1,444 matches
-
eveniment. Orice s-ar fi întâmplat, oricâte neajunsuri i-ar fi adus situația în care fusese implicat, el nu dorise niciodată moartea copilului, a unui suflet nevinovat. Vizibil marcat, nu călcă pe la serviciu o săptâmână întreagă. Chiar în ziua celor întâmplate, soția lui, care auzise despre accident veni acasă într-o goană. Cu toate fibrele sufletului, vibrând de o răscolire fără egal, se gândi tot drumul: ,,Un justițiar suprem găsise că aceasta ar fi unica soluționare a unei situații care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât zece oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din senin, pur și simplu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
purtare, și mai mult decât atât, „haiul” pe care l-ar fi făcut colegii pe seama noastră. De la această pățanie, multe luni de zile am evitat poarta, când era de serviciu binefăcătorul nostru. Am jurat atunci să nu povestim nimănui cele Întâmplate și ne-am ținut cuvântul până la terminarea liceului. Astăzi mă amuz copios când Îmi amintesc: poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte! mă Întâmpină, uneori, câte o prietenă. Niciodată În viață nu te mai Întâlnești cu anii de liceu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
probleme cu cei din jur și vă va face să pierdeți liniștea și pacea. Să nu duceți niciodată vorba de la unul la altul că, de cele mai multe ori, acest lucru se va întoarce împotriva voastră și veți rămâne vinovați de cele întâmplate. Să nu spuneți niciodată vreo unei persoane tot ce aveți pe suflet, înafară de duhovnic. Să aveți respect pentru tot omul, nu numai pentru cei mai în vârstă. Să nu vă plângeți de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acord cu ceea ce urma să fac, o făcusem. O făcusem, credeam eu atunci, nu pentru mine, ci pentru tata. Ajunsesem la universitate cu puțin înaintea amiezii. Întrasem la decan și mă prezentasem. Mi se ceruse să las explicație despre cele întâmplate. Am scris, desigur, neadevăr, dar care părea mult a adevăr. Care a fost pedeapsa? Prea dură pentru mine! Mă lipsiră de loc de trai, pe întreg anul de zile, în căminul universității. Aceasta era, cu adevărat, foarte dur pentru mine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
probleme cu cei din jur și vă va face să pierdeți liniștea și pacea. Să nu duceți niciodată vorba de la unul la altul că, de cele mai multe ori, acest lucru se va întoarce împotriva voastră și veți rămâne vinovați de cele întâmplate. Să nu spuneți niciodată vreo unei persoane tot ce aveți pe suflet, înafară de duhovnic. Să aveți respect pentru tot omul, nu numai pentru cei mai în vârstă. Să nu vă plângeți de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făcut...”. Eu nu puteam înțelege aceste persoane. Pentru mine, a ierta era foarte ușor și nu țineam nimic dosit în inima mea. Dacă iertam ceva cuiva, apoi iertat era. Nu vreau să spun că nu-mi mai aminteam de cele întâmplate sau că le uitam. Îmi aminteam, dar nu simțeam niciun fel de durere, aveam inima ușoară. Nu uram pe nimeni. Și era atât de ușor de trăit și mă simțeam fericită. Mai târziu, am cunoscut și eu ce înseamnă să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ierta și uita durerea pe care ți-au pricinuit-o unii. Mi-am dat seama că, cu cât mai apropiată îți era persoana care te-a lovit, cu atât mai mult doare și mai greu poți ierta și uita cele întâmplate. E foarte greu de trăit cu asemenea sentimente în suflet. Iertarea este foarte necesară, ea te eliberează de suferințe, este un bine pe care, în primul rând, ți-l faci ție însuți, apoi celuilalt. Ea nu vine de la sine, trebuie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lucreze la realizarea acestui scop. Se întâmplă uneori ca o persoană să ne provoace multă suferință și durere, rănindu-ne adânc în suflet. Știm că trebuie să iertăm, dar nu putem, cel puțin nu atunci când dorim. Aducerile aminte de cele întâmplate sau vederea persoanei care ne-a pricinuit durerea și suferința ne fac să retrăim acele momente, să resimțim durerea, ne zgândără rana. Iertarea desăvârșită nu este posibilă, atâta timp cât ființa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. Pentru a putea ierta, avem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Eu nu pe tine te-am cerut de mireasă, ci pe sora ta, pe Ileana! Ea, sărmana, nu dormise toată noaptea, așteptând cu frică momentul în care el se va trezi și va trebui să-i dea explicație de cele întâmplate. - Tata mi-a zis să merg eu, că sunt mai mare... zise ea plângând și tremurând de frică. Atunci moș Ion, își dădu seama imediat de numărul pe care i-l jucase tatăl fetei și, fără să mai stea pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-l încurajeze pe copil. - Nu, e moartă! Am văzut-o în pod la casa cea nouă, zise plângând copilul. Atunci, ea înțelesese despre ce era vorba și îl luă pe copil în casă, apoi anunțară poliția și primăria despre cele întâmplate. După această întâmplare, bunica copiilor îi luă la ea și casa rămase de izbeliște. Încercară mai multe familii să trăiască în ea, dar nu rezista nimeni, se petreceau lucruri stranii în acea gospodărie. Până la urmă, toți plecau de acolo. Peste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
strângea inima ca în clește. Cum putuse să se întâmple lucrul acesta? Credea în acel moment că Dumnezeu îi părăsise. Se simțea atât de vinovat, până la durere. Ce să facă acum? Nu știa cum să-i spună Anei despre cele întâmplate. Își dădea seama ce suferință și ce durere o să-i provoace. Dar fu nevoit să o facă, era vorba despre ceva ce nu putea fi ocolit. Intră în casă îndurerat și îi spuse vestea tristă. Ana ieși repede să vadă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă. Ana povestise despre cele întâmplate colegelor, mai plânse puțin și, după ce ele o mai încurajară, se liniști. Așa trecură două zile destul de grele și apăsătoare. Le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă. Ana povestise despre cele întâmplate colegelor, mai plânse puțin și, după ce ele o mai încurajară, se liniști. Așa trecură două zile destul de grele și apăsătoare. Le era greu, dar își impuneau să depășească situația. A treia zi, întorși de la muncă acasă, urcând treptele pentru a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că soarele străbate aceeași traiectorie ca la mine acasă. Mă uit la discul roșiatic cum urcă printr-un fel de ceață, aburi ca la facerea lumii, fiecare dimineață este un miracol, mă bucur cu toată ființa de spectacolul naturii, jumătate întâmplat aievea, jumătate zămislit de propria mea fantezie. Lucrez la spectacolul lumii cu ochii pictorului, cu urechea muzicianului, cu sufletul fragil al creatorului, cu mintea lui schizoidă. Spectacol bucurie-suferință. De când mă știu trăiesc jumătate în vis, jumătate în realitate, fiecare extracție
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca avocat al părții vătămate, ar trebui să-i acuz pe cei împricinați, n-o fac! N-o fac fiindcă sunt ferm convins, după ce am studiat cu minuție datele înscrise în dosar, că acești oameni nu sunt vinovați de cele întâmplate; nu ei au făptuit actul condamnabil pe care domnul procuror l-a numit pe drept cuvânt criminal. Desigur, așa ar fi, dacă făptuitorii ar fi cei de față și mai ales, dacă această acțiune ar fi fost săvârșită cu premeditare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea în fiecare dimineață, spuse un sărut-mâna grăbit și ieși în stradă urmându-și drumul știut. Ina se pregăti și ea să plece la serviciu, tulburată de toate cele întâmplate. Ieși zorită din casă. Înainte de a deschide portița, privi florile pe care tronau boabele mari de cristal. Atenția însă îi fu atrasă de faptul că numai florile din preajma porții erau îngreuiate de rouă. Cu ochii la flori își prinse rochia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca ea și-l va slobozi, trebuia să ajungă, necondiționat, în cele mai adânci tenebre... trebuia! Nu se putea ca fapta Inei, pe care o socotea vinovata principală de cele întâmplate, să rămână nepedepsită. Nu se putea... Olga tocmai cobora scările de la Poșta Centrală, unde fusese la mama ei să-i ducă un pachețel cu mâncare, fiindcă nu avusese timp să vină acasă la prânz, când dădu cu ochii de Alex.
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
comportament, era interesată de tot ce ținea de Ina și o iscodea cu o discreție bine simulată, chiar și despre unele intimități conjugale. Olga era destul de abilă în a mima o prietenie sinceră, dându-i Inei impresia, după toate cele întâmplate, că era doritoare de pace. Mărturisea că dorește menținerea unei relații cât mai apropiate cu ea. Declara în diferite ocazii, cu tupeu, că Ina era pentru ea singura și cea mai trainică prietenie. Viclenia ei era așa de bine acoperită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ascultă docilă. Aparent se domolise. Ea știa bine însă că fusese nevoită să coboare atât de mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate adâncimi ale sufletului ei răvășit de toate cele întâmplate. Arăta ca o construcție pe punctul de a fi supusă unei implozii, fapt care o îndemnă pe mama ei să o roage, să o implore să se culce. Fiica ei avea multă nevoie de odihnă. - Uite, ți-am pregătit patul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mult ca niciodată, privirea Inei. O teamă ascunsă îi evita ochii în care parcă se stinseseră toate luminile. Oare Ina ar putea fi fulgerată de vreo presimțire? se întrebă ea, fiindu-i greu să-și mărturisească și ei Însăși cele întâmplate. Ina, stoarsă de puteri, nu mai putu să articuleze alte cuvinte. Își dedică clipele următoare copilului, privindu-l cu nesaț. Cum acesta încă dormea Olga îl luă grijulie în brațe și-l duse în pătucul lui cu promisiunea că i-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și acesta un semn că prietenia noastră nu s-a stins! Ziua aceea și multe altele după, au decurs într-o armonie care-i îndepărta Inei, măcar prin aparență, orice motiv de suspiciune. Dar când îi povesti lui Alex cele întâmplate, acesta o avertiză: - Fii atentă! Olga e atât de ascunsă încât tu, care ești un munte de naivitate, nu vei putea sesiza niciodată în vorbele și în comportamentul ei nici cea mai neînsemnată fisură. Eu atât îți spun: fii foarte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în crâsnic după ce amu, vreo lună, într-o vineri noapte, ne-o jăfuit, iar pe mine m-o lăsat într-o baltă de sânge... Era o noapte de iad... Pe viscolul cel mare... De ce n-ai venit să declari cele întâmplate? N-avea cine, domn’ comisar. Eu am zăcut în nesimțire după lovitura de baltag primită în cap... Apoi încă două săptămâni nu m-am putut mișca din casă... Pe urmă, ne închipuiam că au să ne mai aștepte și altădată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
militare pe insulă a fost plătită Încă de săptămîna trecută. — Am să vă explic. De data asta nu e vorba de bani. E vorba de ceva mult mai serios, de onoarea statului roland. — Sunt sigur că guvernul american regretă cele Întîmplate. Vom da cît mai urgent posibil o dezmințire. Totuși, despre ce e vorba? Înainte de a răspunde propriu-zis la Întrebare, Împăratul oftă din tot sufletul. — Întrebarea dumneavoastră atît de sinceră Îmi ușurează, Într-un fel, misiunea, spuse. Nu știam cum să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]