1,485 matches
-
din lemn și casele țărănești, pentru Humanitas și Anastasia, pentru zăpezile Gutâiului și Sfântul Nicodim de la Tismana, pentru moșnenii lui Mircea, iobagii lui Iancu și pandurii lui Tudor, pentru Făt Frumos și Ileana Cosânzeana și pentru lacrimile copiilor cu părinții înstrăinați, pentru Mărgelatu, comisarul Moldovan și Victor Petrini și pentru zbenguiala copiilor cu părinții acasă, pentru Marea Secetă din ’46 - ’47 și pentru România pitorească, Baltagul, Descriptio Moldaviae și Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie și pentru icoanele făcătoare
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
lumea de paradă. Biet lampagiu'' se duse într-o audiență La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență. (pentru poporul său). Să stăm în rugăciune și să luăm aminte Că viața-i trecătoare și trece prin morminte! Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat! Referință Bibliografică: SECVENTE IN ALB SI NEGRU / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 216, Anul I, 04 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367358_a_368687]
-
n-are fund Furtuna mării ce m-a lovit profund Slăbit-au ochii cine să mă scape Cei ce mă urăsc pe mine în zadar Vrășmașii mei ce mă urmăresc cumplit Ce n-am răpit pe acelea le-am plătit Înstrăinat am fost chiar și-n calendar Pentru Tine am suferit ocară Întru râvna casei Tale m-au mâncat Iar eu printre cei tâlhari n-am ce să cat Chiar de-ar fi să trăiesc ultima vară Numele Tău lăudat în
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
existența fără dragoste, însă atunci când iubești, se întâmplă, uneori, să suferi. Dar nu despre această dragoste omenească am scris, ci despre cea divină; o iubire jertfitoare care n-a ținut cont de Sine, dăruindu-Se fără regrete pentru salvarea lumii înstrăinată de Creatorul ei. Iubirea e înlăcrimată, deoarece lacrimile sunt rodul suferinței, iar omul care întâlnește Iubirea Divină trebuie să nu uite niciodată tot ce a îndurat Isus pentru el. Titlul volumului este de altfel, titlul poeziei cu care se deschide
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
pot muri! D-apăi atât pot să fac, Să-i mai țin acas`pă prag.! Că în lume cât trăiesc Dorurile se-ntâlnesc, Da mă tem că de-or muri. În veci nu ne-om întâlni. Păcate am adunat Pân lume înstrăinat Și mă tem că de-or muri Drumu ni s-o dăspărțî. Iartă-mă mamă și tată Că-pân lume îs plecată, Da așe o fost norocu, Doru să m-ardă ca focu! Oamenii din satul meu Aproape-s de Dumnezeu
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului (Omagiu aniversar, regelui naiului din Basarabia cea încă înstrăinată) Vuiet de codru-aduce suflul său de nai, Adâncul mării-n cântec de sirenă, Sfințite armonii ce urcă pân’ la Rai Irump din lemnul ce îi crește-n venă. Lui nu i se mai zvântă lacrima din cântec E naiul său
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
Solemnități, incantații, bătrâni înțelepți, zarvă, dănțuiri cu bătrâni, dănțuiri cu babe, dănțuitori de fel de fel cu drepturi tainice de a vâna balene Balene enigmatice ce vin la țărm să se prefacă-ntr-un lup criptic Un lup de mare înstrăinat Stăpân al apelor sărate Între balene alegorice din cedru Balene asasine, balene ucigașe De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Se făcea între pereți de himeră tapetați demodat de bunica Elisa Volume lucioase dormeau legate în piele de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
priviți în ochi,/ primăvara aceasta/ e dureros de golașă,/ nu vă lăsați/ intimidați de cocori,/ dați-le o lacrimă/ și ei vă vor da/ o fereastră,/ prin ea -/ sub formă de acces de silabe,/ zborul lor/ va divulga/ esența/ din înstrăinata/ mea casă”. Configurația poemelor se înscrie cu văzuta și ascunsa față printre acele momente sau dispoziții secrete, care administrează sufletul cititorului neștiut de nimeni, așa cum și-l închipuie, ca substrat pentru visele lui nevisate încă. Carmen Tania Grigore operează cu
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
-a citatele vetero-testamentare dispar cu totul abundând acum citatele neo-testamentare, precum și câteva aluzii la kerigma apostolică. Prin raportarea continuă de la Vechiul Testament la Noul Testament omul este chemat să treacă puntea de la cel vechi la cel nou, de la omul cel păcătos și înstrăinat de Dumnezeu la făptura cea nouă în Iisus Hristos. Despre frumusețea Canonului Referindu-se la frumusețea și importanța sa, teologul grec Ioannis Fountoulis a scris următoarele: „(Canonul cel Mare) nu este nimic mai mult decât un cântec de lebădă, un
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348642_a_349971]
-
desăvârșirea unității naționale este singura revoluție adevărată pe care națiunea română o dorește cu adevărat de la Burebista, mijlocul mileniului trecut și în prezent și o va împlini la momentul potrivit. Cu orice clipă pierdută, națiunea se risipește, e dezrădăcinată și înstrăinată. Suntem încă o națiune neunită, poate singura națiune europeană, în afara națiunii irlandeze, care nu și-a împlinit unitatea națională. Noi credem că este datoria comunităților dacoromânești cu care ne învecinăm trebuie să vină acasă cît mai repede cu putință, împreună cu
100 (1918-2018) de FUNDAŢIA ACADEMICĂ DACOROMÂNĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349771_a_351100]
-
nenorocului istoriei, retragerea din linia întâi a adevărului, ci, dimpotrivă, tărie de caracter, neînfricare și demnitate. Arderea durerii însoțește credința în trăinicia românească, zădărnicirea celor mici de zile, mari de patimi și speranța redeșteptării naționale. În cartea Marianei Cristescu, pământurile înstrăinate, prin aruncarea diavolească a zarurilor oarbe ale istoriei, își așteaptă un ceas al Învierii. Cetățile istoriei mutilate, cele de zid, ale Hotinului sau Tighinei, au fost și devin cetăți de suflet. Ele sunt ca analizele de sânge ( parafrazez o reflecție
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
sa, prietenii aproape au uitat-o pe Christinel Eliade, care a sfîrșit neajutorata în 1988. Despre doamna Eliade, conteporanii spun că a știut să strămute o fărîma de Românie în inima Chicago-ului, pentru că “Profesorul” să nu se simtă complet înstrăinat”. În ceea ce-l privește pe Stelian Plesoiu, fostul om de casă al maestrului, el a devenit un fel de ghid pentru cei care vor să refacă traseul Eliade la Chicago. Eliade a refuzat să devină cetățean american Reporter: Domnule Stelian
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
aceasta solipsistă, o păstrează deschisă, în dialog. Cadrul în care se manifestă plenar această relație dintre noimea pură a neamului omenesc și Celălalt, care e în toate, adică Dumezeu, este comunitatea eshatologică. O lume golită de Dumnezeire este o lume înstrăinată, care nu-și poate recompune dimensiunea eshatologică decât tot în forme alienate și alienante, ca eshatologie mistificată, cum ar fi cea proiectată de comuniști în și prin revoluția proletară mondială menită a mântui, a elibera lumea aici, pe pământ, în
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
aceasta solipsistă, o păstrează deschisă, în dialog. Cadrul în care se manifestă plenar această relație dintre noimea pură a neamului omenesc și Celălalt, care e în toate, adică Dumezeu, este comunitatea eshatologică. O lume golită de Dumnezeire este o lume înstrăinată, care nu-și poate recompune dimensiunea eshatologică decât tot în forme alienate și alienante, ca eshatologie mistificată, cum ar fi cea proiectată de comuniști în și prin revoluția proletară mondială menită a mântui, a elibera lumea aici, pe pământ, în
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
existența fără dragoste, însă atunci când iubești, se întâmplă, uneori, să suferi. Dar nu despre această dragoste omenească am scris, ci despre cea divină; o iubire jertfitoare care n-a ținut cont de Sine, dăruindu-Se fără regrete pentru salvarea lumii înstrăinată de Creatorul ei. Iubirea e înlăcrimată, deoarece lacrimile sunt rodul suferinței, iar omul care întâlnește Iubirea Divină trebuie să nu uite niciodată tot ce a îndurat Isus pentru el. Titlul volumului este de altfel, titlul poeziei cu care se deschide
NU STIU CATA NEVOIE ARE POEZIA DE MINE; STIU CATA NEVOIE AM EU DE EA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350804_a_352133]
-
se închide în el și devine tot mai golit de suflet, tot mai singur și mai trist. Constat cu o tristețe solară că, cu cât se deschid cerurile mai mult, cu atat omul se închide în el și devine mai înstrăinat... Tristă va fi fată soarelui... Lumea se va goli de oameni, se va micșora și va fi umilită...”, spune cartea sfântă. Aceasta nu poate fi decât un semn ceresc, că timpul sacru e aproape. Și că din 21 decembrie 2012
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
greu de asimilat încât coonstati cu tulburare, alienarea și divorțul artei. Se trăiește artistic între manele și experimente extreme, străine, care par să legitimizeze creația, ce se vrea în armonie cu producțiile contemporane din afară. Artiștii tineri români arborează conștiințe înstrăinate, de cele mai multe ori americanizate, trăitoare în indivizi ce viețuiesc înlănțuiți de realitatea româneasca.Oricum, succesul lor depinde în mod radical de preluarea lor de către galerii ori dealeri din afara țării. Într-o țară în care FMI-ul are puterea de-a
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ALB SAU NEGRU Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat' iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat îmi suspină până și gândul în drumul greoi spre tine ... mă trezesc în dimineți neninse de iarnă simt neodihna îndoită de gânduri ochii mei sunt injectați cu picături de dor nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii în ce
ALB SAU NEGRU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370856_a_372185]
-
așteaptă în fiecare an, în fiecare zi, în fiecare secundă, acasă, Fuego colindă țara din margine în margine, din dor în dor, din tristețe în tristețe, din bucurie în bucurie, toate aceste stări sufletești preschimbându-le în solul destinului uman. Înstrăinaților noștri, cărora în anul acesta (2015) le sunt închinate colindele adunate buchet în spectacolul „Acasă de Crăciun”, în răstimpurile cu sărbători ale calendarului, de fiecare dată Fuego le aduce în dar cântecul. Românii risipiți în laturile lumii, în căutare de
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]
-
ce-a rămas? Un țipăt sfidător,al unei șoapte, O răscolire-n timp,a clipelor deșarte, Taborică lumină,dintr-un prezent,ce a trecut demult! Dreptatea pe pământ? O utopie! Balanța-i înclinată către cei mai tari! Ne plâng strămoși,înstrăinați ,cu tot cu glie, Iubirea de Hristos,catalogată-i ca o nebunie, De legi făcute de cezari,pentru cezari! Cocoșii,cântă lepădări ,pe catedrale! Arginții,au prins misterioase forme,într-un plic, Nemernicii,primesc urări și osanale, Întoarce-ți Doamne turma iar
APOCALIPTIC! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370052_a_371381]
-
un text în stăpânire, deoarece, asemeni unei parabole biblice, poemul nu poate fi disecat, anatomizat, sensul său degajându-se din întreg. Alteori, poemul construiește o singură metaforă, care, asemeni unui atractor, cosmicizează elementele unei mici drame existențiale, deopotrivă familiare și înstrăinate... (...) Metaliteratura e un loc geometric al postmodernității, dar Ionuț Caragea nu pare interesat de afiliere stilistică, ci de modul analogic, al complementarității, în care prelucrează metafora centrală. Dedicând poemul Eu simt și presimt Dumnezeirea Anei Blandiana, el îl construiește astfel încât
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
frumoasă și frământată poezie pe care o consideră debutul său publicistic (2009). Poezia aceasta, scrisă la persoana întâi „Când îngerii vegheau” vorbește despre misiunea noului născut pentru perpetuarea binelui. Atunci când va veni vremea, părinții, ca și strămoșii: „Spre infinit călătorind,/ Înstrăinați și fără dor,/ Vor ști, doar, c-au murit iubind/ Și că prin mine nu mai mor”. Îmbrăcate în straiele unor inedite și frumoase metafore, deslușim adesea și confesiunile poetei discrete și pline de candoare: „La fereastra unui suflet,/ Se
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
geografice, figuri însingurate - boală a secolului ce nu iartă (Tablouri de cer), destine de emigranți frânte ce-au constatat târziu că fericirea e cu totul altceva decât casa mare și grozav de scumpă dar grozav de goală, sau numai figuri înstrăinate. Prinde foarte bine, de asemenea, cele câteva scene de dragoste redate cu mult meșteșug artistic, căci ,,personajele” au tainele lor, istoriile lor de iubire, sunt vii, ies din decor. E o carte „caldă” ce amintește de focul din căminul de
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
prea mult cu prezența noastră viața de zi cu zi a împăratului”. Împăratul Manuil Paleologos de fapt căuta aliați pentru a se mai putea împotrivi turcilor, dar nu mai avea întinderea unui imperiu, iar vistieria îi era goală, fiindu-i înstrăinate chiar bijuteriile coroanei. De aceea era conștient că nu va mai putea rezista multă vreme. Întâlnirea de a doua zi le întări certitudinea că nici unul nu poate fi de folos celuilalt. Totuși primirea pe care i-o făcuse basileul voievodului
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
țara să nu își mai amintească de maestra Virginia Zeani, deși acesta-i absurdul inevitabil al vămilor despărțirii! Cursa împotriva anonimatului pământean urcă celebritățile atât de departe, cu prețul coborârii asupră-le a perdelei ce-i face rar văzuți și înstrăinați, îngreunând și făcând dureroasă întoarcerea la sine și în sine. Dezolarea începuse în aceste vremuri măcinate de discordie, să încalce legile pământești, începuse să se împietrească insondabil sufletele goale. În țară începuse a fi tot mai greu, iar dragostea devenise
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]