13,166 matches
-
sau distruse. Cărțile literaturii române sunt, așadar, scoase din circulație înainte de a deveni cărți. Activiștii PCR și lucrătorii Securității își bagă mâinile, ca niște ginecologi siniștri, în viscerele creației literare și provoacă avorturi sângeroase. Datorită strădaniilor regretatului Paul Caravia, el însuși fost deținut politic, aflat după 1989 în poziția de consilier al Inspectoratului de Cultură pentru Municipiul București, dispunem astăzi de informații ceva mai numeroase referitoare la anvergura acestui genocid cultural. Din evidențele sale reiese că poliția politică a sechestrat manuscrise
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
dacă vorbim de aventuri și de peripeții, pericolele vin de se adaugă de la sine. Cei familiarizați cu literatura picarescă mă vor înțelege când spun că mi-e absolut imposibil să rezum subiectul romanului. Metaforic vorbind, subiectul romanului este, dacă vreți, însuși epicul. Evanghelia lui Arańa este însăși Povestirea. Sigur, meritul este în principal al formulei, al tipului de roman, dar rareori cititorului român i-a fost dat să treacă, alături de personajul cărții, prin atâtea întâmplări de viață și de moarte. Suntem
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
vagi și lumi dispărute. Amprente ale unei umanități arhaice, trecute demult din istorie în mit, imaginile lui Dumitriu recuperează metonimic o imagine mult mai amplă pe care privitorul este îndemnat să o recunoască, să o înțeleagă și să și-o însușească. Însă acest discurs cu (și despre) obiecte salvate nu este decît o capcană. Pictura lui Dumitriu nu are nimic documentarist și denotativ. Ea nu invocă nici contexte, nici lumi dispărute și cu atît mai puțin realități sociologice. Obiectele alese ca
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
mai fi scrise - acesta era "contractul" cu cititorii internauți. Subiectul romanului este istoria unei plante carnivore care cere unei edituri, în schimbul asigurării succesului comercial, sacrificii umane. Bogdan Ghiu vede în acest subiect rizibil o alegorie a literaturii: "Planta carnivoră e însuși textul care crește pe măsură și doar în măsura în care e cumpărat, insinuându-se în sufletele și mințile cititorilor săi, punând stăpânire pe ele, făcându-i să se sacrifice în schimbul beneficiului progresiv pe care îl aduce plăcerea devoratoare a lecturii." Eu mă
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
toate îl arată ca dintotdeauna pregătit pentru armonie și libertate, pentru poezie, vis descifrat și transcris. într-o ultimă imagine din această serie, apare într-o ipostază de vis cu însăși Lygia, perechea sa frumoasă și extraordinară în totul ca însuși poetul care s-a îndrăgostit de ea. Romantismul revizitat. O Lenore suprarealistă Urmează, într-o secvență intitulată simplu TEXTE, pe aproape 40 de pagini, patru texte de o excepțională valoare, despre poet și opera lui. Semnează Sebastian Reichman, Vise întrepătrunse
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
Mitterand o mulțime de lucruri detestabile despre acel stat, care nu i-au făcut deloc plăcere. El se temea profund de Germania, înțelegînd că dispariția Republicii Democrate însemna reunificarea, ceea ce ar fi dus la o Germanie prea puternică. Mitterand își însușea de fapt cuvintele lui Mauriac: "Iubesc atît de mult Germania încît îmi pare bine că sunt două". Călătoream frecvent în partea de răsărit a Germaniei atît pentru a ține acolo conferințe (franceza și germana fiind singurele limbi în care mă
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
mecanisme și episoade originare, cu valoare arhetipală. Dar experimentul nu propune și nici nu prezervă instaurarea poncifului artistic. Compoziția muzicală trebuie judecată în funcție de prezența ori de absența autenticității, de buna sau proasta rânduială a metabolismului ei esențial. Se poate ca însuși rezervorul de sinceritate și autenticitate să se mai fi golit, sporind în schimb emanațiile de histrionism, precum și de noxe provenite din exacerbarea amatorismului. Din ce în ce mai puțini urmează astăzi îndemnul lui Breton: "Vreau să taci, atunci când încetezi să mai simți".
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
Centura Sadovaia, locuiam noi într-un imens apartament "la comun", o așa zisă kommunalka, rezultată din transformarea unei vile boierești. Pot spune că am fost pe deplin fericită până la vârsta de 6 ani; odată cu școala, am fost nevoită să-mi însușesc un standard dublu: nu trebuia să spun la școală ceea ce auzeam vorbindu-se acasă. Iar acasă se spuneau bancuri și anecdote; lucrând ca redactor la TASS (Agenția Telegrafică a Uniunii Sovietice), mama venea mereu cu tolba plină. Era membră de
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
a lucrat în diverse edituri, ultima funcție ocupată fiind aceea de director al redacției de limba portugheză din cadrul Editurii Progress. Scria mereu versuri și traducea foarte mult, mai ales din spaniolă, dar și din limbi orientale, pe care și le însușise pe cont propriu. Tata era, așadar, poliglot și un om extrem de cultivat. Din păcate, ne-a părăsit foarte devreme. C.B.: Din limbile străine pe care le-ați urmat, au fost unele învățate de acasă? A.S.: În familia noastră, studierea limbilor
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
de Ceaușescu. În aceste condiții, e bun și Ștefan, iar în viitor vor fi resuscitați și Iancu, și Tudor, și Bălcescu, dacă împrejuăririle o vor cere. Ba chiar - nu mă sfiesc s-o spun - în tragica eventualitate a dispariției sale, însuși Mihai I-ul va fi dat urgent la reșapat, și un Năstase mai cărunt la tâmple nu se va sfii să-i înalțe osanale. Cât de mult le pasă politrucilor actuali de istoria adevărată se vede din incredibila batjocorire a
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
al treilea caz, intrevenția marelui pictor este directă și decisă, însă într-un cu totul alt registru decît acela în care intervine profesorul care face corectura. Țuculescu nu corijează, ci precizează, el nu intervine, ci participă. Uneori el chiar își însușește profund aceste lucrări, semnîndu-le, în condițiile în care, în mod curent, nu se prea omora nici cu semnarea propriilor lucrări. Dacă această participare directă poate fi cuantificată prin mărturiile Eugeniei Iftodi și descrisă cu oarecare exactitate, participarea cealaltă, prin inducție
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
să execute, în funcție de împrejurări, amețitoare viraje existențiale, culpabilizându-se cu "o hărnicie suspectă", cum de altfel a procedat, înaintea tuturor, însuși omul hărăzit nouă de istorie, Ion Iliescu. "Primul exemplu de culpabilizare ipocrită l-a dat, în văzul maselor largi populare, însuși cel pe care încurcatele Ťmistereť ale revoluției l-au înscăunat în prima funcție din noul stat ce se năștea: dl. Ion Iliescu și-a ars carnetul ce-l lega de o îndelungată carieră revoluționară, nutrind iluzia că astfel o rupe
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
precum și sintagma hemoragie de sânge, pe care o auzeam ades. Părea mai la obiect. Memorialiștii vremii făceau și ei istoricul conrupției, C. Argetoianu pleca de la domnitorii post-fanarioți, la Cuza, către viziratul lui Ion Brătianu, când un general și-ar fi însușit douăsprezece mii de lei. Un fleac, constata Argetoianu, față de milionul zilei " perioada interbelică. La mii de miliarde de lei nu-l purta gândul, deși nu ducea lipsă de imaginație. Că putea trăi și în parte prospera cu o corupție rezonabilă
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
de necesitatea națională ș...ț de-a ne îndeplini rolul mai întîi ca importator de cultură europeană". Printr-o acțiune de critică culturală își justifică autorul atitudinea din Imagini și cărți din Franța. "Am deslușit în cartea care și-a însușit această activitate (Imagini și cărți din Franța) de ce o carte despre scriitorii francezi este carte de critică românească " am explicat-o ca o poruncă culturală și, în același timp, ca o operă de selecție, de limită. Textul d-lui Ibrăileanu
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
ț Noi nu avem prejudecata analfabetismului. Nu stimăm prea tare diplomele, și nu credem că un analfabet e scos din umanitate. Preferăm chiar un om care se orientează prin intuiții, unui deștept care bîjbîie prin dialectică. Dar, fără să ne însușim superstiția intelectualului, refuzăm cu multă tărie cultul falsului intelectual. E ceea ce d. Istrati încearcă să fie astăzi. Dialectica lui e săracă, lemnoasă și moartă. Ideile îi sînt sub-idei. Ceva încăpățînat și întristător apasă această lungă proză, din care lipsește cultura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
întreagă, sub pecetea prestigiului comun tuturor întemeietorilor animați de construcția culturală. Născut și crescut într-o familie de oameni cultivați și sobri (tatăl, medic primar în Giurgiu, impune familiei un ritm de viață guvernat de ordine și disciplină), copilul își însușește fără efort considerabil regulile respectului filial și se conformează ca de la sine responsabilităților ce sporesc odată cu vîrsta. Părăsește casa părintească, descrisă de Ion Biberi în monografia sa "jumătate muzeu, jumătate bibliotecă" în 1912, cînd se transferă la Liceul Gh. Lazăr
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
el, într-o stație aglomerată de la capul de linie al unui autobuz. Nu pentru că Yoel ar fi fost un adept al non-violenței. Dar susținea că singurul lucru mai rău decît violența este să te supui violenței, să o accepți. își însușise această idee cîndva, în tinerețea lui, de la primul ministru Eshkol, și o păstrase cu sfințenie. Dar în toți anii lui de slujbă avusese grijă să nu se lase atras în episoade violente, pentru că, spunea el, un agent secret care folosește
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
abstracție făcînd de secțiunea competitivă, cele mai intense momente de cinema ale Selecției oficiale s-au legat de două nume: Tarantino și Almodovar. Tarantino a venit cu avanpremiera "Kill Bill, vol. 2", pe care cel mai bine și-l explică însuși cineastul: "Dacă prima parte era un film de acțiune asiatic cu tentă de western, această parte a doua e un western spaghetti cu tentă de kung-fu". în partea a doua, Tarantino își pigmentează sadismul cu irizații sentimentale demne de un
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
o femeie mai în vârstă decât el cu 3 sau 5 ani? Trebuie să fi fost ceva la mijloc. Poate că Șolohov a fost șantajat sau ademenit cu ceva, spre exemplu o lădiță cu manuscrise pe care el și le însușește... În 1928, când primele două volume ale Donului liniștit tocmai se publicaseră, "...a apărut și a început să circule prin redacții și edituri un jalnic zvon murdar, umflat cu tot felul de versiuni, cum că autorul Donului liniștit n-ar
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
Dorința normală a criticului, înscrisă în cursul filipicei anticronică, este ca "instituția" să se îndrepte spre "forme de comentariu mai complexe, mai ample, mai Ťeseisticeť". Perfect! E un lucru nu doar dezirabil, ci chiar posibil. Ceea ce constată, în alt context, însuși Ion Bogdan Lefter: "Nicolae Manolescu a depășit canoanele genului și l-a renovat, l-a elasticizat, l-a echivalat cu eseul deschis virtualmente spre toată gama disciplinelor literare și culturale. Vom putea spune - atunci - că el rămîne Ťcronicar literarť în măsura în care
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
de Marta Petreu și aduce noi clarificări în "cazul Blaga", scriitorul supus persecuțiilor și ostracizării încă din 1945, când Lucrețiu Pătrășcanu avea să-i atace primul filozofia, acuzând-o de "antiraționalism" și de "misticism", de faptul că ar fi fost însușită de legionari. Interzis sau semi-interzis, Blaga s-a văzut confruntat nu doar cu ostilitatea autorităților comuniste dar și cu dușmănia unor confrați și în primul rând a lui Mihai Beniuc, persecutorul cel mai tenace al lui Blaga. Acesta mereu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
au geniu în perifrază și, țintuiți prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou intelectual, însușindu-și de bunăvoie condiția de "histrioni ai gîndirii". În Geamlîc, Paul Georgescu se autocăinează prin vocea unui metanarator hîtru: "Bietul narator omniscient! Cunoaște niște oameni, niscai fapte, vorbe, încearcă sa le lege prin ipoteze, și cînd e convins că a
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
face!" Sigur, Daciana e tânără și frumoasă, așa c-ar fi o impietate să-i cerem prea multe. Dar gândirea trădată de cuvintele sale e veche de tot și necesită comentarii. Dacă la douăzeci și ceva de ani ți-ai însușit în așa măsură limbajul lui Nikolski, Drăghici și Postelnicu, ale căror "controale" făceau să vorbească și pietrele, înseamnă că ne-am ars. Ce ne-o fi pregătind sfielnica blondă la treizeci de ani? Dar la patruzeci? La senectutea dumisale nici
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
fluturaș!). Tot ce-a reușit Alexandru Athanasiu a fost să creeze o previzibilă animozitate între profesori, pe de o parte, și conferențiari, lectori și asistenți, pe de alta. În acest context, nu putea să nu iasă la bătaie, cotcodăcind suav-indignat, însuși Năstase I�ul. Pe tonul de severitate acră pe care-l afișează când e prins cu degetele la ușă, el a început să amenințe că profesorii trebuie să înțeleagă situația, că ăștia sunt banii disponibili și cu asta basta! Când
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
Constantin Țoiu Încă două texte de care Rânzei face mult caz, câteodată însușindu-și-le de-a dreptul, fără a mai pomeni de proprietarul lor. Le reproduc întocmai spre a risipi confuzia întreținută de buclucașul scriptor, uitând adesea ce-i aparține, dacă îi aparține ceva. Uno, descrierea personajului, punând ghilimetele de rigoare: "Un
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]