314 matches
-
cele în care deplânge sfâșietor ruina consângenilor lui din Pind, spectacolul satelor aromânești, părăsite mai cu seamă din cauza prigoanei la care a fost supusă populația de către turci în vremuri mai vechi, dar și de națiunile creștine, după ce acestea s-au înstăpânit aici, în urma războaielor balcanice. Expresiv în mod deosebit este din această perspectivă poemul Fudzi haraua di la noi [S-a dus bucuria de la noi...], care în transpunere liberă sună astfel: „Nu mai sunt bucurii pe la noi / Și ni s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285983_a_287312]
-
casă și în lume.“ (România literară, 5 august 1971) „Istoria ne-o spune: orice conducător adevărat își leagă numele de câte o faptă bună, ctitorind ceva frumos și durabil: o mănăstire, un front, o mândră cetate, o binecuvântată lege, care înstăpânesc bucuria și încrederea poporului. Nenumărate sunt ctitoriile României socialiste care se leagă de inițiativa tovarășului Nicolae Ceaușescu: fabrici, uzine, orașe, regiuni trezite la viață. Cred că cel puțin la fel de însemnate sunt ctitoriile de alt ordin, la care conducătorul de azi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și Constantin se așezau dinaintea unui păhărel, Lillișu și Caterina tricotau, iar Nel, la picioarele lor, pe covor, nu obosea să aleagă și să aranjeze pietricelele în cutie. Ziua, spre apusul ei, lăsa să pătrundă în cameră umbrele care se înstăpâneau mai întâi peste colțuri, apoi înaintau încet spre mijloc, unde se juca Nel și unde lumina dădea ultima ei bătălie. Ceafa delicată a fetiței rămânea pentru o clipă singurul punct luminos, amintindu-i locotenentului de prima lui zi la Bugaz
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
d-ăsta, propriu. Treaba ta, faci ce vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu-i bună deloc! Da' deloc, înțelegi?" "Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
loc În bancă era liber. Orașul Înfățișa mile Întregi de goliciune a toamnei târzii - Împietrirea Înghețată a pământului, pustiul bulevardelor ramificate, aspectul golaș al fațadelor zugrăvite, verdele veșted al parcurilor - clima temperată cu anotimpurile ei luând‑o la vale. Iarna Înstăpânindu‑se lent. Când a sunat din nou telefonul, am răspuns eu; aveam de gând să‑l feresc pe Abe de solicitanți. Dar pe fir era femeia de la BMW și Ravelstein dorea să vorbească cu ea. - Hai să recapitulăm toate amănuntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
părțile. Picioarele goale arătau ca niște dovleci premiați la expoziție, atât de umflate Îi erau gleznele. - Blestematele astea de edeme! se văicărea. Jumătatea de sus a lui Ravelstein era la fel de vioaie ca și altădată. Dar boala câștiga teren și se Înstăpânea asupră‑i; iar el știa acest lucru la fel de bine ca și doctorii. Nu numai că vorbea tot mai mult despre portretul biografic pe care Îmi ceruse să i‑l fac, dar găsea fel de fel de lucruri curioase să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care urmărea să‑l omoare, cu părul alb cârlionțat În jurul feței rumene, mi‑a afirmat că se simte ca un Moș Crăciun dintr‑un mare magazin, care‑i Întreabă pe copilași ce daruri să le aducă. Pentru că inima Împrumutată se Înstăpânise În centrul „uzinei lui fizice” (termenul Îi aparține), și acum simțea că Îi infuzase un nou temperament - tineresc, nesocotit, bucuros să‑și asume un risc, chiar dacă nu‑l căuta cu lumânarea. - Mă simt, oarecum, ca individul ăla care‑și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să lovească și cu picioarele în ramurile acelea blestemate ce se rupeau de parcă erau de sticlă. Un șarpe roșu ca un fulger întârziat trecu prin fața ochilor săi, orbindu-l. Deschise precaut ochii și se minună de liniștea care se înstăpânise deodată. În fața sa se întindea o apă nu prea mare, o apă limpede încremenită, fără nici un val. Își dezbrăcă hainele, le lăsă jos una câte una și observă că pe măsură ce acesta atingeau pământul, dispăreau undeva în adâncurile lui. Se miră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o înfășa sârguincios cu o moletieră. Fetița, deși cu fața arsă de soarele necruțător, încerca să zâmbească, deși cu un rictus dureros al buzelor crăpate. Doar ochii, numai ochii, acei ochi adânci și negri, pieziș trași spre tâmple, râdeau. Se înstăpânise un fel de vrajă pe care Mihu nu îndrăzni să o destrame. Râdea și Nenea ca un copil râdea. Îi dădu păpușa aceea făcută dintr-o baionetă, pe care fetița o luă ducând-o la piept într-un gest matern
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
targa. De dincolo de ușă un glas de femeie cu mlădieri plăcute, ca un început de cântec, întrebă: „Cine- i acolo?” și neprimind nici un răspuns, deschise larg ușa, rămânând cu ochii larg deschiși, iscoditori, căutând să deosebească în întunericul ce se înstăpânise afară, cine sunt cei din fața sa, apoi fără nici un rost făcu un gest, ca și ar fi arătat ploaia căzând de sus, sau poate coroana plopului secular, înalt, de lângă fântâna cu găleată. Voi să zică ceva, renunță și se dădu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
păr rar până spre creștet al șefului, când spre fereastra de care o insectă se lovea haotic ca într-un dans bizar și dezordonat. Simți că totul s-a terminat atunci când în încăperea ceea cu un aer pur funcționăresc se înstăpâni tăcerea, o tăcere parcă nefirească după acea tiradă prelungă. Se uită la șef, care privea cu ochii ațintiți asupra sa și în sinea lui se miră de figura lățită a acestuia într-un imens semn de întrebare, sau chiar de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
are câte ceva de făcut pe acasă înainte de a se lăsa noaptea. Până se întoarse Murgoci cu ceva de mâncare făcută în casă și o sticlă de vin, în camera ceea nu mai eram decât eu și omul acela.Tăcerea se înstăpânise grea și doar o muscă intrată între cele două geamuri ale ferestrei se zbătea cu un bâzâit agasant. Străinul trase în fața sa strachina și se apucă să mănânce tacticos folosind tacâmurile cu dexteritate și eleganță. Murgoci se sprijinise de colțul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
înțelenite. Dacă de departe totul părea grandios, pătrunzând între ziduri, mi-am dat seama că orașul Cezarilor, megalopolisul care subjugase lumea, era în mare parte o împărăție a fantomelor, cu grandioase palate și temple cu acoperișurile prăbușite, peste care se înstăpâniseră ciulinii și iedera. Doar acolo unde erau bisericile ni se înfățișa, neașteptată, o priveliște de supraviețuire. Unul dintre camarazii mei, scribul Cunone, a bombănit: - Parcă ar fi un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bărbatului căruia femeia încă îi mai rezistă, Sabina tace, Te duc în vara asta în Rusia, Sabina! acum e la picioarele ei, Îți voi arăta Rusia, cea mai frumoasă țară din lume, dar și cea mai blestemată, alcoolul s-a înstăpânit deja pe mintea lui Boris și femeia de lângă el nu știe cum să reacționeze, Boris vorbește acum în rusă, Și eu mă ridic încercând să salvez situația, Hai să ne culcăm, Boris! Mâine ne așteaptă o zi grea, Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Autoritatea care aservește nu are un caracter moral, deoarece nu este animată de intenții dezinteresate. Ea [...] uzează de puterea și de abilitățile de care dispune pentru a-i subordona pe ceilalți scopurilor sale particulare; ea nu caută decât să se înstăpânească asupra lor, pentru profitul propriu 77. În acest caz, profesorul ignoră modelul către care urmează să-l îndrume (chiar prin constrângere) pe elev, pentru că, dacă ar sta "cu ochii pe cer", ar fi animat de iubire pentru copiii din fața lui
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
să-mi plătească forțat un tribut pe care nici ei, nici eu nu l-am prevăzut posibil niciodată!". De aici trece, brusc, la considerații generale despre burghezia românească. Văzînd cît de anemică este în lupta cu puterea comunistă care se înstăpînea, emitea, de aici teoria că lipsa de rezistență a burgheziei, "este cea mai bună dovadă că ea a fost o creație artificială a capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-a existat la
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
își petrecuse cel mai mult timp. Atît de bine s-a ascuns pictorul în lume, încît nici măcar negustorii de șerpi sosiți din partea cealaltă a Zidului nu știau unde se află, pe unde umblă. Din acel moment, la palat s-a înstăpînit liniștea, s-a interzis vorbitul, muritul, născutul și amintitul. împăratul Sang zăcea abătut pe perna lui așternută cu petale de trandafiri. Să se fi speriat Liu de însărcinarea primită și acum se ascunde pe undeva, ori s-o fi refugiat
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
sub spînzurătoare; o frînghie îi încolăcea gîtul, o cîrpă îi acoperea ochii. împăratul aruncă o privire spre călău și, surprins, rămase cu gura căscată. Gardianul de lîngă el putea cu toate îndreptățirea să-și închipuie că pe chipul suveranului se înstăpînise o privire tîmpă. Surescitat, împăratul ceru să i se aducă pictura. Slujitorul i-o și aducea deja. Monarhul arătă cartea cu mîinile tremurînde. Călăul nu mai era un om tînăr și prin labirinturile curții se zvonise că pricepe limba morții
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
devastatoare și neproductivă: "Plagiatorii dovediți cu acte s-au recrutat fără excepție dintre novicii breslei, în vreme ce asupra adevăraților corsari ai minții nu a planat nici măcar umbra unei suspiciuni. Fiindcă plagiator în sensul propriu al cuvântului nu e cel care se înstăpânește pur și simplu peste bunurile intelectuale ale aproapelui, cât acela care o face fără a fi prins. Prinșii îngroașă rândurile ageamiilor, ale fraierilor, ale novicilor, ale amatorilor, ale veleitarilor, nepricepuți a șterge complet urmele ce-i pot da de gol
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
trecut. În fond, trecutul nu are în el nici o miză: el e cu totul inert, ca tot ceea ce a încetat să mai fie; în schimb, miza cea mare stă în arta cu care știi să folosești trecutul spre a te înstăpîni asupra prezentului. Aici se despică apele și tot aici poți recunoaște istoricii onești de cei care au prins gustul profitabil al servituților ideologice. Istoria e ancilară în raport cu ideologia - iată principiul de bază al actualei discipline istorice. În fond, e un
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
venerabilului mensual Viața Românească se prezintă "înghesuită toată într-o încăpere întunecoasă, strîmtă, n-au căldură". Librăriile sînt și ele "aproape goale". Pînă și Biserica Sf. Elefterie, "impunătoare, grandioasă", e complet neîncălzită. O "toamnă" a materiei pare a se fi înstăpînit pe înfățișările capitalei, veștejite, împuținate, decimate de mizerie. Neapelînd la o paletă cromatică fastuoasă precum Radu Petrescu și nici la procedeul sfredelirii eseistice a suprafețelor utilizat de un Tudor Țopa sau la umorul fantast, plonjînd cu voluptate în gratuit, al
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
tipărit, tot postum, în 1856, când va fi tratat ca o ciudățenie, ca o deviere mistică a lui Gogol, din ultimii ani de viață. Textul a circulat totuși într-un cerc restrâns când Gogol încă mai trăia. Sensul literal se înstăpânise însă într-atât, încât nimeni nu a vrut să țină seama de celălalt sens tainic, validat chiar de autor. Rândurile pe care Șcepkin, un celebru actor moscovit al acelei vremi, i le scria lui Gogol în 1847, sintetizează receptarea din
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
mare lucru. Nu mai poate urmări televizorul. Face gesturile vieții ca un actor care a învățat un rol, dar se vede că a început să trăiască în altă parte, în niște culise de care ea însăși se înspăimîntă". Extincția se înstăpînește încet, perturbînd viețuirea prin introducerea unui ritm transcendent, siglă a inutilității: " Lucruri cu un ritm mai lent decît viața. Lucruri care sosesc atunci cînd nu mai e nevoie de ele". Experiența onirică e și ea o evadare sui generis, o
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
cinstitul", "purul" Vadim Tudor. Absolut nici una. Gogoașele turnate în urechile naivilor privind "reforma morală" sunt bune de pompat în conferințele de presă. Proștii înghit, pe nemestecate, cele mai sinistre farse puse la cale de o armată de escroci și mincinoși. Înstăpânită peste țară, perfect echipată pentru atacul la baionetă, clasa politică actuală a dus la perfecțiune străvechile datini ale furtului, lașității și nerușinării. Cu astfel de specimene, reacția împotriva referendumului pentru introducerea votului uninominal e cât se poate de previzibilă. Șaptesprezece
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
aparținuse măcar și pentru o unică apariție, dar pamfletul continuă, condus de Zaharia Stancu. El semnează acum Pamfil Șeicaru în patru labe, secondat de Lascăr Sebastian cu Puterea d-lui Pamfil Șeicaru. Titlul dat de Zaharia Stancu articolului său se înstăpânește cu o literă de o șchioapă pe prima pagină a publicației, anume ca să șocheze prin imagine structurarea ei generală. În sfârșit, la 30 aprilie, singur combatant rămâne Mircea Damian. Textul său, Pamfil Șeicaru, așa în general, cu tot procesul conținut
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]