1,138 matches
-
mele! - chicoti Buha continuându-și dansul. Pătru descărcă un foc de armă în aer de răsună valea. Surprinsă de reacția tânărului zgripțuroaica pițigăi: - Zevzecule, îți vor înțepeni degetele pe trăgaci! Tânărul trase în direcția vrăjitoarei și glonțul îi șterse umărul. Înspăimântată o luă la fugă prin curte căutând poarta. Se lovi de stâlpul acesteia și o torță îi scăpă din mână aprinzându-i părul despletit. Buha alergă despuiată în flăcări pe ulița satului cu cealaltă torță în mână, pătrunse în propria
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414394605.html [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
și se tolăni în pat obosită după atâta trudă. A doua zi Leta lui Mandache își duse gâștele la apă, dar, cu cât se apropia, cu atât i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei. Înspăimântată de ce-i văzură ochii, își puse mâinile în cap și începu să urle disperată: - Aoleu, săriți, oameni buni! Săriți, nenorocire mare! Câțiva săteni ieșiră la poartă nedumeriți de țipetele femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414394605.html [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Eu o săracă liberă dintr-un sat. MIHAI Iubirea mă hămeii și nu cunoaște De unde ne vom întoarce, din ce moaște, Și când ne vom întoarce, într-o bună zi, Soață, tu, ai să-mi fi. COZIA ( Bucuroasă, dar și înspăimântată. Mihai! Eu!? O să fie tare greu, Măria-Sa nu o să vrea, bine socoate. Tu ai fete cinstește și bogate. MIHAI Nu de acelea îmi trebuiesc, Pe ele nu pot să le iubesc, Îmi trebuie o fată ca tine, Părtaș și
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cozia_drama_istorica_in_versuri_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
final se reține și „ruga“ de a nu fi lăsat singur: Cuvintele mă ajung din urmă. Ele detună pe timpanul întins / între ceea ce este / și ceea ce nu este. // Cresc înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din urmă / pipăindu-mă cu mâini de orb / foarte subțiri, și sunând sticlos, / de câte ori izbutesc să-mi atingă / urmele absenței. / Iată, / mă trezesc smuls
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
înțeleg, / le mănânc pentru că sunt contemporan cu ele / le mănânc pentru că am încercat să-mi mănânc / mai întâi propriile-mi mâini / și erau infinit mai grețoase, / le mănânc pentru că am încercat / să-mi mănânc limba, / propria limbă de carne / și înspăimântat am văzut / că ea-și lepădase cuvintele / verzui, cu ochi negri, / departe de mine, în foame. («Mâncătorul de libelule» - SOrd, I, 370). XI. Treapta „laserului lingvistic“ și a „mutării în lup“: Un pământ numit România (1969). Cu excepția poemului care dă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_2_marian_malciu_1335198905.html [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
adună... O, Doamne, dragostea-ți revarsă Pe casa mea, vatră străbună. Nevăzutul Respiră-adânc precum luna în mine Ce luminează vieții pragul, tinda - Mi-alunecă în ochi spada în suspine : Dar sfarmă nu durerea, gândului - oglinda. Din mine aripi se retrag înspăimântate Uitându-și zborul pe-alături de străini - Dacă ai fost, dacă mai ești pe-aproape, Mă află, și mă smulge dintre spini ... Mi s-a părut glas cunoscut alături Și m-am rotit cu sufletu- împrejur - O vară-ntreagă cu o
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 by http://confluente.ro/Renata_verejanu_1403718096.html [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
ia, și de căldura pe care ne-o dă. In același timp asta ne face și rău, sau ne face mai mult rău. Ne învață slabi, sclavi. Pe când senzația de pustiu ne ațâță, pustiul ne soarbe. Ne simțim slabi și înspăimântați, acum suntem asemenea celui care se află în fața unui munte. Un Pustiu este de fapt un Munte. (râde ușor) He he he he.... E bine, e bine, Costache... (reia după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Dar dacă starea aceasta, frumoasă, trăită
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
unul ca mine. ( a obosit) Care și-a dat seama că clepsidra se va răsturna și i-a avertizat pe oameni. Le-a spus marele adevăr oamenilor acelora, sau acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia stelară. (tare) Și le-a spus, revoltați-vă împotriva clepsidrei! (urlând) Opriți-o! ( speriat, gâfâind) Și ei chiar au încercat lucrul acesta, însă nu s-a
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
încercat lucrul acesta, însă nu s-a putut. ( urlând ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (după câteva momente) Doamneee, cât de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că de fiecare dată se întâmplă așa. (chipul îi arată înspăimântat) De fiecare dată între materia stelară și Creierul universal a apărut unul cu ideea. Însă de fiecare dată clepsidra s-a răsturnat. (meditând câteva minute) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Oare și de data aceasta se va răsturna? (mică pauză) Hm, o să mă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
căci totul se înscrie într-un sens devenind cădere... Ele există de acum pierdute (tragic). La lucrul acesta mă cutremur. ( după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (chipul transpirat i se înseninează ușor) Doamne! Oare e adevărat !? Nu poate fi adevărat...! (devine înspăimântat) Nu, nu, (înspăimântat) nu poate fi adevărat...! Clepsidra mai are mult până să se umple, și nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremură, e foarte speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
înscrie într-un sens devenind cădere... Ele există de acum pierdute (tragic). La lucrul acesta mă cutremur. ( după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (chipul transpirat i se înseninează ușor) Doamne! Oare e adevărat !? Nu poate fi adevărat...! (devine înspăimântat) Nu, nu, (înspăimântat) nu poate fi adevărat...! Clepsidra mai are mult până să se umple, și nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremură, e foarte speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să distrug, să distrug
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
voioșiei, tristeții sau nepăsării moleșite. Ar afla astfel că nimeni dintre cei trei nu crede cu adevărat în puterea lui”). Și chiar dacă, din negurile neștiinței mai apar năluci (v. scena retragerii “hoardei” care aproape cucerise cetatea Cherson, dar se retrage, înspăimântată, de “o umbră giantică, cu uriașe coarne de cerb”, coborâtă “în zbor de pe munte”), prezența Crucii le alungă (cf. confruntarea, simbolică, dintre tânărul preot Alexios, susținut de puterea crucii, și o fiară înspăimântătoare, ce se strecura lângă altar, furând bucatele
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Despre_impenetrabilul_mister_al_istoriei_olimpia_berca_1338970246.html [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
uneori îmi este teamă că nu mă vor mai vedea ... . Se opri, mă privi iar, după care continuă: Faceți-vă timp și pentru studiul umbrelor și atunci le veți auzi atât pașii cât și poveștile lor. Am zâmbit oarecum puțin înspăimântat, mi-am eliberat mâna din strânsoarea bătrânului, l-am salutat ducând mâna la frunte și am pornit spre casă. Am făcut zece pași și o dorință nebună m-a făcut să mă întorc să văd dacă bătrânul plecase din locul
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 by http://confluente.ro/Umbra_doamnei_de_la_poenari_stefan_lucian_muresanu_1329501607.html [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
rapiditate. Pericolul rânjește, își arată colții, își frământă palmele încântat de prada pe care o urmărește, perfid, din umbră. Circul...o lume iluzorie, o proiecție a realității. Triplu salt mortal, acrobatul de la trapez a calculat greșit distanță...s-a prăbușit. Înspăimântați, spectatorii au amuțit. O liniște mormântală s-a așternut ca un giulgiu peste cei prezenți. În întunericul sălii, doar fascicolul fixat pe omul fără suflare, strălucea ca o lanternă uriașă. Balerina îmbrăcată în alb și-a terminat dansul, lăsându-se
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 by http://confluente.ro/In_arena_camelia_constantin_1338804077.html [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
și eu o vechime, iar salariul îl împart cu tine. - Așa am negociat! - N-am semnat nici un contract cu tine! - se înfurie Florica Ești o escroacă! - Dacă nu plătești, vei avea necazuri! Voi trimite camorezii să te omoare ! Florica tresări înspăimântată: - Faci parte din mafie? Tocmai atunci pătrunse nora Angelicăi. Aceasta rămase stupefiată de scenă. - Am să chem carabinierii! Și Florica smulse telefonul Angelicăi de pe măsuță. - Che succede? Che succede?(Ce se întâmplă?) - întreba disperată signora Rossa când auzi numele de
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1443146798.html [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
un petec de verde speranță ce se vede la fereastră zbucium aripile mele frânte zoaiele societății mâini goale gânduri zăgaz dorințe interzise idei umezite plângeri dese și sincere în lumina ce se prelinge în staulul curbat al vieții de bravat înspăimântat un suflet degradat ce loc ai ocupat în anticariat arde în nepăsarea crudă cuprinsă într-o speranță udă ziua în care am înțeles absolutul poteci de lumină mântuie sufletul o pâine morala strâmbă să omori e necesar de vreme ce îți e
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dor_de_soare_gheorghe_serbanescu_1373664295.html [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
dădură deoparte. Apoi în urma lui rostiră cuvinte al căror înțeles nu l-ar fi cunoscut și nici n-ar fi avut de ce și de unde. Auzi doar zgomotul unei împușcături și se pitulă între loitrele căruței, biciuind și mai tare caii înspăimântați. Căruța zbura peste hârtoapele și denivelările drumului. Scăpase. Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să se lămurească la oraș, unde soarele era
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1484268442.html [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
lămuri. Intimidat, își întoarse căruța. Apoi își aminti de nemții pe care îi depășise și de care abia scăpase. Se răzgândi și întoarse din nou, hotărât să-și continue drumul spre oraș. Nu pentru multă vreme. Soldați nemți și civili înspăimântați, îmbarcați în tot felul de vehicule veneau în trombă, stârnind valuri de colb. Toader se trase într-o margine, apoi o luă de-a dreptul pe câmp. „Deci nemții fug”, își zise el urmărindu-i cu privirea. Curând, convoiul de
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1484268442.html [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
se hotărâse să plece. Se lăsă depășit de camioane și de vehiculele motorizate, fiind ajuns de cei fără alte mijloace de transport, decât cai, căruțe și propriile picioare. Printre ei și români, iar printre pedestri și Vasile Cucu. Transpirat și înspăimântat, alerga de-a valma cu ceilalți spre aceeași țintă. Când îl zări pe Toader, ochii îi sclipiră răutăcios. Se îndreptă spre căruța acestuia însoțit de câțiva nemți cărora le spusese ceva repezit și de neînțeles pentru Toader decât cuvântul „kamarad
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1484268442.html [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
multe încât nimeni nu le-ar fi putut transporta decât cu trenul, nu-i așa? După urmele din iarbă și după câte coșuri erau, aș zice că avem chiar un grup de hoți, nu numai un hoț! Mica își duse înspăimântată lăbuțele la botic. De ce să dorească cineva să fure toate ouăle? Îl urmări cu ochișorii mari pe iepurașul detectiv care scoase din dulap o lanternă și un rucsac plin cu tot felul de unelte necunoscute pentru ea. - Relu?! - Ar fi
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1427940583.html [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
ai ajuns!... Și mai aveți obrazul să vă înfățișați aici?!... Trebuie să recunosc că, de obicei, îmi pierdeam în situațiile mai delicate ușor cumpătul. Atunci însă, poate revolta din pricina imputărilor nedrepte, ori poate faptul că țineam de braț o femeie înspăimântată, ce se agățase de mine și cu a doua mână, mă făcuseră să-mi adun surprinzător de repede energia pentru a replica. Doamnă, îi tăiasem babei vituperația, cred că la mijloc e o neînțelegere. Noi, eu ... Ce să vă spun
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
e o sărbătoare a poeziei. Kyrie Uneori, viața mea deschidea ochii în întuneric. Cum ai vedea trecând pe străzi mulțimi agitate și oarbe, în drum spre cine știe ce miracol, în timp ce, invizibil, eu rămâneam mult în urmă. Era ca atunci când adoarme copilul, înspăimântat, ascultându-și pașii cei grei ai inimii. Îndelung, multă vreme, până ce dimineața-și strecoară primele razele prin gaura cheii și se deschid ușile întunericului. Copacul și firmamentul Un copac pășește prin ploaie, trece pe lângă noi prin ceața șiroitoare. Are o
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
nu se putea zări (continuare) din cauza unor căști enorme, terminate Într-un fel de coroane cu fire lungi, tremurând În licărirea lor, răspândind lumină. Apoi flacăra lumânării se rigidiză și se mări nefiresc de mult. Bărbatul o scăpă din mână Înspăimântat. Căzută pe covor lumânarea Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul palmei. ― E rece, mai putu ea să rostească rigidizându-se la fel ca bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
minge. Deodată băiatul simți că-i fuge pământul de sub picioare : se împiedică și căzu cu fața în sus. Dar ce e zgomotul acesta ? Sunt roțile mașinii care, înfrânată brusc, a ajuns la numai câteva degete de capul lui. Ceilalți copii, înspăimântați, au fugit. Dar mingea unde e? Prinsă între roata mașinii și bordura trotuarului, s-a turtit, spartă. Cornel simte lacrimile curgându-i pe obraji. Din ce-a scăpat ! Îi pare bine că a scăpat teafăr dar regretă mult mingea spartă
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]