4,963 matches
-
unui tânăr țăran (atunci la sfârșitul studiilor sale universitare la Cluj), care, negreșit, va fi înlesnit prin intervenția sa, pe când abia ieșea din copilărie, nașterea unui animal: ,, Eram pe câmp, când răsăritul soare/ Întemeia în mine, strigând, o nouă zi.// Întinsă pe pământ o iapă înspumată/ Gemea așa de gravă și necheza ușor./ Mi-am suflecat cămașa, îngenuncheat îndată/ Și cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea în fața venirii pe lume a mânzului este răsplătită de spectacolul instalării în viață a
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a familiei. În glumă ai lui îi spuneau acasă Belzebut. Colonelul își săltă statura masivă și întinse spre Stelian o mână vânjoasă și lungă. Glasul îi suna oficios, dar în ochi avea un licăr de zâmbet. “Spuneți că n-ați avut ocazia? E bine că n-ați avut”, vorbi insul, tocându-și replicile cu sarcasm, malițiozitate sau
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
închis, jos, gri-mov! Ieri, un telefon lui Mugur ca să-i mulțumesc pentru carte. Constatăm că, deși pregătim mereu și ne promitem solemn prin scrisori, n-am mai stat de vorbă că lumea de prin 1974, adică de pe cînd, la DXXX, întinși în șezlonguri, în spatele casei unde locuiam, sub niște peri, tăceam cîte trei ceasuri împreună! Cuvintele picurau rar, la intervale mari, uneori cădea cîte-o pară în iarbă, o mîncăm dacă putea fi culeasa fără să ne ridicăm din șezlonguri, daca nu
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
coridoarele casei de oaspeți, de fapt o cabană sub formă de palat, apoi păși în dormitor. Aici era cam întuneric și la început nu văzu bine, se frecă la ochi. Totuși realitatea i se impunea cu o forță de nestăvilit. Întinsă în pat, uluitoare, se afla o blondă nemaipomenită, goală pușcă, de îți tăia respirația numai când o vedeai. Nu, nu de-asta m-am făcut eu blondă, te rog nu mă întrerupe. Așa, o blondă fabuloasă, și Andrew se opri
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
adâncuri se-nvolburau stihii mute, dar în față stele poznașe clipeau fastuos, îngeri sprințari fâlfâiau grăbiți, în inspecție, și plecau să ducă raportul, lăsând ceva praf de aur de pe aripi, planete impozante își luau locul și luminau fosforescent. Cei doi, întinși în pat, unul lîngă altul, el cu veston, fireturi, pantaloni cu vipușcă, cizme Pardaillan, ea fără nici un fel de vipușcă sau cizme, doar cu o cingătoare de piele care iradia un halou invizibil, savurau vrăjiți acest fascinant preludiu. „Uite, înainte de
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
poruncește transcrierea Iliadei si a Odiseei pe papirus, începe declinul neamului angelic al homerizilor. Se aprinde în schimb Luceafărul de Ziuă al literaturii surzilor, antiorală, înlănțuită în semne vizuale pe argilă, papirus,piatră,piele de oaie,de vițel, de om, întinsă pe toate suprafețele mai netede până către marginile lumii, numai să fie atâta lume văzătoare, cu cea surdo-mută cu tot, care să o poată citi și pricepe. Toată această inundație se interpune între autor și cititor, îi separă, îi îndepărtează
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
Ți-a îndumnezeit pântecul - maică. Înlăuntru plânsului tău, Mă desena un poem, Peste foșgăiala strămoșilor. Un palimpsest Din carne și oase. * * * Lucerna dansată de fluturi Așteaptă ultima coasă. Septembrie mușcă Fructul rotund. Iubirea hrănește Întemeierea de trupuri. Năframa sângelui meu, Întinsă peste muguri în Mai, A ruginit. Amurgul e rană, Din care picură zmeura fricii. * * * Înfășurat în manta-mi... Așezat pe labele mele de fildeș, Îmblânzitorii ochi pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
ignorîndu-și-le total, mestecînd placid o bucată de pîine proaspătă. Bătea un vînt subțire, rece, laic, îmi băgasem mîinile în buzunare, mi-era puțin frig la spate, dar mă simțeam minunat. : o cuvertură galbenă, fluturată de diavoli invizibili, pe-o sîrmă întinsă la maximum, mi-a adus aminte de disperările adolescenței...
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
din Africa, undi am fost cu UNICEF-ul, si ajut copiii năcăjiți? Și ci, di cînd m-am întors, nu ma gîndiesc dicît la cum aș putea și li riaduc zîmbietul pi buzi? Pientru că - nu-i asa? - o mini întinși ți poati ajuta și primiești z/ua di mîini cu mai mulți spieranțî, iar un sufliet di om cari s-întoarci spri tini să iți ofere o mîngîieri ți poati faci și miergi mai dieparti cu pași mai siguri și mai
Scrisorile Andreei Marin catre Mihaela Radulescu se intoarce 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21206_a_22531]
-
cînd ne vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit de oprire al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
urma să apară în răstimpul aceluiași an. Lectura a fost precedată de un cuvînt introductiv, rostit de George Călinescu. ,Expresivitatea lui e orgiastică", a exclamat criticul la un moment dat, pentru ca, în clipa următoare, să adauge explicativ și complice: ,...e întinsă ca o orgă", dînd semnalul rîsetelor prin propriul său hohot, ce-i scutura îndelung rotunjimea bonomă a pîntecului. Jocul etimologic fusese o eschivă abilă, smulgînd epitetul riscat din sfera imundă a ,orgiei" și dăruindu-i ad hoc o ascendență elevată
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
batistă. Și-abia apoi aruncă-ți sfiala de pe tine, Să-ți freci sînii și șoldul de carnea-mi putrezindă; Un diavol e în mine, dar și un sfînt la pîndă. De-aceea, în amurguri, ți-e-atît de drag și bine Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta-ți grea De-a-mi fi Sora Putoare și Maica Precista!
Sonetul întocmit cu chibzuială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11181_a_12506]
-
e un sunet care nu mai ești tu & trebuie să-l înghiți până adormi când se desface cu mișcări rapide în globii oculari & lucrurile pe care le credeam uitate sunt marii poeți ai zilelor noastre declanșați de o digestie lacrimală întinsă repede până în spatele genunchilor unde îți ascunzi transpirația dimineața când zgomotele capătă consistență & la început erau numai sunete tăria lor lumina/ ce-au ținut minte cu orice atingere sunt corpurile șuieratul fin care îți încordează fiecare mușchi când nu mai
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
Peleo. Corbul bea apă dintr-un ciob de ceramică unde se vede imprimat sigiliul meșterului, din palma sfântului ciugulește firimitura cerească, dătătoare de viață. Bine ar fi și pe tine să te însoțească. Viața sa a fost fără întrerupere una, întinsă pe cinci sute de veacuri, mai multe în una singură, după vreo două o sute de ani, alt corb a luat locul celui mort, alt prior a fost ales în locul celui plecat cu vești despre abație, la Prioratul cerului, și
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
spun că pe-a lui și-a lăsat-o în spatele calului cu opt picioare, ca să ajungă în ținuturile îndepărtate, unde trupul tău zace, ciopârțit în tot atâtea bucăți, câte litere numele tău are. - Alții spun că și-a lăsat-o întinsă pe țărâna de jos a mormântului tău până în clipa când șirul nesfârșit de numere te va scoate la lumină, spânzurat de o stea. Rugul de pe apă Trei bărbați au ridicat de subțiori de trei ori aleasa, ca să privească dincolo. întâia
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
meu Linia vieții. Dat fiind că în sumarul lui se aflau și poemele din cauza cărora a fost retrasă de pe piață revista "Tribuna", volumul a fost întors de trei ori de la tipografie iar eu am fost pusă sub urmărire. O mînă întinsă în condițiile date contează imens și nu poate să fie uitată. Așa că eram bucuroasă că o revăd pe Rodica Iulian. Cu toate astea, a trebuit să mă situez de partea Gabrielei Adameșteanu. Pentru că, oricîte lucruri i-am reproșat ( și probabil
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă,Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă.Stelele stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții trubadur a adormit în pietre,Cu visul încrustat pe strunele albastre,își șuiera vântul cuvântul în viers de dor,... XVII. NELINIȘTEA ESTE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
îți vorbeam atunci când păsările luminii vibrau în serile cu ochi de chihlimbar învăț tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg spre tine aprinde o candelă în inimă lacrimă prinsă-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
găsesc ... Citește mai mult Nu pot să-ți mai vorbesccum îți vorbeam atuncicând păsările luminii vibrauîn serile cu ochi de chihlimbarînvăț tăcerile albecu gândul îmbracatîn dorul de tinețărână călcată de corbise surpă în golul lăsatîn partea aceea de sufletrămasă dincolobrațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgireamușc din ploiîmi las morganele îmbrățișate de cerrană copiilor mei nenăscuțila geamul unde nu plouădin umbra cu luciri de apecurg spre tineaprinde o candelă în inimălacrimă prinsă-ntristețea nopțilorsă te găsesc... XX. METHEXIS, de Agafia Drăgan , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
această nouă cunoaștere. Dacă oamenii ar fi informați de beneficitatea acestei terapii Inforenergetice, dacă ar ști în cât de multe domenii îi poate ajuta, atunci nu ar mai fi atât de reticenți, nu ar mai refuza mâna care le este întinsă cu multă bucurie, spre a-i ajuta să le fie astăzi mai bine ca ieri și mâine mai bine ca astăzi. În această carte sunt date o multitudine de exemple, o multitudine de cazuri rezolvate, o multitudine de sfaturi care
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380730_a_382059]
-
-o vagă înmiresmare de uscat mălin. Pe sub corola zărilor deschise, ca niște cușme sure de păstori, s-or aduna, mânate dinspre munte, neîmblânzite turmele de nori. Și frigul între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece prin hățisuri reci de ceață și ne-om vedea din ce în ce mai rar ; vom fi ca țărmul pustiit, pe unde doar algele țes umbre de pescar. Dar până când ne-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
va mai rămâne-o vagăînmiresmare de uscat mălin.Pe sub corola zărilor deschise,ca niște cușme sure de păstori,s-or aduna, mânate dinspre munte,neîmblânzite turmele de nori. Și frigul între noi o să se laseca draperia peste visu-n carecu brațele întinse pân’ la steleam pus câte-o dorință-n fiecare.Vom trece prin hățisuri reci de ceațăși ne-om vedea din ce în ce mai rar ;vom fi ca țărmul pustiit, pe undedoar algele țes umbre de pescar.Dar până când ne-o rugini privireași vântul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
suspendată, Cu fiecare ritm desprins, Cu fiecare respirație, În taina nopții, conectați cu cerul, prin curcubeul de culori, descoperi calea spre mine... Lași, în final, magia celor două cuvinte, să vorbească de la sine. Te iubesc! STRIGĂTUL În cădere, cu brațele întinse spre cerul liber, în flăcări, un copac își strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
fără stocurile de combustibili. Am fi puși în imposibilitatea să: - aprovizionam magazinele cu produse, dar în special alimente, apa și medicamente; - folosim avioane și vapoare pentru transportul persoanelor pe distanțe lungi, dar în special pentru apărare; - alimentam cu electricitate zone întinse de pe glob; - încălzim locuințele și clădirile de birouri pe perioada iernii; - obținem diferite materiale sintetice bazate pe hidrocarburi. Fără aceste materiale, numeroase ramuri industriale ar avea de suferit pentru că nu ar mai avea materialele necesare asamblării produselor finite. Iată numai
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]