1,437 matches
-
hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
adăuga: în schimb, prelucrarea suferinței este. Iar meritul lui Adrian Oprescu este că a dozat suferința pînă la a o converti într-o emoție de tip estetic. Poveștile adunate în carte rezistă prin tablouri suficient de vii pentru a se întipări în memoria cititorului: armăsarul dînd buzna în mijlocul unei haite de lupi și punîndu-i pe fugă, soldații rebegiți de frig care depun armele în mîinile deținuților și se lasă duși spre lagăr, pentru ca, odată junși la poarta penitenciarului, deținuții să le
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Constantin Țoiu Pietre ninse. Plimbare cu Nichita Stănescu prin curtea Muzeului de Arheologie. Urmele păsărilor. Ghearele fine întipărite pe neaua nu de mult trainic așezată. O crustă de zăpadă care îngemăna sus două lespezi alăturate. Garajul întunecos din curte... uneltele... cutiile de ulei - unde am urinat discutând împreună. Grafia clară pe piatra netă în decorul încărcat de omăt
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
Viena, cei doi copii vor fi deșteptați din somn de vocea mamei: Treziți-vă, sîntem liberi! Trecuseră de partea cealalată a Cortinei de Fier și, chiar dacă pe moment nu puteau realiza consecințele evenimentului, cuvintele lui Wendy aveau să li se întipărească în minte drept semnul de început al unei vieți la care nici nu îndrăzniseră să se gîndească cîtă vreme se aflaseră în România. În țară îl lăsaseră, în regim de domiciliu obligatoriu, pe tatăl lor, Constantin Noica, filozoful acceptînd să
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
care abia începuserăm să mergem la școală, și totuși ni se spunea acolo că doctrina comunistă era singura capabilă să salveze omenirea și că noi, generația următoare, țineam viitorul patriei în mîinile noastre. Iată că aceste lozinci mi s-au întipărit foarte bine în minte, din moment ce mi le amintesc și acum..." (p. 103) În fine, cartea descrie călătoriile lui Noica în Occident, suportate de Wendy sau de copiii, precum și tracasările la care era supus filozoful din partea autorităților. "Autorităților comuniste le era
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
comuniști, cele mai reușite pagini sunt cele în care autoarea izbutește să-l surprindă pe filozof în momentele de intimitate familială; cum se întîmplă de pildă în cursul uneia din călătoriile filozofului în Anglia: "Un episod ce mi s-a întipărit în minte, lăsîn-du-mi o impresie înfiorător de solemnă, s-a petrecut la ultima lui vizită, în 1983, cînd mama a dorit să ascultăm împreună Simfonia a 4-a de Mahler, una din piesele ei preferate. Și astfel, după ce copiii mei
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Adam, în mod cert mai mult decît electrica Evă a lui Villiers de l'Isle Adam, prezintă o serie de rudimente de afect și încearcă să-și aproprie o identitate. Copii ai unui Dumnezeu mai mic, - longevitatea le-a fost întipărită destinal - cei patru se află într-o freudiană relație cu tatăl. Construiți pentru a rezista în spații improprii vieții, spre exemplu sub dușul otrăvitor ale radiațiilor gama, androizii probează superioritatea fizică, deși mental pot fi infantili sau mai precis incompleți
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
deshumării culturale, readucînd la lumină nuanțe cu neputință de reînviat. Pentru ca apoi, pe măsură ce-l parcurgi, să începi să te trezești. Realizezi cît de inclasabilă și singulară este inteligența acestui "misticoid" și "obscurantist" intelectual. Căci nu nuanțele gîndirii sale ți se întipăresc în minte, ci tonul de bază cu care le exprimă. Și atunci realizezi că șansa celebrității lui Nae, ba chiar cauza posterității lui, stă în această flagrantă inactualitate a tonului. E tonul unui om liber care nu se supune nici unei
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
dare de seamă agreabilă - cît de jinduitor-agreabile au ajuns să ne fie modelele... - despre le seul sage de ma génération, cum l-a arătat Cioran. Despre înțelepciune, speranță, libertate în sine și... hipopotami: "A doua poveste care mi s-a întipărit în minte e cea cu hipopotamul din grădina zoologică de la Budapesta. Tata se afla acolo într-o zi toridă de vară, iar hipopotamul stătea scufundat în apă, complet imobil, nu i se vedeau decît ochii și nările. Singura mișcare pe
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
a vieții sau a zilei: plină de candoare, de imaginație și armonii. Un cor de crisalide cântătoare care, o dată transformate în fluturi, și-au întins aripile și au zburat în căutarea nectarului altor flori. Încă din copilărie mi-au rămas întipărite în memorie acordurile cărnoase, mustind de armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condus de Părintele Teofănescu (un vestit pedalist ce avea capacitatea să-ți scurme timpanul cu gravele lui). Mai târziu m-am delectat cu sonoritățile angelice, cu sclipiri de
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
îi vei putea descrie decăderea. Îi vei înregistra declinul rînduielii și scăpătarea autorității, și vei simți cum aerul hieratic de odinioară se preschimbă în răceala unui muzeu stingher și gol, a cărui părăsire nu mai poate fi mascată de fastul întipărit în decorul ei impozant. Cam în acest fel poate fi caracterizat, în cîteva cuvinte, jurnalul lui Toni Halter, scriitor elvețian de expresie romanșă, autorul unuia din cele mai impresionante mărturii despre declinul Bisericii Catolice. Paginile jurnalului au fost scrise între
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
rostite. Într-o epocă a logoreei și grafomaniei, cu atâția analiști improvizați și scriitori închipuiți, acest intelectual strălucit avea darul de a restitui cuvântului gravitatea pierdută și axa lui interioară. Aproape fiecare propoziție scrisă ori rostită de Octavian Paler se întipărea în memorie și în conștiință, făcându-te să gândești și să-ți pui unele întrebări. Nimic nu era de prisos, superfluu, scriitorul și oratorul cântărind cu atenție verbele și scuturându-se de adjectivele inutile. Ceea ce mă frapase recitind Viața pe
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
și inteligența brici, care îi joacă pe degete pe toți. Pe când Celce ar fi vrut să posede la modul animalic avutul sătenilor, să se înfrupte, oricând, din orice, defunctul Ică și supraviețuitorul Moise au dorit - și au reușit - să-și întipărească voința puternică asupra oamenilor ce compun comunitatea. Ei utilizează ideologia comunistă, noua religie, pentru a aduce "raiul" pe pământ; și în numele egalității, al desființării proprietății private, al lichidării diferențelor dintre clase, devin înșiși stăpâni absoluți peste sat. Criticii care au
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
fie legată și o mică poveste pariziană. Gheorghe Mocuța este un talentat poet optzecist din Arad, pe care am avut privilegiul să îl cunosc la ediția din anul 2006 a celebrului Salon du Livre de la Paris. Mai degrabă timid, avea întipărită pe față o tristețe resemnată. Oarecum aerian, era și nu era cu noi acolo, ne vorbea dar în permanență părea preocupat de altceva, aveai uneori sentimentul că în mijlocul conversației gândul îi zbura în altă parte. Ulterior, i-am aflat drama
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
cărei treaptă macabră nu va putea nimeni să ne detroneze: Piteștiul e unic prin rafinamentul drăcesc cu care fibra morală a oamenilor a putut fi mutilată. Cu unele evenimente istorice se întîmplă așa cum se întîmplă cu ființele umane. }i se întipăresc în minte prin hidoșenia lor. Sunt atît de slute că nu pot să treacă neobservate. Le remarci prin simpla lor disproporție și, astfel, ele sunt remarcabil de urîte. Dacă există o parte românească remarcabil de monstruoasă, aceea nu poate fi
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
cumsecade. Eram așa copleșit de ce vedeam... Era limpede că prepelița nu făcea față, încercând să-și apere odraslele. N-am cosit nimic, niciodată. Adică am încercat eu să-l imit pe Vodă. Dar mereu vedeam scena aceasta care mi se întipărise pentru totdeauna. * în decembrie 2006, la telefon, pe la Crăciun, îl întrebasem pe profesor dacă nu s-a gândit să mă ia și pe mine, din nou, la o vânătoare. De iepuri, mă gândeam. Și atunci pe n.v. - pe nevăzute, mi
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
chiar mâna pe ei! s-a vitejit moș Dumitru. Odată cu aceste cuvinte ale lui moș Dumitru, în rândul cărăușilor s-a auzit un murmur de groază... Cum să pui mâna pe Michiduță, moș Dumitre? a întrebat Mitruță Ogaș, cu frica întipărită pe chip. Uite așa bine. Puneam mâna pe toți trei și gata. Ce atâta vorbă? a bravat din nou Dumitru Carpen. Doamne, apără și păzește! a adăugat Alecu Slobodă. Nici cu zece puști în mână nu mă apropiam de ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mereu în urzici...Lasă că și tu, Mitruță, când nu pricepi sau nu vrei să pricepi ceva, te uiți ca găina în lemne - l-a lămurit Pâcu în felul lui. Cei din jur au râs, dar pecetea oboselii era adânc întipărită pe chipul lor. Mergeau pe lângă sănii ca niște stafii...O vreme, nu s-a mai auzit nici o vorbă. Fiecare umbla purtând în cap povara gândurilor lui... „Oare Catinca s-o putut descurca pe gerul ista?...” gândea moș Dumitru. „Ce face
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
evadeze că au fost prinși cu câinii. Greșeala lor a fost că au trecut apa drept spre malul celălalt. Cât a ținut pădurea, am mers zi și noapte. Aproape continuu... Cu ce vă astâmpărați foamea? - a întrebat Măriuca, cu tristețea întipărită pe chip. La început am avut câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
este goală fără dragoste și își pierde repede prospețimea, devenind, în cele din urmă, doar o corvoadă ticăloasă! Am realizat că am ajuns acum la vârsta de cincizeci și cinci de ani, iar eu, în toate amintirile mele, nu am întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și zugrăvită în culori cenușii și triste. N-am alte amintiri. N-am fost niciodată într-un concediu, nici măcar într-unul medical. N-am călătorit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fiind, stăteam cu spatele lipită de soba fierbinte, sobă În care trosneau lemnele despicate de tata. Și mâncarea gătită la plită de mama avea ceva special, ceva ce nu puteam să-mi explic... Momentele acestea unice și ireversibile s au Întipărit adânc În conștiința mea și, aveam să le descopăr adevărata valoare mult mai târziu, când nu mai avea cine să aducă brațul cu lemne și să-l așeze În fața sobei. Mi-am amintit de după-amiaza aceea de toamnă caldă și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răniți...” Totul devenea confuz , Începuse să se Învârtă casa cu mine și fulgerător, gândul mi-a fugit la Alex. Albă ca varul, cu mâinile tremurânde, am format numărul... Nu răspundea nimeni! Clipele mi se păreau veșnicii ale durerii. Groaza se Întipărise pe chipul meu și eram gata să leșin. Cu o ultimă sforțare am reușit să sun la spital. Domnul Dinu Alex n-a ajuns astăzi... Poate... s ar putea... Mi-a căzut telefonul din mână și m-am prăbușit... Secvențe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lumii. După ce-și purificau sufletul aveau șansa să treacă În Împărăția cerurilor, adică În rai, acolo unde nu mai exista suferință ci doar frumusețe, grădini pline de flori și verdeață și o liniște desăvârșită. Cei din poză, cu suferința Întipărită În ochii Înlăcrimați, cu brațele ridicate către cer, invocau pe dumnezeu să-i ierte de toate păcatele lumești și să le ofere liniștea mult așteptată. Câtă naivitate și, totodată, câtă mârșăvie din partea celor cu fețe bisericești , care aduceau creștinilor ( cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă Înscrii la liceu, vei muri de mâna mea!” Și cu un gest necugetat, am pus mâna pe un cuțit cu care tăia zarzavatul În bucătărie. M-am oprit În loc și o priveam pe Karina cu un sentiment de spaimă Întipărit pe față. A Început să râdă. Stai liniștită! nu eram eu capabilă de un asemenea lucru, lipsit de orice măsură. Doamne, iartămă! Am vrut doar s-o atenționez și să-i arăt că sunt foarte hotărâtă să nu renunț la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prestate de acesta (Închiriase IAS ului, zece tractoare performante aduse de la moldovenii de peste Prut), salvând unitatea de la faliment). Când a deschis ușa și a făcut doi pași spre noi... am observat că avea ochii roșii și o stare de spaimă Întipărită pe față. A apucat să-mi spună că se simte foarte rău și În secunda următoare a scos un răcnet Înfiorător, căzând cu capul pe birou și zbătându-se Între viață și moarte. Am ieșit ca un automat În curte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]