliberare: să însereze în jurnalul său, spre neuitare, măcar câteva crâmpeie din frământările ce-i măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vegheze realizările ultimelor finisări, ale noii lui case, și să închee pregătirile necesare în vederea inaugurării casei, care nu-și are asemănare în tot orașul. și acolo ce o să vadă toată lumea, ce caută el acolo, în lipsa concubinului. Cum era aproape pe înserat, și cum Afrodita îl aștepta cu nerăbdare, aceasta l-a primit cu brațele larg deschise, pe trup cu un superb capot, lăsat liber, de sus și până jos, fâlfâindu-și marginea, ca niște aripi de pasăre măiastră. După sărutările și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o pereche de potârnichi. La vedera sa, ele zburară .El trase un foc. Una din păsări căzu. Până să ajungă la ea, frumoasa ființă muri. O puse în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
el insista, insista până la plictiseală, în ciuda faptului că Licurica încerca, permanent, să-l respingă. Dacă văzu ea și văzu că nu scapă de agăseala Hăhăianului, acceptă să stea la taifas cu el, fie pe timp de zi, fie mai pe înserat. Își găsiseră o bancă, la un loc mai ferit, în parcul public, numit Copou. Încet-încet, ajunse să o conducă acasă. La scurtă vreme, după prima vizită până la poartă, avu bucuria și norocul ca Licurica să-l invite înlăuntru. După niște
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mână și l-a purtat până l a apropiata vilă, a cărei proprietară era. Acolo i-a dat haine, de l-a făcut ca pe un proaspăt scos din ladă, și, dă-i plimbări! Până seara târziu. După ce s-a înserat, l-a trântit în pat. După aceea, au adormit. Fără să mai mănânce, măcar, ceva. În ziua următoare, Blându Costache s-a trezit cu niște țipete amenințătoare, că, așa cum era, gol, cum dormiseră, a rupt-o de fugă. Mai întâi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai văzut tu că, Pâcu, nu pune băuturica la socoteală? Unde ai mai văzut mâncare fără udătură?... De-andoaselea am văzut. Da’ nici aceea nu-i treabă cu chibzuială... În scurtă vreme, au ajuns la capătul drumului din acea seară. Se înserase de-a binelea. Odată cu ei au ajuns și doi mușterii pe care cărăușii îi cunoșteau din vedere. I-au mai întâlnit de câteva ori în ultima vreme. Ce afaceri învârteau ei pe acolo, cărăușii nu știau și nici nu erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era altă cale decât prin locul de unde abia am ieșit. Și dacă nu știu prin ce minune aș reuși să trec valea Păscăriilor... cine să-mi spună dacă aș mai fi avut timp să mă întorc acasă... Uite acușica se înserează! Cred că trebuie s-o iau înapoi către casă, câtă vreme încă nu s-a înnoptat”. Cu aceste gânduri am luat bidonul și am pornit la drum...În graba mea n-am pus la socoteală însă că pe lângă troiene voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ioane! Roagă-te la Dumnezeu însă să nu avem nevoie de-adevăratelea de ea, că... Păi, dacă-i vorba pe-așa, atunci vrei-nu vrei, trebuie să mergi la coda șirului de sănii. D apoi asta am hotărât-o deja... Se înserase de-a binelea când cărăușii urcau dealul din marginea târgului.. Mitruță - fiind la coadă - era cu ochii în patru. De fapt, toți cărăușii făceau același lucru... Acum degeaba ne zgâim ca țiganu-n fundul trăistii, fiindcă cei care l-au lovit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial erau mulți militari, dar numai de rang ofițeresc, care aveau misiunea de a executa o propagandă procomunistă, insistent și consistentă încât în neuronii fiecăruia, generali, ofițeri subofițeri și militari în termen se înserase percepția superiorității orânduirii sociale pe care a trăiam. Ofițerii din structurile politice ale armatei în ultimii douăzeci de ani de regim Ceaușescu, erau școliți, unii chiar cu o pregătire intelectuală rasată. Erau plătiți bine pentru ceea ce trebuiau să facă, propagandă
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
Pablo. Însă cei doi se Îndepărtară fără să-i răspundă. După aceea, ne-am luat și noi rămas bun, pornind În direcția contrară. Nu știu dacă Întîlnirea durase o jumătate de oră sau mai mult. Între timp, Începuse a se Însera și, paradoxal, aerul se Încălzise; printre copaci, dincolo de pînza subțire a norilor, un soare palid ca de vanilie se prelingea către apus, iar zăpada de pe alei se topise, mai persista numai În locurile cu iarbă. Era momentul să-i spun
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de iarnă. Tocăniță de miel. S-a înserat: după o duminică petrecută în New York City, la Radio City și în Chinatown, pornim spre casă peste podul George Washington - drumul cel mai scurt dintre Pell Street și Jersey City trece prin pasajul Holland, dar eu îi implor s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plec. Șikse! Iarna, când virusul poliomielitei hibernează și pot fi sigur că până la sfârșitul anului școlar voi supraviețui fără să ajung dependent de plămânul artificial, ies la patinaj pe suprafața înghețată a lacului din Parcul Irvington. În zilele lucrătoare pe înserat, iar sâmbăta și duminica dimineața până seara, când e soare cu dinți, patinez în cercuri-cercuri, în spatele șikselor din Irvington, orășelul ce se învecinează cu străzile și casele din cartierul meu evreiesc, cel atât de sigur și prietenos. Știu unde locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gură și cu părul lui negru ca al lui Hebe, cârlionțat, din ce în ce mai rar, cu toată fervoarea lui mesianică, și cu tot farmecul lui ebraic... Iată ce s-a întîmplat în cele din urmă în Parcul Irvington: într-o sâmbătă, pe înserat, m-am trezit, practic, singur pe suprafața înghețată a lacului, cu o șiksele drăgălașă, de paisprezece ani, la care mă tot uitasem cum face opturi încă de după prânz, o fată care mi se părea înzestrată cu farmecele clasei mijlocii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici n-ar fi existat. Ea știa pe de rost textele de la toate cântecele. Și ținea morțiș să aflu și eu chestia asta. — Yeah, yeah, yeah - yeah, yeah, yeah. O interpretare de-a dreptul remarcabilă, un omagiu adus cerebelului. Pe înserat am tras pe dreapta, în parcarea unui restaurant Howard Johnson’s. — Băi, ce-aș hali ceva, am zis eu. Băi, ce-aș mânca. Băi, ce m-aș hrăni, bă. Uite ce, mi-a întors-o ea, n-oi fi știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vară a lui Kruger. Apartamente pentru funcționarii publici. El rămase tăcut, destul de nepregătit să facă față acestei noi mișcări a adversarului. Deci Kruger, cu luminile feerice, umbrelele În culori luminoase și țiganii care cântau Încet de la masă la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care unul îi era doar vag cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag niște studenți la design din Stourbridge. Fusese pusă la cale o petrecere. Cei trei de la Llenstephan, Carol, o fată pe nume Bea și băiatul, Alun, porniseră pe înserat într-o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
domiciliu pe care o face nu suportă amânare, dar urgența reală era alta, una pe care o conștientiza abia vag. Drumul spre nord, spre locuința domunului Gaston, se prelungea spre zona unde Alan știa că locuiește Bull. 3 Seducția Pe înserat, Bull stătea în camera sa înăbușitoare. Din când în când, câte un autobuz cobora pe East Finchley High Road, iar cele două compartimente se zguduiau în contact cu benzile de cauciuc de la trecerile de pietoni. Bull se simțea obosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bambilici. Toți aveau bâte și toți mă așteptau pe mine. Simțeam clar că erau ultimele bomboane cubaneze pe care le mâncam în viață. Am rămas lipit de pământ și priveam. Nu voiau să se miște și în felul ăsta se însera. M-am răsucit pe spate și vedeam foarte bine lucrul ăsta. Cerul părea că se împuținează, arăta ca o apă cu valuri ușoare, rămânea suspendat acolo, își schimba culoarea, apoi un avion îi lăsa o dâră lungă și albă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pești pe cer. 2. Pantofi ciocați și șosete flaușate Acum, ce să zic, mare lucru nu-mi amintesc. De fapt, nu-mi amintesc o iotă. La urma urmei, de câte ori nu m-am întors eu de la școală tocmai când se însera și de câte ori n-or fi trecut avioane cu reacție pe cer și nu s-or fi auzit autobuzele de la cap de linie uruind, bufnind ca tusea măgărească, claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se înroșească sau nu. Nu era chiar așa mare scofală. În fond, după ce m-aș fi lămurit cum stăteau lucrurile, îmi puteam cere scuze. Nu, hotărât lucru, nu prea era timpul pentru bătăi de cap sau mustrări de conștiință. Se însera. Dinamo juca pe Anfield Road. De văzut, n-am văzut cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum lumea locuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Părul i se zburli de spaimă, se ridică într-o clipită și coborî scara. Deschise, cu infinită grijă, ușa magaziei și păși tiptil afară. Lumina zilei dispăruse. Nu-i veni să creadă. Stătuse singură și îngrozită în locul acela înfiorător până înserase și nimeni nu venise s-o caute. Năvăli în camera lui Dan atât de indignată, că avea ochii în lacrimi. Băiatul se uita la televizor cu o farfurie de plăcinte pe brațe. Îi spuse, făcându-i loc lângă el: Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau ca vrăbiile, sub mușcătura cruntă a gerului. Se înfofoleau în pături și se ascundeau la căldura înșelătoare a paltoanelor uzate. Vara îi topea soarele și ziua lungă îi țintuia la tonetă până însera, toate astea pentru un procent insignifiant din vânzările zilnice. Ștefan nu știa dacă să râdă ori să plângă văzând-o ajunsă în pragul disperării. Mai așteaptă puțin, îi spunea. Îți promit că voi găsi ceva pentru tine. Luana se ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu disperare în jur. Drept, neobișnuit de drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja. Îmi afund fața în cojocul îmblănit și plâng. Trebuie să ajung neapărat la linia ferată...Cu ultimele eforturi, mă târăsc până acolo, dar nu vine nici un tren... Am rămas singur acolo, în imensitatea albă. Și cerul s-a luminat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]