707 matches
-
se obișnuiască și chiar să-i placă. Câteodată, era foarte nostim, mai ales când se juca cu câte un pește viu care cădea pe punte din plasa marinarului. Atunci începea un adevărat spectacol de circ, care îi mai descrețea fruntea însinguratului fiu al mărilor. Noul stăpân făcea comerț cu diferite mărfuri. Împreună au bătut apele mărilor, în lung și-n lat, cu diferite treburi. La început făcură curse scurte pe Marea Neagra, de la Brăila la Constanța, Odesa sau Varna. Mai apoi, afacerile
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
spintec munții.// Mă pălmuia în somn potop de șoapte/ Vărsându-mi foc în oase și pe gând/ Și de atunci la orice miez de noapte/ Mă strânge-n brațe muntele urlând.”( Munte urlând) Eul liric se autocontemplă, adesea, ca un însingurat atât față de comunitatea umană ce devine o dată cu trecerea timpului tot mai de neînțeles, cât și în raport cu elementele universului: ,, Ca din senin aducerile-aminte/ se împiedică oarbe-n cuvinte./ Obosite își fac cruce și tac;/ am rămas peste noapte sărac.// De mâine
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Mai_tin_de_vorba_clipa_nicoleta_milea_1331408604.html [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
nr. 674 din 04 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Îl priveam și vedeam în fața mea un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani. Atingându-l m-a întrebat de ce
DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE... de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Doar_lacrimi_in_tacere_gabriel_dragnea_1352060017.html [Corola-blog/BlogPost/351259_a_352588]
-
putea rămâne fără amintirile sale, că ar putea fi părăsit chiar și de amintiri, se resimte în versurile poeziei Un fel de înfrigurare. Poetul are nevoie de amintiri ca de aer. Ele sunt pânza fin-țesută. De ea atârnă zilele poetului însingurat. Ca să nu se rupă această pânză, poetul restaurează chipurile dragi prin desen, asemenea unui grafician: uneori există riscul să uit încât/ nu mai sunt capabil/ să-mi gestionez nopțile/ și atunci când/ nu mai am nimic de spus desenez/ desenez chipuri
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437581677.html [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
BOBU: Un dialog cu dumneavoastră te înnobilează... subtilitate, eleganță, ținută intelectuală ireproșabilă, o bonomie rară, de o delicatețe exemplară. Explorând ,,peisaje ale sufletului”, un anumit gen de smerenie, o discretă seninătate iradiază din confesiunile unui spirit solar, ale unui romantic însingurat, poet al candorii pusă în rană, într-un grai de tonalitate moldavă domoală, din care ,,lăcrimează elegia”. Rechizitoriul stării de după: luxul de a fi tu însuți, de a-ți aparține în întregime. Dacă ar trebui să achităm cafeaua pe care
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 by http://confluente.ro/Lili_bobu_1403279195.html [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
Acasa > Eveniment > Anunturi > CONCURS DE CREAȚIE LITERARĂ - ,,STEAUA SEVERINULUI"- SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNSINGURARE -sonet- Însingurată mă strecor în zare, Cât mai departe să-mi conduc tristețe, Cu dorul iubirii din tinerețe Ce zace-n muribundă așteptare. În tihnă să îmi duc pe culmi semețe, Înarapări de gânduri roditoare, Cu elegie eliberatoare, Pe lacrimi în condei
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1448233700.html [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
eu nu te-aș fi lăsat singură. De ce te mai iubesc? Poate doar mâinile, ce-mi strângeau degetele ușor, poate mersul tău ca un zbor, poate doar teama ta, o mai iubesc; Ai luat-o cu tine, lăsându-mi curajul însingurat, Ți-ai luat teama și ai plecat... Ce să fac eu acum, cu acest curaj nebun? Să-l dau luminii ce vine ca o nebună spre mine? De ce ezit, de parcă aș vrea să fii tu acolo, în ea, să fii
TE VOI IUBI, FEMEIE-LUMINĂ! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Te_voi_iubi_femeie_lumina_ioana_voicila_dobre_1337155846.html [Corola-blog/BlogPost/358464_a_359793]
-
diverse „colaje”? Omul contemporan trăiește sub presiunea urgenței. Cartea îi oferă un refugiu, un moment de relaș și pe vreme bună, și pe vreme rea; ea vindecă stresul, în timp ce calculatorul îl accentuează. Multele obligații fac, din omul de azi, un însingurat și un înstrăinat. Cartea este, pentru el, un asociat, un tovarăș, creează o relație de proximitate; calculatorul, mult mai rezervat, este numai un mjlocitor și ne este infidel, prin natura lui mereu schimbătoare. Cartea este prietenul discret care la nevoie
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 by http://confluente.ro/In_poezia_lui_bacovia_ploua_cu_soare_interviu_angela_monica_jucan_despre_optimismul_unui_poet_pesimist.html [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
mai departe, spre cosmice alintări Spre roditoare începuturi, mângâieri. Spre reîntorceri ades ne-ndreaptă firea Cu bucurie! când călăuză e iubirea! MISIUNE SACRĂ Desprins dintr-un meleag, bătrân suspin Însingurat de noapte și preamult venin Din tărâmul din care vii însingurat, pustiu Visând o stea nestinsă, acuma încă viu Ai în memorie Labirintul, valea, drumul Încețoșat, potecile împletite cu fumul Deșert multiplicat, în care cauți cale Spre orizonturi transparente, cardinale Cu dorința de a-l traversa spre era nouă Unde să
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ușori, se plimbă prin cameră, recitând cu voce tare: “M-ați alungat, laconic, pe-un urgisit tărâm, (Bătrân sunt eu, sau iernile aici sunt prea lungi și prea reci?) în țara oamenilor-lupi, mereu o să rămân, un lup devin și eu, însingurat, pe veci.” Mă simt din ce în ce mai tulburată. Simt cum străbat din nou spațiile, apoi mă trezesc în fotoliul meu. Deschid ochii. În mână, țin un volum din “Cireșarii”, deschis la epitaful de pe monumentul închinat lui Ovidiu, din actuala Constanța: “Sub astă
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Timpuri_ancestrale_revizuita_stefana_ivanescu_1357326147.html [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
atunci când suntem provocați fie ca cei mai mulți cu răutate sau prin contrast lăsând iubirea agape să ne cucerească cu măreția ei ca apoi să se reverse de la noi spre cei ce ne lovesc sau ce e și mai frumos spre cei însingurați, abandonați, răniți sufletește, există atât de mulți oameni fără speranță în această lume care au o uriașă nevoie doar de puțină iubire. Iar dincolo de tot greul cel implică viața trăită în spirit creștin există promisiunea biblică că Dumnezeul dragostei va
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446973147.html [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
din Ion Barbu, Baconsky și chiar din Eminescu. În „Umbra Paradisului” distingem printre rânduri pe Baudelaire, Verlaine, Rimbold: Ca umbra unei harfe pe cetate Prin nervi îmi umblă păsările rare Și toată-ntemeierea vie doare În albii mari de mări însingurate Și trece-n sus pe osuar de lume cu vetre goale în orbite oarbe Ca-ntr-un spital bolnavele parfume. Cinecitește pe „Amon- Ra” își dă seama că petul s-a maturizat. Aș cita acest poem pentru că aici cuvintele lucrează
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/Horia_zihoria_zilieru_un_o_ion_ionescu_bucovu_1362316189.html [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
urechi; cine poate fi răspunzător de visele noastre, de orbecăirea zilelor prin care ne ducem existența, paradoxuri sau evoluții contrare, timpul ca o pepinieră a deznădejdii care vine pe laptele zorilor, trezindu-mă din coșmaruri, ca pe majestatea sa holderlin, însingurat, cufundat în tristețe, cu care adesea intru în vorbă; el mă învață despre călătoria în nirvana, despre hieroglifa pictată peste cer din care fug încet umbrele amintirilor, despre pasărea cu ciocul de aur ca dar al morții unde există fum
PARADOXURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1421498816.html [Corola-blog/BlogPost/366035_a_367364]
-
readuc la acel nivel... L-am întrebat de pildă care este conceptul său despre divinitate și el mi-a dat un răspuns minunat (nu știu dacă era într-adevăr un aforism): "Dumnezeu este o entitate nominabilă doar în monologul celui însingurat". Erau sintagme miraculoase, era ceea ce așteptam, dar ele erau rare și sunt tentată să spun că trebuia (rîde) să dau o mînă de ajutor pentru a le putea auzi. Fiindcă altminteri îmi vorbea de grijile zilnice. Nu credeți cumva că
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
unei vieți în imagini „Omul să trăiască acolo unde-s prietenii și lumina!, spune Jack, bătrânul holtei a cărui singurătate părea iremediabilă până când a înțeles că responsabilitatea față de comunitatea de care aparții poate fi colacul de salvare, atunci când te simți însingurat, izolat și trist. Și, odată cu el, simțim și noi, realizatorii acestui spectacol, că e de datoria noastră să vorbim despre flagelul singurătății în lumea de azi: să-l asumăm, să-l cercetăm și să-i căutăm soluții. Dorim ca, prin intermediul
„Barajul” celebrului dramaturg irlandez Conor McPherson, în premieră la ARCUB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104224_a_105516]
-
arătat întotdeauna reticent cînd alții m-au rugat să-i duc la el. Totuși, mi se părea că e mai bine așa decît să-i las să meargă singuri la el. Căci un oaspete care sosea pe neașteptate la poetul însingurat, rupt de lume, îl tulbura prea tare, iar străinul nu știa cum să se descurce. Foarte curînd, Hölderlin începea să mulțumească pentru vizită și să facă plecăciuni, iar oaspetele făcea bine să se retragă. Nimeni nu stătea de altfel prea
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
Aproape liniște este o carte despre viață, scrisă pe albul zăpezii, un volum de autodefinire, explicativ, gândit într-o cheie de mister, de însingurare și de început nesfârșit de lume ,,Și poate sunt/ cel mai tăcut dintre ei/ cel mai însingurat/ în lupta cu propria-mi umbră’’ (Cel mai tăcut). Muguraș Maria PETRESCU, Michigan, 11 iunie 2012
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” by http://uzp.org.ro/mariana-pandaru-asteptare-in-tacere/ [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
Am fost în Noua Zeelandă pentru prima dată în urmă cu 30 de ani! Atunci eram necăsătorit și parcă nu a fost așa de bine. Singur te simți prea... însingurat! Atunci am stat vreo trei săptămâni și am bătut cele două insule mari de la Auckland la Invercagill călătorind cu un bilet de circuit pe drumul de fier. Apoi, altădată, venind din America, am făcut o escală la Auckland de 3
MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_memoria_penitei_george_roca_1370632214.html [Corola-blog/BlogPost/346266_a_347595]
-
ce se întâmplă cu el, omul privește la televizor la „evenimentele-știri“. În consecință, ne putem întreba ce mai poate să spună pustia omului contemporan? Ce înțeles poate să dea el părinților pustiei? Poate să creadă că este vorba despre niște însingurați aflați la periferia existenței, care nu și-au găsit rostul în lume. Cum va înțelege el că acești părinți „nu s-au retras în pustie pentru a se sălbătici, ci pentru a îmblânzi în pustie sălbăticia lumii acesteia“? „Plânsul este
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Despre_pustiul_si_pustiirea_s_stelian_gombos_1380196168.html [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
BURLUI, cel autodefinit ’’mă simt un vagabond în visul nimănui’’, îl citesc mereu cu plăcere. De pe acum vă declar că mă abonez la Domnia Sa la citit. Cum să nu fie așa? Ia ascultați: ’’Cum strigă-n disperare îngerul din mine/ Însingurat, la margine de lume țintuit,/Căci, oropsit în vreme, știu prea bine,/Pe-un univers de îndoieli l-am răstignit.// Și am lăsat furtuni să-l biciuiască,/ În setea arșiței dogoritoare exilat,/L-am părăsit cu lașitate omenească,/Sălaș pentru
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_un_poet_adevarat_pompiliu_comsa_1350271372.html [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
bună seamă! Bihorul n-ar fi al Crișanei dacă ar fi neînconjurat de Transilvania și neîprospătat de Crișuri și dacă n-ar avea cântecul Vioricăi Flintașu. Fără el ar fi un alt Bihor, mai singur, mai învins, mai înstrăinat, mai însingurat, mai fără dragoste și fără nădejdi, mai fără inimă și fără soare. Dar are cântecele interpretei Viorica Flintașu, unul dintre cele mai darnice de bine pentru toată Crișana și dincolo de ea, în toate zările României! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1453902742.html [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
diverse „colaje”? Omul contemporan trăiește sub presiunea urgenței. Cartea îi oferă un refugiu, un moment de relaș și pe vreme bună, și pe vreme rea; ea vindecă stresul, în timp ce calculatorul îl accentuează. Multele obligații fac, din omul de azi, un însingurat și un înstrăinat. Cartea este, pentru el, un asociat, un tovarăș, creează o relație de proximitate; calculatorul, mult mai rezervat, este numai un mjlocitor și ne este infidel, prin natura lui mereu schimbătoare. Cartea este prietenul discret care la nevoie
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Angela_monica_jucan_isi_gaseste_un_refugiu_in_cartile_pe_care_le_risipeste_.html [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
diverse „colaje”? Omul contemporan trăiește sub presiunea urgenței. Cartea îi oferă un refugiu, un moment de relaș și pe vreme bună, și pe vreme rea; ea vindecă stresul, în timp ce calculatorul îl accentuează. Multele obligații fac, din omul de azi, un însingurat și un înstrăinat. Cartea este, pentru el, un asociat, un tovarăș, creează o relație de proximitate; calculatorul, mult mai rezervat, este numai un mjlocitor și ne este infidel, prin natura lui mereu schimbătoare. Cartea este prietenul discret care la nevoie
ANGELA MONICA JUCAN ISI GASESTE UN REFUGIU IN CARTILE PE CARE LE RISIPESTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Angela_monica_jucan_isi_gaseste_un_refugiu_in_cartile_pe_care_le_risipeste_.html [Corola-blog/BlogPost/344300_a_345629]
-
spre stele De parcă toate erau ale mele Un nu știu ce îmi spunea mereu Aici e nu e locul tău Dar unde? ăntrebam Acolo, poatre chiar Dincolo Nu, mai sus Nu, mai jos Și tot așa mutându-mă de ici-acolo Rămîneam însingurat Om al nimănui, de nimeni chemat PRIMA POEZIE Unoeri văd în albastru Alterori în galben sau în roz, Verdele știu că-mi vorbește, Pe cînd roșul aproape mă orbește Aerul vibrează în culori. Și de sunete cerești Inima tresaltă de
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/harry_ross_1453019547.html [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
De mulțumire fără de răsplată, De-aceea plîngem după un diluviu, De-aceea viața noastră-i vinovată. Ce tristă este lumea asta mare, Cînd ne trezim că nu avem iubire Și că îmbătrînim fără cruțare Și fără nici un fel de lămurire! Însingurați, cuminți, la masa sorții, Mai goi decît Adam pe o cîmpie, În față cu un vin, îi cerem morții Să mai întîrzie-o clipă, cît mai vie. În orice caz, trăim, - acesta-i dreptul Pe care ne-am văzut stăpîni, în
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1494022036.html [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]