11,564 matches
-
O. Citesc. Recitesc. Prelucrez ce-am citit. Caut. Scotocesc în texte, îmi verific ipotezele, le reformulez. Un curs e o carte vorbită, deci munca e aceeași. Așa, cum scrii tu o carte cu tema strict delimitată. - Mă primești ca student întârziat la cursurile tale? - Mai bine vino la doctorat! Aș avea și eu, în sfîrșit, un doctorand care știe că realitatea culturii române este un fapt de evidență! - Cum arată Clujul fără bănci tricolore? - Au rămas stîlpișorii. Stîlpișorii tricolori plantați pe
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
liniștea. Prea puține sunt cărțile scriitorilor autohtoni care să culeagă la ora actuală elogiile unanime ale recenzenților și criticilor. însă cum în orice proces de creație există și o perioadă de gestație, s-ar putea ca surprizele plăcute să nu întîrzie prea mult. Una s-a și produs: Terezia Mora. Romanul de debut al scriitoarei maghiare, născută în Ungaria în 1971, emigrată în Germania, autoare a mai multor nuvele și traduceri bine cotate se intitulează Alle Tage/ în fiecare zi. El
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
s-a întâmplat zilele trecute tocmai la mine în casă... De regulă prietenul Haralampy e un om moderat, de bun simț, iubitor de psihologii umane și nu se bucură de răul nimănui; nu fumează, nu se omoară cu lucrul, nu întârzie la și de la serviciu și e un telespectator cuminte. Dar când l-a văzut pe Conducătorul general al TVR-ului, Domnul Valentin Nicolau, umilit de senatorul Adrian Păunescu, a atras oprobiul publicului reprezentat de mine și de Coryntina zicând: -Așa-i
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
piață funcțională, starea pieței de artă este mult mai gravă decît a celorlalte componente, chiar dacă impactul ei nu este chiar atît de vizibil. În ciuda faptului că există și aici actori specializați, fie prin profesie, fie printr-o practică îndelungată, lucrurile întîrzie, totuși, să se așeze pe un traseu de evoluție normală. Sînt exemple de galerii care funcționează extrem de dinamic și de eficient ca mesaj cultural, cîteva dintre ele fiind înființate de către oameni foarte tineri, apoi sînt galeriile unor profesioniști cu multă
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
trecea. Așa că întâlnindu-l într-o zi de februarie, mai însorită, a anului 1961, în stația de tramvai din dreptul statuii lui Vasile Lascăr, de unde pornea de obicei spre casă, stație din imediata vecinătate a locuinței mele, văzând că tramvaiul întârzia, l-am întrebat: "Domnule Țuculescu, mai pot conta pe promisiunea dumitale? Am și eu un plan impus de Institutul unde lucrez, nu pot amâna la nesfârșit!" La care pictorul m-a asigurat că se va ține de cuvânt; dar nu
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
numeri; ea-ți mistuie și sângele, și vlaga; ea se-adâncește,-n carnea ta, ca plaga, - mai grea povară,-i greu să porți pe umeri. Tot astfel cum se-mbină o vopsea cu altele, te-amesteci tu cu ea și-ntârzii-n mâzga-n care o dezmierzi. Trăind prin tine, ea, și tu printr-însa, nu știi când împrejuru-ți lațu-i strâns-a: ești viitor acum și, totuși, pierzi.
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
nimeni; minerii, în goana lor, au întâlnit cetățeni care fără să vrea îi încurcau în drumul către cultură; și atunci să te ții: indignați, minerii îi pocneau cu bâtele din dotare, să rămână pildă, spre a nu mai fi vreodată întârziați de la aspirațiile lor sublime. Ajunși în Universitate, au început să lectureze cu viteză incredibilă volume întregi; și cum terminau un volum, îl și aruncau spre alții, ca la o șarjă pe linia de trei sferturi la rugbi, să se bucure
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
îndobitocirii micului cetățean: pe rând, șoim al patriei, pionier, utecist, membru de partid, cadru de nădejde, o rotiță în angrenajul socio-politic. Unii, mai mulți, fac exces în rău prin râvna înregimentării; alții, mai puțini, încearcă să amâne, să temporizeze, să întârzie cumva încolonarea. Dar cursul Istoriei mari e implacabil, aceasta vine, în cercuri concentrice răsturnate, până în dreptul fiecăruia, dându-i rația cuvenită de mizerie și suferință, luându-și tainul, variabil, de angajament cetățenesc și avânt revoluționar. Diferențele, deosebirile, notele proprii, ceea ce
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
cumplit când te trezești că trebuie să le arăți, să le dai la citit. Ca și când, citindu-ți-le cineva, ți le-ar șterge cu privirea, ar pulveriza minunea și te-ai întoarce acasă cu caietele golite, imaculate... l Redactorul a întârziat puțin, și fiind în ușoară criză de timp, i-a pus totuși tinerei întrebările care se pun în asemenea împrejurări. Nume, vârstă, studii, de când scrie și cine a îndrumat-o să vină aici? Și, dacă nu vrea să lase caietele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
fi metafora generală a cărții: ficțiunea care alină rănile sufletului etc. etc.?). Lumea pare a fi o grădină a raiului și chiar cînd răul se insinuează, el trece repede, ca un vis urît. Pe măsură ce personajul întinerește, femeile de pe stradă îi întîrzie pe retină, îi fură ochii cu rotunjimile lor. Tod zăbovește din ce în ce mai mult în paturile asistentelor, ca doctorul Tomas din Insuportabila ușurătate a ființei - indiferent, grăbit, curios ca un colecționar -, dar o iubește, nu se știe de ce, doar pe Irene. Mai
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
final. Soții Ceaușescu ne privesc, dintr-o altă lumea. Cum le părem? Ce văd ei? Ce vedem noi? Eu cred că merită să mergeți și să găsiți, fiecare, un răspuns. Sau măcar să-l căutați. Fără patimi. Ca Tocilescu. La ieșire, întîrziind în holul Teatrului Mic, m-am amestecat pe stradă cu artiștii din cor. Ficțiunea în care joacă a fost realitatea în care am trăit.
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
la Văcărești pentru vina de a fi scris "literatură erotică". Ceea ce atunci părea a fi atît de scandalos, a devenit unul dintre filoanele principale de inspirație pentru poeții lansați după anul 2000. E drept, nici acuza de "pornografie" nu a întîrziat să apară. Ea a venit, în special, din partea "oficialităților" vieții literare. Ce este pornografia? Unde se termină literatura și unde începe pornografia pură? Cît este permis să se spună pentru a rămîne în limitele artei? Care sunt sursele de inspirație
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
dens dintr-un fir de bumbac egiptean special, era livrată din partea casei pentru a păstra aromele delicateselor rare și scumpe servite pe platouri mari de porțelan alb. Vanov se așeză amuzat în fața lui Melmont. - Ai început fără mine? N-am întârziat așa de mult, amice. Melmont, aflat în comuniune cu prețioasele-i trufe, nu-și scoase capul de sub șervet. Vanov continuă. - Ăsta-i spionaj de modă veche. Ții minte cum se făcea? Pe vremuri, în Rusia și Polonia, îi luam din
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
2001, p. 81. 41 Ibidem, p. 83. 42 Marko I. Rupnik și Serghei S. Averințev, Adam și coasta sa. Spiritualitatea iubirii conjugale, trad. de Constantin Hadarag, Edit. Ars Longa, Iași, 1998, p. 14. 6 ale cărei consecințe nefaste nu vor întârzia să apară. De aceea, de sexualitate nu se cade a fugi, ci trebuie să ne-o asumăm cu toată hotărârea 43 pentru că sexul nu trebuie să fie o rușine 44, ci un mijloc de refacere a unității primordiale a omului
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
parte (care a devenit mai curând o piesă de teatru tv decât un roman) ar fi vorbit despre momentul când rezistența iese victorioasă, apoi, despre problemele de corupție și despre folosirea greșită a puterii cu care, odată victorioasă, rezistența nu întârzie să se confrunte. Iar în a treia parte, cea pe care n-am scris-o niciodată, ar fi trebuit să fie vorba, firește, despre felul în care rezistența victorioasă de altădată se transformă pur și simplu în opresiune politică (așa cum
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
din nou forțele evlavioșeniilor enoriașe năvălitoare spre catedrale și biserici; liturghiile și predicile au îmbrăcat în haine noi speranța că Dumnezeu nu și-a întors fața de la plaiurile noastre, ci doar vrea să ne demonstreze că "merge încet, dar nu întârzie...", precum UE... ...Sfintele Sărbători de Paști, ouă vopsite în galben, maro, albastru, verde, sau pur și simplu în policromie, însă din ce în ce mai rar în roșu, ceea ce demonstrează încă o dată că, pentru cei mai mulți, culoarea roșie a ouălor și-a pierdut importanța și
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
a relativizării ironice, fundamentează chiar actul în sine al scrisului caragialean. Fizica, adică materia, constituie un dat pe care Caragiale îl înregistrează cu speranța de a-l epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să se arate, Caragiale preferă marginea, de unde poate privi și materia, și pe sine cu ironia care nu e altceva aici decît un semn al conștiinței inconsistenței. E felul lui de a se salva și de a fi. Caragiale nu
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
televizorul s-a golit și acum trăim în el"), celibatul femeii îi este indus de către prejudecățile comunității ca o slăbire a identității de gen ("trădătoarea speciei/ sucombată pe altarul stării civile"), în fine, cultura nu face decât să mascheze, să întârzie sau chiar să întrerupă comunicarea și confruntarea cu realul dezvăluind mecanismul superficial al socializării: Nu vorbi cu mine,/ dacă nu ai cu adevărat ceva de spus; altfel/ s-ar putea/ să încep să urlu ca o fiară rănită./ Știu cât
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
reținută față de o iubire-carceră resimțită ca o formă ireversibilă de anulare a libertății ființei. În Nescafé, soția așteaptă cu nerăbdare, din chiar prima zi a mariajului, ziua morții bărbatului ei bolnav, care i-a fost "promisă" înainte de căsătorie, dar care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
denumite de atunci... trăgători... Pedeapsă care a stârnit consternare în rândurile ofițerimii din misiunea franceză deplasată în România... Se spunea că bătaia înjosește, pe cînd glonțul, dimpotrivă, onorează condamnatul!... Astfel declarat generalul Berthelot, șeful misiunii franceze... În Franța, ostașul care întârzia la întoarcerea din concediul său legal, era împușcat fără vorbă multă, deși cu toate onorurile militare, formale, însă onoruri, totuși! Cum se petrecea acțiunea?... Acțiunea se petrecea așa : Prin fața celui osândit la moarte prin împușcare, plutonul de execuție defila în
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
din respectul cuvenit valorii ar trebui să ne punem această problemă. Relansarea s-ar putea realiza printr-o mare expoziție retrospectivă în București, pe care fiul său, profesorul arhitect Sorin Vasilescu o plănuiește de multă vreme. Implinirea acestei binevenite idei întârzie însă și ignorarea persistă asupra unui nume pentru care arta s-a scris cu majusculă. Aurel Vasilescu l-a avut ca maestru la Școala de Arte Frumoase din București, pe Camil Ressu de care îmi vorbea întotdeauna cu multă admirație
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
Constantin Amăriuței va încerca o situare specifică a revistei, printr-o explicitare a unui program posibil. Premisa este starea de spirit a celor fără speranță, adică a scriitorilor din exil, pentru care „vremea nu mai clădește nici un viitor, ci doar întârzie un Apocalips“. Într-un text destul de pretențios și filosofard, se demonstrează că șansa exilatului nu mai este în timpul obișnuit, ci într-o investiție în Eternitate: „De căile de ieșire din singurătatea lumii și de mersul spre izvorul de ființă și
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
cărți capătă proporțiile unui eveniment în viața comunității, mediatizat și înainte, și după. Lansarea cu mult fast, discursurile convenționale îl copleșesc pe norocosul autor, cu atît mai măgulit cu cît e o «rotiță» importantă. Cartea trece pe loc secund. Nu întîrzie ecourile în presă susținute de zeloși «critici volintiri», pricepuți la retorica tămîierii și a vorbelor de protocol”. În virtutea unei prea îndelungate experiențe personale, certificăm observațiile aspre ale criticului. S-ar părea că asemenea autori, beneficiari ai unei glorii de carton
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
uit la mâinile ei - la vârsta asta ar trebui să-i tremure, să-i bâțâie cât de puțin. Nu, mâinile îi sunt ferme, rigide. Ca și vocea. Mai mult de o jumătate de ceas îmi ia îmbrăcatul pentru oraș. Mereu întârzii în alegere; alți pantofi, alte mănuși, alte pietre. Nu poți fi văzut cu aceleași piese, le niais seulement y va de sa chanson. Pășesc pe trotuar așa cum mă simt înlăuntrul meu, comte de Karabey, mândru dar precaut; dintre bastoane folosesc
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
remets en selle. Merg în Pasagiul Român la prăvălia lui Müller, aleg cadouașul pentru ziua de naștere a lui Boicesco. Intru și la Bröhm, cumpăr un nou termometru pentru conac. Ajung apoi la Imperial, unde convenisem întâlnirea cu Cezar. Care întârzie - nu poți afla punctualitate nobilă la el, fiu de vechil. Altfel, știe să fie semeț, în cafenea face impresie, te-nvăluie cu digresiuni, cu citate, cu filozoficale. Dar în ce privește stilul, degeaba; ca și în ce privește eleganța - cu papionul lui bulinat sub bărbie
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]