960 matches
-
ca pustnic, pentru că el nu desconsideră lumea. Monahul dorește binele oamenilor și se roagă neîncetat ca lumea să fie ajutată de Dumnezeu și, în acest sens, lumea este permanent în inima lui. Apropiată de acest fel de singurătate este forma însingurării adoptate de o categorie largă de oameni, îndeosebi femei. Este vorba de acele persoane care au pierdut partenerul de viață, au pierdut copilul ori mama, au pierdut sora ori tata, bunica ori o altă persoană de care a fost atașată
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_fenomen_social_marian_malciu_1366830845.html [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
o poate simți și o poate suporta cu stoicism, conștient, după ce înțelegerea, sentimentele, bucuriile și necazurile au fost împărtășite într-un climat de liniște, în armonie și înțelegere sufletească. Lipsa comunicării, rutina, interiorizarea unuia din parteneri ori a amândurora, instaurează însingurarea și face loc repulsiei și urii, în unele cazuri. Nu găsesc soluții ori nici nu mai caută. Sunt obosiți, simt că nu s-ar mai putea suporta după o eventuală împăcare. În gândul fiecăruia se nasc scenarii și imaginația fiecăruia
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_fenomen_social_marian_malciu_1366830845.html [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
scurtă ori mai lungă de timp. Reluarea lucrului nu înseamnă și păstrarea calității. Ideea inițială, cel mai bine aleasă la început, revine deformată, fracționată, neînchegată, aspect care poate provoca renunțarea la proiect. Sunt aspecte și situații care-l determină la însingurare, chiar dacă aceasta nu presupune ruperea de lume. Autorul se rupe doar de anumite manifestări ale semenilor săi și anume de acelea care-l împiedică, într-o formă sau alta, să creeze, să ofere aceleiași lumi rezultatele muncii sale. Dar acest
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_fenomen_social_marian_malciu_1366830845.html [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
mea citind, scriind ori privind micul ecran, meditând, oblojindu-mă fizic și moral. Singura activitate fără goluri a fost cea legată de biserică. Prezența în lăcașul Domnului, din ce în ce mai activă, mi-a dat curaj, mi-a dat forța să rup lanțurile însingurării și să ies în lume cu fruntea sus, lacom să cunosc, să văd, să aud. Am pus piciorul în prag și am stat de vorbă cu soția mea, „virtual”, dacă se poate spune așa. I-am cerut iertare și i-
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_fenomen_social_marian_malciu_1366830845.html [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
rănit Prea departe și adânc țipă-n beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora și brăzdez oceanul crunt. Somnoroase mici meduze jalonează lin cărarea, Navighez sub zări arcate și le sorb timpul cărunt. Nici nu e cântec mai trist ca siajul navei mele... Trupul tău în falduri albe plutea
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Sufletul_albatros_ranit_stelian_platon_1329711469.html [Corola-blog/BlogPost/345223_a_346552]
-
și nu se plânge când se uită pe sine la tâmplele copacului ce-mi ține umbra pe loc. Privește cum noaptea se ține de încheieturi, trece prin întunericul încărunțit devreme asemenea pietrelor grăbite pe drumuri, de pleoapele mă dor de însingurare și fruntea-i umezită de brume reci. Între mine și cel dinafara mea se creează o punte pe care trec zilele, uneori înroșite cu sângele sărbătorilor dar, de cele mai multe ori anoste, îngropate-n anotimpuri de praf. În ele mă-ncearcă
ÎNTRE MINE ŞI MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1465979721.html [Corola-blog/BlogPost/369979_a_371308]
-
noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună... Sărmană bilă cosmică pustie, care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică, cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja? Coboară deocamdată-n visul meu să plângem împreună de însingurare!... VENUS Frumoasa cerului cea blondă, zidită veșnic între două emisfere, din care una-i ziua ta fierbinte - imensa pasăre albă clocind vreo două luni pe-o parte a planetei - iar alta-ți este neagra pasăre a nopții, clocind același timp
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
au ținut în fiare („Mărturie”, Andrei Ciurunga, p. 200). Descrierea universului carceral trece de la realismul brut până la impresionism, încercând să ne aducă mai aproape de trăirile lor. În reprezentarea durerii, a fricii, a frigului, a foamei, a neodihnei, a mizeriei, a însingurării, a răzvrătirii, a nedreptății etc. sunt create unele dintre cele mai plastice imagini: Hei, degetele noastre noduroase/ au pietre scumpe de rubin pe ele/ din rănile ce-ajung până la oase/ și bătături în jurul lor, inele („Aceste mâini”, Andrei Ciurunga, p.
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
din odaie, Numai dorul de copii Arde-n suflet vâlvătaie ... Am intrat la ea cu grijă, Să nu-i tulbur amintirea, Fața albă, tâmpla ninsă, Peste chipul ei - iubirea. O întreb: - Ceva te doare? Ești măicuța nimănui? Pentru-a ta însingurare Leac în lumea asta nu-i? Mă gândesc: i-e dor de omul Ce i-a fost o viață soț... Ea aprinde-n sobă focul, Ochii-i șterge cu un șorț ... Îi aduc puțină apă, I-aș mai da din
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1425795748.html [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNSINGURARE Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Bobițe de speranță sub ploape mi se strâng Suspinu'-nchide ochiul ca-n suflet să le întorc, Se duce tinerețea și clipele îmi plâng
ÎNSINGURARE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1415042876.html [Corola-blog/BlogPost/379520_a_380849]
-
din 03 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Bobițe de speranță sub ploape mi se strâng Suspinu'-nchide ochiul ca-n suflet să le întorc, Se duce tinerețea și clipele îmi plâng Pe firul de clepsidră în care-amar se torc. De ce însingurarea mi s-a semnat în suflet Iar literele-i ard mai tare zi de zi, De ce-a intrat tristețea și dincolo de zâmbet Mă tot lovește-n coaste cu lacrime târzii? De ce amărăciunea în ochi îmi pune umbre Iar buzele
ÎNSINGURARE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1415042876.html [Corola-blog/BlogPost/379520_a_380849]
-
Când întrebări , pe vise își varsă tot veninul Și nu găsesc răspunsul nici dincolo de cer, Mă-nchid încet în mine și cupa cu pelinul, O sorb însingurată în amintiri ce pier.. de Gabriela Mimi Boroianu 03.10.2014 Referință Bibliografică: Însingurare / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1403, Anul IV, 03 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNSINGURARE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1415042876.html [Corola-blog/BlogPost/379520_a_380849]
-
Dumnezeu” (p. 174); “Mi-am găsit credința, îi sunt și enoriaș și sacerdot, iar singurătatea e doar chilia de ‘binecuvântare’” (ibidem). Este interesant de remarcat că, deși destructurată, inconsistentă, redusă la adieri, culori, umbre, siluete, deși fragmentată și generatoare de însingurare și deznădejde (“...ca într-un bazar de poeme ad-hoc, se destrămau combinațiile și permutările, unele într-altele, confuz, migrator...”; “Umbra e ecoul trupului meu de carne și sânge, de minte, inimă și simțire”), lumea evocată de Maria Nițu nu e
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
de-a dreptul șocantă - „Pustiul din mine/ nimeni nu știe cu exactitate/ când a venit și când a plecat” - sugerând drama creatorului, a omului neînțeles, sfârtecat de frământări interioare, dornic de a cunoaște absolutul, dar neputincios în fața vieții. Despre aceeași însingurare, despre căutări, despre setea de cunoaștere și imposibilitatea împlinirii, Corina Petrescu discută pe larg, în poemul „Geografia existenței”. „În haine de călătorie/ alergăm mereu/ în căutarea luminii de la/ capătul unui tunel/ inexistent./ Părere,/ iluzie,/ dorință,/ tărâm/ spre care/ nu ne
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_creion_de_corina_petrescu_un_univers_poetic_sub_semnul_armoniei.html [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
problematizantă în lumea noastră desacralizată, regăsesc același râu călătorind prin sensuri, complicând, tăgăduind și formulând într-o ardere lentă. Dar, de această dată, râul melodic are o albie adâncită, poate chiar până în teluricul creativ al autorului, ca o inițiere a însingurării omenești predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariția ei ca făptură pământeană și această durere de fiu nu mai sunt doar umane, ci țin de Ființa însăși. Între Prolog și Epilog, cele 28 de elegii omagiale mamei au harul de a
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Tăcerea-ntruna:/Bradul vostru-i interzis!”. -pe același fir tematic se toarce și suspinul din „Poem cu țară”, în care deznădejdea poetului îngenunchează-n rugă: „Vai, ochii nopții parcă-ar fi morminte/ Spre care-o să venim să ne cunune/Însingurările din rugăciune/ Iubito, ce-amiroși a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o țară!”. -dar, în poemul „Ultimul vis al ultimului cneaz”, arderea „sfântă și clară”(cum ar zice Eminescu), a lumânării credinței poetului se transformă în vâlvătaie de revoltă
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
cuvine ca măcar acum să fie întru totul lăudată această tăcere și viețuire smerită și nerisipită a celui care a fost Părintele Arhimandrit Vasile Prescure”. În finalul celui de-al doilea paragraf, George Crasnean precizează: ,,Grăind înțelept la căpătâi despre însingurarea și smerenia lui, Preasfințitul Gurie al Hunedoarei (care i-a fost elev la Seminarul de la Craiova) zicea că Părintele Prescure ”. La fel de semnificative sunt și secvențele din partea ultimă a paragrafului al treilea, după ce - în context - se menționează că ex-ucenicul Prescure și-
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca by http://uzp.org.ro/nasterea-in-cer-a-profesorului-arhimandrit-vasile-prescure-ucenicul-sfantului-de-la-prislop-arsenie-boca/ [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
tu ești numai os și pelicică, Mă mir că raza verii te oftică. Te plânge de-anotimpul friguros, Căci lesne-ți va pătrunde frigu-n os. Distinsei poete Violetta Petre (ecou la un dramatic poem al său, în care își deplânge însingurarea) Aleasă Doamnă-nsingurată, Dați clik în spațiul virtual! Și într-un fel, subliminal, M-aveți în casă ziua toată. Unui pierde vară Toată vara-i in hamac Privind frunza pe copac. Citește mai mult Unui donjuan care anunță că se cumințeșteAștept
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
tu ești numai os și pelicică,Mă mir că raza verii te oftică.Te plânge de-anotimpul friguros,Căci lesne-ți va pătrunde frigu-n os.Distinsei poete Violetta Petre(ecou la un dramatic poem al său, în care își deplânge însingurarea)Aleasă Doamnă-nsingurată,Dați clik în spațiul virtual!Și într-un fel, subliminal,M-aveți în casă ziua toată.Unui pierde varăToată vara-i in hamacPrivind frunza pe copac.... XXV. RONDELUL ZORILOR DE ZI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr.
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
privire în urmă.// Căci lumea, iubito, tu îmi ești acum,/ În ochii tăi- largă e zarea!/ Privește, din hornuri se-nalță alb fum -/ La fel de alb ca ninsoarea.” (Cu tine) Tristetea e un alt sentiment care frământă adâncurile poetului căzut în însingurarea anotimpului rece. Nicio frunză care să-i trezească fioruri, niciun ecou care să-i mângâie dorurile nestăvilite: „Cum să te-ntreb, iubito, ce mai faci?/ Când nu-i, măcar, o frunză prin copaci/ Ca să trezească-n mine vreun fior -/ Sosit
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1427115049.html [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
mult, asupra sătenilor. Devenind suspicios, nu vorbea cu nimeni, doar răspundea mormăit la o „Zi bună, Gheorghe!”, urare adresată de câte un vecin, grăbindu-se să-și caute de treburi. Cei ai casei se obișnuiseră și, deși îi apăsa această însingurare a lui, încercau să-l înțeleagă. Lucra la câmp de dimineața până noaptea târziu, dar fără nicio bucurie, știut fiind faptul că nu se putea bucura de rodul muncii sale. În una din zile, bătrânul său tată, în timp ce stăteau toți
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
umbrei”, în acest inefabil ademenitor, Nicolae Sârbu vrea să încerce să așeze poezia. A făcut multe exerciții poetice, deloc neglijabile, până să ajungă la această îndrăzneală, prin multe poeme din câteva volume publicate anterior, dar mai ales poeme din „Frigul însingurării” și „Abur de vis”, cu care se desprinde de plutonul veleitarilor și devine un autentic poet. Prezentul volum certifică această autenticitate și evidențiază virtuțile poetice ale unui autor tot mai cunoscut.” Un număr de 64 de poeme ne propune Vali
ÎNDEMN LA LECTURĂ de GELU DRAGOŞ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gelu_dragos_1484279052.html [Corola-blog/BlogPost/384811_a_386140]
-
problematizantă în lumea noastră desacralizată, regăsesc același râu călătorind prin sensuri, complicând, tăgăduind și formulând într-o ardere lentă. Dar, de această dată, râul melodic are o albie adâncită, poate chiar până în teluricul creativ al autorului, ca o inițiere a însingurării omenești predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariția ei ca făptură pământeană și această durere de fiu nu mai sunt doar umane, ci țin de Ființa însăși. Între Prolog și Epilog, cele 28 de elegii omagiale mamei au harul de a
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1428380956.html [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
res), la momentul cumpenei, între echinocțiu și solstițiu, lîngă formulări și figuri minulesciene, cum sînt tristul carna¬val al vieții și călătorul grăbit: Credeam că n-o să mai ajungi/ mi-era și teamă ca nu cumva/ pe ulițele triste ale însingurării mele,/ să te oprească vreo stingheră rază/ vreun ciob în care pus-am să răsa¬ră/ speranțele din toamnele trecute./ Să nu te tai! Fii ager/ și ocolește capcanele pe care/ teama mea de tine le întinde pe tăcute/ în
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409658939.html [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
-mpletesc, lipesc sensuri, ocolesc, mă întorc să nu pierd tremurul inimii în inflexiunea rimei din același poem. Mă tem. Unul? Parcă două citisem... Recitesc și zâmbesc. Întregit, e un singur poem Picătură de limerick într-o mare de liric.... AZI ÎNSINGURAREA Lumea cearșafurilor sfâșiate împânzește pământul, spoiala mușchilor verzi-albăstrui, fata morgana lacului cu ape stătute, lacul murdărit de țiței, șuvițe albe printre șuvițe albastre, cârpe rupte, uzate înainte de vreme pierdute din pânza catargului eșuat sau prădat de pirați, lumea cearșafurilor sfâșiate
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1483884343.html [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]