1,110 matches
-
ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de obsesiile sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat omul, plecând de la imperfecțiunea de a pluti. Noe a cioplit mereu cu gândul la uscat și nu la apă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care l-a avut În noaptea dinainte... Se făcea că ieșise din casă sub puterea nopții, pe ușa din dos spre grădină. Cu neputință să Înainteze Însă, fiindcă o pisică cenușie, mare cît un cîine, i-a sărit În piept. Înspăimîntat, a fugit pînă În camera din mijlocul casei unde și-a văzut tatăl Întins Îngrijorat În pat și pe un unchi cu un cuțit Îndreptat asupra părintelui, tocmai cuțitul pe care el, copilul, Îl găsise În pod În urmă cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
încearcă să spargă zidul unei case și să se strecoare înăuntru. Dar fulgerul trimis de arhanghelul Mihail, bineînțeles, la cererea patriarhului, îi face într-o clipă scrum. Finalul capitolului se desfășoară într-o notă oarecum hazlie. Dumnezeu, derutat, ba chiar înspăimântat de zelul punitiv al protejatului Său, strigă din cer către arhanghel: „Poruncește, Mihaile, să se oprească de îndată carul. Du-l îndărăt pe Abraham, ca să nu vadă întreg pământul locuit. Dacă ar fi să-i vadă pe toți cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și în grădină . Era cenușie și rece, ca un val înghețat, și făcuse să se aplece capetele florilor nici măcar roua serii nu se mai așezase pe-acolo pe unde cursese tristețea. Știa ce-o să se întâmple: copilul o să se trezească înspăimântat și obosit, mama n-o să mai cânte (și ce glas duios avea!...), n-or să vorbească unul cu celălalt, iar ceea ce este acum doar cenușiu, o să se întunece încet-încet, dar noaptea durerii nu are niciodată bunătatea catifelată și dulce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să fie. Puțin după aceea, am căzut din barca lui taică-meu, m-am lovit și... asta a fost tot. Sunt vreo 30 de ani de atunci. Am uitat cum arăta maică-mea, abia dacă-mi aduc aminte de fața înspăimântată a tatii când m-a scos din apă, știu cum arătau valurile și ciotul acela de stâncă cenușiu, lunecos... dar cam atât. Pe ei însă n-am putut să-i uit: îi văd mereu în noaptea mea și ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu, nu te strâmba ! Unde-ai mai văzut tu doctorie bună ?! (apoi, spre copilul de pe scaun:) Mâine dimineață mă întorc ; dacă îi e tot așa, îl ducem la spital. (și iese, târșâind pașii "bătrânește") Copilul de pe scaun : (se ridică, pare înspăimântat; ceea ce urmează spune frângându-și mâinile și mergând încoace și încolo, câțiva pași prin "cameră") Nu se poate ! Asta nu se poate ! Cum o să-l ducă pe frate-miu la spital ? Ce să fac ? Ce să fac ? (aleargă la pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră azvârliți claie peste grămadă o mulțime de studenți stâlciți în bătăi, buimăciți și înspăimântați, Victor avu ocazia să se convingă că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului. În acea zi "organele" fuseseră la înălțime, reușind să opereze cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Costi, nimic, figa! Da-da! Grădinița! Eu vreau la grădiniță! Eu vreau la bulcă! Bulca mea! Și a început să se tăvălească prin bătătură și să se dea cu fundul de pământ, însoțindu-și tumbele cu strigăte disperate de papa-papa. Înspăimântată ca de o mare primejdie, Vasilica a recuperat cănița aruncată de frățiorul flămând și a plecat în mare grabă la privatul Geambașu din vecini, hotărâtă să-i ceară să i-o umple pe datorie cu ceva lapte, nemaiținând seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de canon. Dacă ar mai exista Inchiziția, aș fi hrană sigură pentru pofta rugului. Pictez după schițe aproximative. Pe măsură ce înaintez în proiect, mă îndepărtez foarte mult de schițe. Chiar uit de ele uneori. Ucenicii mei privesc aproape uluiți, dacă nu înspăimântați, către sfinții mei. M-am trezit pe pereți c-un Hristos conturat mai mult aluziv cu un personaj care duce în spate nu o cruce de răstignit, ci întreaga povară a omenirii. Și e singur, singur, singur, revoltător de singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu totul înspăimântat; vârsta copilei îl înspăimânta. De fapt, cei zece ani ai acesteia nu însemnau nimic în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem1, ar fi spus Vergiliu. Însă asta-i ceea ce nu înțelege deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pescuit și adoptat de un țăran; nu putem să nu remarcăm similitudinea dintre soarta lui Sargon I și cea a lui Moise, despre care aflăm din scriptura ebraică faptul că, a fost abandonat de propria-i mamă în apele Nilului, înspăimântată că fiul său ar putut fi ucis ca urmare a politicii demografice din acele timpuri. Moise a fost scos din apele fluviului și crescut de fiica faraonului; legenda lui Sofocle ne prezintă adopția lui Oedip în Grecia Antică de către regele
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
nu a înțeles la cine și pentru ce. Cu toții i-am sesizat doar brutalitatea gratuită - sau poate că unii nici măcar nu i-au sesizat-o, pentru că brutalitatea gratuită a devenit ceva comun în zilele noastre. Cobor din autobuz întrebându-mă, înspăimântată: oare nu cumva privesc EU greșit lucrurile? Oare nu cumva EU sunt persoana neadaptată mediului? Oare nu cumva literatura, la care mă gândesc tot timpul, este o miză pierdută, dacă atâția oameni în jurul meu, de cele mai diferite vârste și
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
câțiva centimetri de vitrina imensă a unui magazin. Pentru câteva momente s-a lăsat o liniște mormantală, după care șoferul a spus: - Te rog să nu mai faci asta niciodată. M-ai speriat de moarte. Pasagerul, care era de asemenea înspăimântat, și-a cerut scuze și a spus că nu și-a dat seama că o simplă bătaie pe umăr l-ar putea speria într-un asemenea hal, la care șoferul i-a spus: - Eu îmi cer scuze, n-ai nicio
BANCUL ZILEI: parlamentarii se întreabă cum se poate trăi doar din salariu () [Corola-journal/Journalistic/67870_a_69195]
-
apucă, haț!, salvator de unul și o scoate teafără. Mama fetiței, cam tembelă, mă ia la bătaie în loc să vadă dacă îi mai suflă copilul! Iarăși scandal în familie. Devin un mic asasin, declară taică-meu, un monstru ocolit de mămicile înspăimîntate. }ip noaptea prin somn, mama mă ia ocrotitoare în brațe să dorm cu dînsa; mi-a rămas în nări, pe viață, un miros parfumat, necunoscut, de cozonac crescut bine, sățios, sau poate de altceva... Să am din copilarie doar amintiri
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
în special pe Nelson, student la Universitatea Kent și proaspăt dependent de droguri. Nici la bătrînețe, Rabbit nu-și poate transforma caracterul labil. Retras în Florida, împreună cu Janice, eroul are o relație cu Pru, soția fiului său, Nelson, după care, înspăimîntat, întocmai ca în junețe, fuge de acasă. Existența lui Rabbit se încheie, într-un fel, ciclic: el o salvează pe Judy - nepoata lui de nouă ani - de la înec, în contrapartidă simbolică la accidentul Rebeccăi din primul volum, și moare jucînd
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
ne face să ne oprim împotriva voinței noastre, iar celelalte mașini, aproximativ 10 la număr, care ne urmăreau ne-au înconjurat pentru a ne filma și fotografia, neținând cont că în vizorul lor se află un copil de 5 ani înspăimântat de ceea ce i se întâmplă. La intrarea în garajul casei, agresivitatea fotoreporterilor a depășit orice limită ce putea fi scuzata de "interesul profesional". Ce trebuie să se întâmple ca să înțelegeți că ați mers prea departe, până unde vă doriți să
UPDATE: "Aţi mers prea departe!". Andreea Marin a revenit în ţară. Șoferul vedetei, pe punctul de a produce un accident by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72833_a_74158]
-
în discuție lipsa de solidaritate a intelectualilor cu disidenții, câtă vreme ai fost contemporană până în clipa plecării din țară cu Doina Cornea și nu ai schițat nici un gest de solidaritate cu ea. Herta Müller a fost o victimă terorizată și înspăimântată a Securității, nu o protestatară a regimului. Remarcabil este cum, deși trăind în miezul fricii, a făcut față la presiunile mizerabile la care a fost supusă. Vina de a fi fost „altfel" În comunism mulți au devenit victime ale Securității
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
Lenei Constante, că pe cînd în închisoare avea tovarăși și prieteni, în libertate se pomenea singur: „Fără sprijin, fără muncă, fără bani este slobod să se hrănească cu libertatea regăsită”. Aceasta pe fundalul tribulațiilor majorității românilor supuși ordinii ideologice, intimidați, înspăimîntați: „cum s-a spus, 80 % din populația românească a fost afectată în diferite grade de intensitate” de regimul opresiv. Cu osebire semnificativă e întrebarea pe care și-o pune Petru Ursache dacă „fenomenul Pitești” a fost stopat la o dată anume
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]
-
fie marea problemă a vieții mele.” Șocul a survenit la vârsta de cinci-șase ani, când mama lui l-a dus să vadă filmul Afacerea curierului din Lyon. Scena eșafodului l-a chinuit în somn luni de-a rândul. Se trezea înspăimântat că i se tăia capul sau că era despicat de-a lungul trupului. A trăit toate decapitările reale de mai târziu ca pe niște coșmaruri, n-a putut să doarmă în niciuna dintre nopțile dinaintea unei execuții anunțate, fie că
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
timp după ce producerea masacrului de la școala generală din Newtown, prezintă sugestiv drama acelor părinți care au descoperit că micuții lor nu le vor mai zâmbi niciodată, dar și ușurarea celor care și-au putut strânge în brațe copiii teferi, dar înspăimântați. Lacrimi, deznădejde, neputință răzbat dincolo de imaginile surprinse la locul masacrului și care nu vor fi șterse, poate niciodată, din memoria celor care le-au văzut. "Inimile noastre sunt zdrobite astăzi", a transmis, vineri, și președintele american Barack Obama, lăcrimând minute
America își plânge victimele masacrului din Connecticut - Galerie foto () [Corola-journal/Journalistic/57141_a_58466]
-
nu putem să nu constatăm că artistul este el însuși mirat că a ajuns la această temă. Spuneam că, într-un fel, Gheorghe Fikl trage cu ochiul la Francis Bacon, atunci când acesta își făcea portretul între două carcase de vițel, înspăimântat și înspăimântător totodată, la gândul că în depărtările mitice s-ar putea să fi fost supus unui idol, precum Vițelul de Aur. Demistificarea la Bacon este evidentă, plasticitatea imaginii refuză să cadă în obscen. În ceea ce îl privește pe celălalt
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
avertisment serios populației în legătură cu creșterea numărului de furturi din locuințe în perioada sărbătorilor de iarnă. Patru agenți din nordul Angliei au înregistrat un colind special, dedicat infractorilor care profită de perioada Crăciunului ca să spargă locuințe. De infracțiuni ferită, Hoțul fuge-nspăimântat Pentru că mama și copilul la 999, imediat au sunat Refren: Pentru că prevenirea infracțiunilor, te ține în siguranță noaptea. Noaptea întreagă mă strecor nevăzut Să fur din case mereu mi-a plăcut. Aurul și iPodurile sunt feblețea mea, Cu un gard
Colind senzațional, dedicat celor care fură din locuințe de Crăciun by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62870_a_64195]
-
tine în toți anii ăștia. Doar de câtăva vreme am început să mi te închipui așa cum ar trebui să fii cu adevărat. Cel puțin așa cred. Toate câte eram obișnuită să cred despre tine nu însemnau decât consolarea unei copile înspăimântate, o imagine de alinare, numai bună pentru a-mi justifica soarta. Închipuiește-ți: eram convinsă că tu nu puteai fi decât o vrăjitoare rea. Serios, să nu râzi de mine. Pentru mine erai o vrăjitoare înfășurată într-o mantie mare, neagră
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]