1,055 matches
-
cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar iarna, ele dorm câteva nopți în rădăcini și o iau de la capăt. Ieși și adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa ascunde cât să descoase misterul. Privește! Văzul, comoditatea de a lua totul de-a gata, de a cuprinde cu privirea mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
găsi în propria sete! Primul pas în dragoste: setea ei, la o însetare de setea ta. Ce cauți?... Sunteți chemați de o singură apă. Coboară, Petre, coboară, viața este o trecere. Catedrala împunge zborul vulturului până la sânge; fântâna își adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
săptămâni de-a rândul. Păruse o binecuvântare la început. Dar acum ploua, ploua mereu. Și ploile nu se mai opreau. Uneori apa nu atingea pământul, ca și cum ar fi sorbit-o ceața cenușie, alteori intra în pământ, dar pământul părea tot însetat, ca și cum ploaia ar fi urcat înapoi, în nourii care coborau mereu mai aproape și intrau în arbori, în case, în oameni. Prin vălătucii cenușii, oamenii se încovoiau pe zi ce trecea, ca și cum erau ei înșiși făcuți din ceața cenușie. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului însetat. Vidul din cap i-a invadat toată făptura. A intrat în comă ! Urgent la reanimare ! Limba ! Trage-i limba afară ! Temuta barieră spre S. I. P. O. s-a deschis din nou pentru Dora. Ea nu aude și nu simte nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vorbi în zilele următoare. Oricum, ceva temniță tocmai pe la Botșănii ceia, legat de Respublicuța nostră Huțulească. Dar numai cât a durat procesul, că m-au găsit nevinovat și iată-mă-s alăturea de tine, întreg și nevătămat, Mălină, flămând și însetat de toate cele... Mă bucur că ne-am revăzut aici, la poala pădurii. Vezi că ți-am adus un bucium nou, ca să-ți aud chemarea când mă voi afla tocmai la fâneața de peste munte, și iarba dracului în pacioace; Oxanei-mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
timp. Liniștea și siguranța cu care doar natura, în plinătatea ei maternă, își permite să existe. Să fie, pur și simplu. Iar tu te vei lăsa cuprins în miezul ei cald și vei ști că, flămând, vei primi hrană, că, însetat, izvorul însuși îți va fi deschis la picioare. Vei cunoaște odihna, tu, cel obosit, și ție, rănitului, îți va fi dată alinarea. Ne-am început lunga călătorie pe pământ adorând Zeița-Mamă. Femeia indiană există pentru a nu ne lăsa să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de pâine și ultimele căni rămase pe masă. Tot așa, la pas, fără grabă: șapte sute, din cei o mie o sută cincizeci de oameni care Începuseră bătălia... Lope Balboa și Diego Alatriste veneau cu ei, negri de praf de pușcă, Însetați, extenuați. Se salvaseră pentru că nu rupseseră rândurile, ci Își păstraseră sângele rece În toiul dezastrului general. Și știți domniile voastre ce mi-a răspuns Diego Alatriste când m-am repezit să-l Îmbrățișez, felicitându-l că scăpase cu viață?... Păi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un pahar din vinul ăsta... Îi întinse Armancăi paharul să-l miroasă. Licoarea gălbuie avea miros de floare. Arm luă un măr, îl șterse de mâneca halatului și mușcă din el cu poftă. Apoi, începu să zâmbească : Când, cu gura însetată, mușcați dintr-un măr, spuneți-i în cugetul vostru: Semințele tale vor trăi în trupul meu, și mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea. Și împreună ne vom veseli în toate anotimpurile...” Kahlil Gibran, Profetul... Bart oftă. Focul ardea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fie cu supărare am o sticlă de vin în mașină, o aduc și bem un vin împreună. Încântat de idee bărbatul accepta pe loc și abia aștepta să vină cu vinul. Femeia aduce vinul, toarnă în pahare. Bărbatul puțin mai însetat îl dă pe primul peste cap și mai cere unul. Prins de euforie bărbatul o întreabă: - Nu ai vrea să mergem la mine acasă, să continuăm petrecerea? - Nu știu unde vrei tu să mergi, dar eu voi aștepta poliția să constate accidentul
BANCUL ZILEI: Băsescu, Obama şi Bin Laden chemaţi în audienţă la Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/68571_a_69896]
-
lui Iulian Urban, pentru inconștiență. Cine este mai rău: polițiștul care hrănește câinii maidanezi din curtea Secției de Poliției sau cel care instigă la demiterea unui om, vinovat că se gândește la câinii flămânzi? Dacă ar lăsa câinii înfometați și însetați, nu s-ar putea repeta oricând cazul copilului de patru ani?
Instigare: Urban îi cere lui Radu Stroe să demită un polițist care hrănea maidanezi. Cine este mai rău? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72810_a_74135]
-
spaniol Blas de Otero - a acestor creaturi mitice (foarte asemănătoare celei omenești). Faptul că le lipsește aura ne amintește de protagonistul nuvelei lui Gabriel Garcia Márquez " Un domn foarte bătrân cu aripi enorme" (1972). Îngerii sunt o reflecție a veșnic însetatei năzuințe omenești către transcendență. Așa cum autoarea însăși comentează în poetica sa citându-l pe Novalis "suntem mai strâns legați de nevăzut decât de văzut"2. O nuvelă extrem de semnificativă pentru critica Anei Blandiana la adresa gândirii materialiste "Zburătoare de consum" o
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
cumva vreo gură neatentă dă voie să i se fure un pic de căldură. Și înnebunesc când aceste sărutări se așează din nou ca niște păsări călătoare întoarse pe chipul meu. Inimă Mi-a plecat inima era încă vie, încă însetată să bată drumurile pacea ei e dansul nesfârșit de inimă care trece dintr-un piept într-altul și care nu mai are sânge a rămas pe pavaj, a supt-o parcul pe toată paiața din tabloul natural fetița care și-
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
privată. Am norocul de a avea lângă mine oameni ca Adi sau Mihai care nu sunt colegi sau șefi ci prieteni adevărați, dintre aceia pe care îi descoperi când îți e mai greu și ei sunt lângă tine necondiționat. Celor însetați să speculeze pe seama absenței mele nu pot decât să le urez ca la greu să aibă lângă ei prieteni ca ai mei, pentru că sunt convinsă că îi vor ajuta să se facă oameni mai buni și să nu se mai
De ce nu a mai apărut Oana Stancu la Antena 3. Gâdea: Se luptă pentru viața ei by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/59387_a_60712]
-
în 2003, un text tulburător despre aventurile unui „cranionaut”, declanșate de situații, experiențe livrești, amintiri și întîmplări bizare. În postfața acestui eseu tradus în germană, poetul Durs Grunbein schițează și un portret al lui Aris Fioretos, denumindu-l „prietenul meu însetat de cărți” și își amintește că, întrebîndu-l cum poate fi recunoscut un prieten, răspunsul primit a fost următorul: „Prin aceea că încearcă să facă puțină ordine în durere”. L-am întîlnit pe Aris Fioretos la Göteborg, în toamna anului trecut
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
mare de mere, iar femeile și copiii i-au cântat cântece populare și i-au oferit o cutie de jucării pentru nepotul său, prințul George. Charles este ruda îndepărtată a lui Vlad Țepeș, un prinț din secolul al XV-lea însetat de sânge, a cărui reputație de cruzime l-a inspirat pe romancierul Bram Stoker, mai scrie sursa citată, amintind și declarația din urmă cu câțiva ani a moștenitorului tronului britanic în care susținea că simte că are o legătură specială
Prinţul Charles, mișcări "funky" în vacanța petrecută în România by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/54115_a_55440]
-
contare, fr. compter și conter, precum și ale formei moștenite a cumpăta. Folosirea neologismului în contexte tradiționale șochează și azi, cum a șocat și în epocă, trezind ironiile adversarilor latinismului: „Dumnezeu ne va computa și cupa de apă ce dăm unui însetat”; „se pot computa pre degite, așa-s de puțini”; „ce compuți a face cu mine?” etc. Familia lexicală include, în dicționar, substantivele computare (sau cumpătare), computațiune, computator(iu), computor(iu) („tabla sau masa pre care un neguțător întinde mercile sau
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
a avut efecte catastrofale asupra unui trup vlăguit, obosit la extrem după evenimentele din ultima săptămână și după cercetările de o noapte și o zi - 24 de ore încontinuu. Pe corpul plin de răni sângerânde, pe care se așezau insectele însetate i-au fost puse veșmintele - tunica, cu cingătoare de piele și robă - nu din grijă pentru suferințele condamnatului, ci din simplă precauție de a nu afecta sensibilitatea populației Ierusalimului la vederea, pe străzi, a unui trup gol, desfigurat. Plutonul de
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
făcut picioare și s-a lipit furios/ de cel din față. Și eu, prins la mijloc.// O dar și cerul: / se tîrăște ca șarpele cu solzi pe pămînt/ și eu mă sufoc, fără aer, prins la mijloc.// Vine un monstru însetat./ Bea cu o gură apa/ din fîntîna trecutului meu, o seacă,/ iar trecutul meu - gata,/ cît ai bate din palme nu mai este.// Și tot nu se satură monstrul. Cu altă gură/ soarbe și apa din fîntîna viitorului meu./ Nici
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
paragrafele de portret de grup sunt printre cele mai reușite, dând măsura ironistului: „Dar cea mai atrăgătoare figură e a doamnei care stă colo, aburită de joc, răcorindu- se cu evantaiul; figură de creolă, cu ochii învăpăiați și cu buzele însetate. Nici una nu are în juru-i atâția suspinători ca dânsa. Iorgu, unul dintre cei mai statornici, are dreptul încuviințat și netăgăduit de a-i săruta mâna pănă la încheietura brațului, în timp ce drepturile lui Petru se întind mai departe... pănă la cot
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
capul pentru a asista la acest omagiu pentru care sunt recunoscător și nu pot face altceva decât să stau și să mă gândesc ce s-a întâmplat. Văd că cititorul inexistent al paginii mele albe este acum o uriașă mulțime însetată să citească texte în limbă spaniolă. Cititorii romanului Un veac de singurătate sunt o comunitate care, dacă ar trăi în aceeași parte a globului, ar face ca aceasta să fie una din primele douăzeci de țări cele mai populate ale
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
joc Cu durerea Ce mă macină Mă mângâie Mă-năbușă Mă răsfață Și mă motivează Să-mi continui dansul Alături de restul stolului În care augurul citește conștiincios viitorul. Mâine Te aștept ca pe o amforă Plină cu apă când sunt însetată Mă gândesc la tine cu jind Și-ți zâmbesc în gând Te-ntorc pe toate părțile Cercetându-te Cu migăloasă tandrețe Sperând că îmi vei dărui Asta sau ailaltă... Mă joc cu tine râzând, În imaginația mea bucurându-mă De
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ioana German () [Corola-journal/-/93_a_119]
-
Și nu atât în numele lor, glasul Spre voi mi-l mân, purtat de vijelii. Vorbesc acum în numele acelor Ce-s vii și strașnic vor să fie vii! Ei sunt copii ce nu-s născuți să moară, Sunt tineri de iubire însetați, Și sunt bărbați ce pentru-a doua oară Nu jinduiesc ei straiul de soldați. Iar voi visați în oarbă prăvălire Urgia izbucnită din atom, Pe sate, peste-aceste cimitire, Morții nici morți să nu cunoască somn. Visați mari pălării de foc
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
iute. XIV. Astfel cerească-n larg crivat îmi pare, Pe care-n stăpânire tot îl ia; Și la perete, strâns ca-n iad, cel care Neputincios, n-a fost respins de ea. Drumeț răpus de-un șarpe la izvoare, Unde-nsetat n-a apucat să bea. Iat-o, respiră visu-i îngeresc. Eu răsuflarea-mi țin, să n-o trezesc. XV. Cel care-așa ceva nu mai pățise Își spuse: ”Musai să pricepi, mă tem, De ce își face mirele cruci și se
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
sonor al vorbăriei lirice ambiante. Și din ele răzbat sugestii demne de atenție. Așa, ultimul distih din "Nuferii" (din 1906) exprimă un gând rostit, mai tarziu, de Lucian Blaga privind paradoxul acestor flori: "Ei sorb în ploaia de lumini/ cu însetate rădăcini /(...)/ noroiul cel adânc din care/ hrănesc de mult zăpadă lor." La Blaga, constatarea similară e bine reliefata de tonul interogativ: Nu știi/ că numai în lacurile cu noroi la fund/ cresc nuferi?" Prin 1969-1970, am citit o întinsă culegere
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
rece, finule, vino de bea un pahar cu o dulceață, după atâta zăduf, că pe noi ne-a urgisit Domnul să umblăm pe la fânețe, pe la pruni, nu să stăm la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]