225 matches
-
naibii..., a început Hugo. —Scuze, amice, a spus bărbatul cu un accent Cockney pronunțat. Tocmai mă pregăteam să bat la ușă. În spatele lui, așezat numai pe jumătate pe trotuar, era un microbuz vopsit în roz și roșu, cu un logo înstelat pe scria „Twinkledreams“1. —Am venit să fac tavanu’, l-a informat bărbatul pe Hugo. Hugo s-a holbat la el. — Nu înțeleg. Care tavan? — Îți bați joc de mine? Ăla din camera copilului, normal. Ascultă, eu am bătut drumu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în caz de accident de circulație. Dacă vă este dragă viața, țineți seama de acest adevăr când vă aflați la volan!". Acestea fiind spuse, jandarmul m-a salutat militărește și mi-a urat noapte bună. Lecția primită într-o noapte înstelată la Bruxelles m-a însoțit pe toate șoselele pe unde am circulat și n-am uitat-o nici până în ziua de azi! De la Bruxelles am fost transferat, în 1973, la Oslo după lichidarea la Lillehammer a lui Ahmed Bouchiki, luat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de idei, de imagini, de sentimente, provine. Am remarcat însă că imaginea cerului intervine adesea în sentimentele, în amintirile și reveriile mele. În lungile, tristele, dezolatele nopți din timpul marelui război, nu de puține ori privirea mea a contemplat bolta înstelată pe întinderea căreia treceau încet, destrămându-se, nori posomorâți și leneși. Contemplațiunea aceasta permitea uneori spiritului meu să se desprindă mai lesne și să privească marea tragedie a omenirei cu desăvârșire altfel decât în mod obicinuit, ca și cum nu numai gândirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se ridică ușor din pat, se Îmbrăcă, Își legă platoșa de piele și Își Încinse spada de Toledo. În carâmbii cizmelor Își strecură pumnalele de la Veneția. Apoi ieși În pridvor și respiră aerul rece al nopții de toamnă. Cerul era Înstelat. Auzi pași ușori apropiindu-se. - De ce nu dormi? Întrebă Jovanka În șoaptă. Cu un șal pe umeri, tremurând sub cămașa de noapte, femeia Îl privea cu un amestec de curiozitate și blândețe. Era frumoasă Jovanka. Chipul Îi era Încă luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și doamna Lynch-Gibbon plecaseră din oraș pentru weekend, iar doamna doctor Klein se întorsese la Cambridge. 19 În lumina lunii, Cambridge era scăldat în albastru deschis și negru cafeniu. Aici nu era ceață și peste oraș se boltea o cupolă înstelată de o strălucire intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ferecată în foiță de argint patinat și fărâmițe de curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți, ținând în mâini, deschisă, Cartea Vieții. De-a stânga, înrămată în același metal prețios și purtând o coroniță subțire din aur, înstelată cu peruzele și cu lapislazuli, Maica Domnului îi țintuia pe ciudații și neașteptații oaspeți, cu ochii Ei încercănați, îndurerați de toate netrebniciile și silniciile lumii. Împrejur, Căpeteniile Celor fără de Trup, Cei Patru Evangheliști, Apostolii, Botezătorul, Teologul, Magii, Mironosițele, Păstorii, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor. Pădurea cu copacii Îmbrăcați ca de sărbătoare, pare a fi un palat de cristal unde sălășluiesc numai zâne bune. Brazii veșnic verzi și-au pus căciuli uriașe de zăpadă ce-i fac să fie aidoma unor fantome În noaptea Înstelată de iarnă. Crăiasa nopții, regina cerurilor, doamna doamnelor - Luna - privește cu lumina ei palidă frumusețile pământului și se miră În tăcere de priveliștea de basm. Ursul hibernează În vizuina sa și visează la zilele frumoase pe care le va petrece
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
din următorul fragment care constituie sfârșitul unei povestiri autobiografice de Christine Angot (în acest pasaj, ea se gândește să părăsească orașul Montpellier, unde locuiește). Arătați de ce folosirea lui "on" este aici definitorie: Hai, totul o să fie bine, sunt și orizonturi înstelate la Montpellier. Există oameni drăguți peste tot, există oameni inteligenți pe toate drumurile, ajunge să le explici și o vom face. Le vom spune: o iubesc pe Christine. Le vom spune și le vom explica de ce. Eu una o voi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o lume mai presus de-aceasta, în care fericirea e stăpână. Urcăm, dar toți venim din clopotul nefericirii, aici, prin porul de fântână. Uite profetul cum trece cu veșmintele-nflorite pe el. Opincile-i dau muguri cămașa-mbobocește Coroana-i înstelată de iriși și de crini. El însuși o grădină-n întuneric năvălit de dor și de aripi așează pietrele cioplite pe zidul templului din neuroni, iluminarea înfloririi care pe stradă trece e un mesaj vibrații emise prin axoni. E-n
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care l-au format sau pe care l-ar fi putut forma. Piesa este și modern feministă, locul central ocupându-l femeia nonconformistă, simpatic agresivă, preocupată de realizarea profesională, personaj pe care autoarea îl privește cu ironie binevoitoare. În Cerul înstelat deasupra noastră (1986), cuplul - altul, dar în esență același - este surprins în ceea ce pare a fi o criză de comunicare, ilustrând sentimentul iremediabilei singurătăți în doi. El - profesionist al unei misiuni economice a României în străinătate, Ea - soția lui, cândva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
dezvăluie abisul dintre ei, dar și accente nebănuit de tragice, existente în banalitatea cotidiană. SCRIERI: Un idol pentru fiecare, București, 1970; Greta Garbo (în colaborare), București, 1972; 3 ¥ 8 plus infinitul, București, 1975; Nu sunt Turnul Eiffel, București, 1978; Cerul înstelat deasupra noastră, București, 1986. Traduceri: Mathilde Niel, Drama eliberării femeii, București, 1974. Repere bibliografice: Valeriu Râpeanu, „Nu sunt Turnul Eiffel”, TTR, 1965, 6; Valentin Silvestru, Dramaturgia originală pe scenă, CNT, 1965, 26; Mihai Nadin, „Nu sunt Turnul Eiffel”, CNT, 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
1982, 3-4; Faifer, Dramaturgia, 88-93; Alexandru Bălan, „Nu sunt Turnul Eiffel”, AST, 1984, 3; Ileana Lucaciu, O nouă versiune, SPM, 1984, 29; Valentin Silvestru, Solitudine în doi, RL, 1985, 2; Ileana Lucaciu, Eternul cuplu, SPM, 1985, 2; Ion Cocora, „Cerul înstelat deasupra noastră”, TR, 1985, 3; Dumitru Solomon, Sensibilitatea în sprijinul inteligenței, „Spectator”, 1985, 10; Ecaterina Oproiu, DRI, IV, 13-19; Ghițulescu, Istoria, 452-454. Il.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
Murguleț și Comăneșteanu în întâmpinarea lui Matei Damian, nepotul boierului Dinu, înapoiat din străinătate, îi prilejuiește naratorului o memorabilă descriere a întinderilor campestre traversate de Ialomița. Reușită este și secvența în care, la miez de noapte, Matei Damian contemplă cerul înstelat împreună cu baciul Micu, întrupare simbolică a omului de la țară simplu și integru, știutor al mersului lumii și al constelațiilor. De un lirism intens, câteva pagini descriu cum, într-o după-amiază de septembrie, oglinda lacului e tăiată de barca purtându-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
un ideal de demnitate și perfecțiune umană, exprimat cu măreție în cuvintele lui I. Kant: Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai stăruitor gândirea se ocupă cu ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine”. Deci, valorile morale, adevărul și binele tind spre sublim, ca și frumosul artistic. Dacă frumosul înseamnă echilibru, urâtul, ca și sublimul, reprezintă dezechilibrul. Dar, în timp ce sublimul este un dezechilibru pozitiv, tinzând spre valorile
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
pentru care vom considera intratext ideatic implicit. Două nuvele publicate și una rămasă în manuscris ilustrează intratextul ideatic explicit. (H2a) Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un bob de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri (s.n.) care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lectorul în mit. 3. Ruptură a duratei profane. Nu există nici timp, nici spațiu ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). Atingerea hipertextului de hipotext degajă o tensiune aparte, tama eliadiană. Intertextualitatea proiectează operele / fragmentele în care acțio nează într-o dimensiune în afara diacroniei; istoria nu trebuie citită linear, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-o cameră obscură - imaginea transparentă care dă de văzut și de înțeles 6: "Numai valuri de lumină trec în undă și dispar" (Peisagiu)7; "s-a risipit în lumină tăcerea" (Lumină vie)8; " Întunecimea aripează alb" sau "Nemărginitul se înstelează argintiu" (Cântec de noapte la mare)9. Se devoalează prin corpul scriiturii demantelate, devenită "scriitură spartă" (écriture éclatée, în ambele sensuri: dezmembrată, dislocată, fragmentată, dar și eclatantă, strălucitoare, luminată de ceea ce iese la vedere, proiectându-se pe ecranul ei)10
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dicibilă în trupul luminos al imaginii care o smulge din muțenie și unde lumina apare în discurs drept fenomen sensibil, luminozitate (lumen); la fel cum, pe de altă parte, întunecimea și nemărginitul (imagini ale umbrei vizibil-invizibile) se sublimează (aripează, se înstelează) în transparența rarefiată a ceea ce luminează epifanic (alb, argintiu), ca sursă invizibilă a luminii (lux), reflectând, în aceste figuri fără formă, puritatea originii absolute din care rostirea izvorăște. Înainte de a fi parcursul oblic al vederii, orizontul deschis de poemul Cântec
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
centrul poemului este obârșie a iubirii creatoare și cântec al Cuvântului de deasupra cuvintelor. Imagine a veșniciei care subîntinde în legănarea armoniei sale tot ce e curgere și petrecere a celor lumești: Dar veche veșnicia, înconjoară din târziu.../ Nemărginitul se înstelează argintiu,/ Singură clipa fugind, rămâne vis viu". Din nou, precum întunecimea ce aripează alb, nelimitatul propune o imagine ambivalentă. Deși lipsit de orice determinație a existenței lumești și, ca atare, în imposibilitatea de a da ceva de văzut în vreo
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum se dă ea în explicitul rostitului - aduce totul la vedere, supradetermină întregul complex de semnificații ale poemului. Spune ea însă ceva deslușit despre albul înaripat al întunecimii, despre gândul înflorit și nemărginitul înstelat? Ceea ce ajunge la vedere transpare dintr-un alt orizont decât cel al poemului: tărâmul îndepărtat al inaparentului care se dă intuiției transcendentale 17. Ceea ce se vede fără rest - fără întoarcere spre chipul lumii trecute - este chiar perspectiva părăsirii poemului însuși
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intelectuali și putere producea inexorabil o canceroasă exacerbare a orgoliului nemăsurat al totalitarismului. Convingerea noastră este că intelectualii pot să fie azi instanța critică aptă să sancționeze degringolada societății și să schimbe semnul minus al degradării morale. Fisura dintre cerul înstelat de deasupra noastră și legea morală din noi ar putea fi astfel remediată. Relația intelectualului cu politica duce în acest sens, însă numai după ce va lăsa complet la o parte beția ieftină de cuvinte și va încerca ruptura capitală prin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
reda în mișcare imaginea Iașului nostru. Ne dorim să rămână "poarta" unei lumi de legendă, de vechi și mai noi frumuseți. POEZIA FOCURILOR LĂUNTRICE Poezia, la Iași, domină autoritar celelalte genuri literare. De parcă doar ea, poezia, a atins cândva cupola înstelată de deasupra Cetății, apoi lumina zilei care a cuprins întreg spațiul orașului. Dacă poezia are sau nu legătură cu realul, faptul acesta trece în plan secundar. De ce se îndoiesc poeții de ecourile în etern? Dar ei se situează la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spleenul, să adun puteri pentru viitor, până la întoarcerea ta. Fiindcă ai să te întorci la mine, nu-i așa, draga mea? M. c. p. 24 august [1950], joi [...] Vreascurile pe care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul e înstelat, țârâitul greierilor se aude somnoros și îndepărtat, sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila mea copilă; mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
22 iulie 2005 Studii universitare: Institutul de Teatru Szentgyorgy Istvan din Târgu Mureș, în anul 1984, clasa prof. Ileana Burlacu 1984-1986 - este actriță la secția Suceava a Naționalului ieșean 1986 - debutează pe scena Naționalului ieșean cu rolul Ea din Cerul înstelat deasupra noastră de E. Oproiu. Actriță a performanțelor, s-a impus publicului cu roluri diverse dintre care amintim: Mașa din Adio studenție de Al.Vampilov Domnișoara Julia din piesa omonimă a lui Strindberg Madame Pace din Șase personaje în căutarea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a săptămânii (Duminică), a venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare [...]. (Matei, XXVII, 57-60, XXVIII, 1-2) "Early fifty three! Early fifty three!" Sub cupola înstelată de deasupra Sfântului Mormânt, nu înțeleg de ce mă ia necunoscutul ca martor al afrontului, strigând cu voce înaltă această cifră enigmatică. E un strigăt de indignare către toți cei din jur, individul căutându-și martori printre ei. Un bărbat de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]