1,492 matches
-
de nimeni că are trei biscuiți și dorea să-i mănînce în liniște.) Așa că Vlad rămase în echipă cu Bărzăunul. Și, fără alte discuții, începură din nou treaba. Napoleon trecea pe la fiecare, privea curios și chiar lătra la orice lespede întoarsă, iar uneori, mai ales cînd simțea miros de șobolani, începea și el să scurme cu labele. S-a plictisit însă repede. Nimeni n-a observat cînd a plecat spre pădure, nu i-a simțit lipsa și nu și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
e identic altor sutezecimii de călători cu destinație matinală precisă. A lui e incertă. Așa cum pare a fi totul în ultima vreme. Mai puțin geanta de pe umăr. Maro închis. Fermoar și clapetă. În spatele lor spațiul cu miros pregnant de piele întoarsă se delimitează în trei compartimente și două buzunare mici. În fiecare dintre ele, nevăzute de călătorii imersați în ziare iPOD-uri sms-uri cărțidespreselfachievement, stau vrafuri vrafuri de fotografii, toate secretele cutiei de carton deșertate în geanta de pe umăr. Deocamdată, muzica
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adevărată Electră, caută să răzbune nu moartea tatălui, de data aceasta, ci descoperirea că Adam a pretins că este îndrăgostit de ea pentru a fi mai aproape de d-na Mannon. Tânăra pune la cale uciderea căpitanului cu ajutorul lui Orin, fratele întors și el de pe front. În piesa lui O`Neill, Orin joacă rolul lui Oreste din tragedia eschiliană, dar spre deosebire de opera predecesorului său, aici atragerea fratelui în planul de răzbunare nu este ușoară, căci personajul are o afecțiune puternică față de mama
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dincolo de orizontul care atrăgea ca un magnet lanurile de grâu. În ziua în care văzuse că poarta se deschidea singură, scârțâind a balamale neunse, mersese agale către magazia dărăpănată, tăiase o bucată de sârmă cu cleștele și apoi făcuse cale întoarsă. După ce legase poarta, moș Zgârci aruncase încă o privire, parcă pentru a-și verifica rezultatul muncii, apoi ridicase din umeri a nepăsare și își văzuse de ale lui. Cine îl vizita, iar asta se întâmpla foarte rar, nu avea decât
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu aceeași fustă roșie, cu buline albe, citea versurile mele și râdea în hohote. O nebunie de vis, nu altceva! Îmi aduc aminte că am zâmbit, până când am simțit o mână pe umăr. Rece. Degetele erau foarte reci. Când mam întors, l-am văzut pe tata, viu, ținea chiștocul în colțul gurii, era nebărbierit și plângea. Numai dintr-un ochi îi curgeau lacrimi, ceea ce mi s-a părut foarte ciudat. N-am zis nimic, parcă îmi înghițisem limba. A vrut să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acolo se avânta, lovind În stânga și În dreapta cu paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau de unde au venit și mai rușinați și mai de ocară.Iar Ștefan Își aduna morții de prin văi și-i plângea pe fiecare, zicându-le pe nume, Îi Îngropa creștinește ca pe copiii lui.Apoi Înălța o monastire
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
au apucat bine zmeii să se Îndepărteze, că Ghiocel se duse direct la ușa interzisă. Cu chiu cu vai, cum-necum, deschise ușa cu pricină, avu curajul să intre dincolo de ea, Însă ieși imediat Împleticindu-se. Oare ce văzuse Înăuntru? Odată Întorși acasă, Zmeul și Zmeoaica Înțeleseră pe loc că Ghiocel nu i-a ascultat și ca să nu le trădeze secretul trebuia pedepsit. Ghiocel nu zicea nimic, doar tremura din toate Încheieturile. Cele zece fete s-au pus pe jelit și pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
plimbare. Seara, programul era de discotecă. Petre și Camelia au fost de acord, Ana fiind și pe mai departe însărcinată cu asigurarea plăților , supravegherea grupului și, în secret, cu "Raportul de seară" către Petre. Era o bucurie să-i vezi întorși buluc pe ușă, veseli, gălăgioși, cu fețele îmbujorate, rupți de foame. Pentru masa de Crăciun n-a fost nevoie de comenzi suplimentare, rămăseseră suficiente delicatese de la Ajun. Au adăugat doar ciorbă și sărmăluțele tradiționale, aduse special, cu o zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cît capul lui de măgar purtat cu "grație" pe scena de la Grădina Icoanei. Capul lui culcat pe un țambal, dansînd animalic cu un lăutar în cîrcă, acel Tănase Scatiu stăpînind parcă viața și moartea. Fără cuvinte. Visceral. Privirea din semi-profil, întoarsă, cvasi-nesigură a unui bărbat frumos și tînăr...Tipătescu. Grandios, diabolic, umoral, ludic-demonic, acaparator, dictator în Goring din "Mephisto". Pelasgos și povestea "Danaidelor" - Craiova, Hotelul Militar și serile în care citeam din Patapievici, moartea lui Coposu și noaptea în care l-
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
siguranță din modul de a gândi al criticului și comparatistului Mircea Martin. Cu una sau două excepții, denumirile colecțiilor sunt, totuși, destul de artificioase, prea căutate, subtile, fără să dea un indiciu direct despre conținutul orientării: "Desenul din covor", "Laur", "Ocheanul întors" și "Mari clasici" sunt colecții de literatură universală, dar, cu excepția celei din urmă, nu au transparența intențiilor. În prima dintre aceste colecții au apărut până acum cărți de proză de Alfred Jarry (două volume, în traduceri de Luca Pițu și
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
obținerea copyright-ului pentru o carte care a primit un mare premiu anul trecut sau acum doi ani e mai dificilă, dar aici e miza bătăliei editoriale. Cea mai interesantă dintre colecțiile de literatură universală mi s-a părut "Ocheanul întors" (titlu împrumutat de la Radu Petrescu), cuprinzând o literatură confesivă (jurnale, memorii, scrisori) axată pe relatarea unor experiențe ale intimității sau ale interiorității. Tot ce a apărut până acum aici mi s-a părut atractiv și demn de citit imediat: Doamna
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
alintată Caragialeta (bis) - Leta, din prima și din a doua caragialetă, e o prietenă a lui Șerban Foarță - dă lecții într-un volum legat frumos, în stilul Brumar, 2002. Autorul lui? Am spus-o deja, Foarță, ispitit de niște replici întoarse unui Ion Luca pe fază, scriind la moment, cu dexteritatea unui mare pictor care se amuză făcînd portrete trecătorilor. Sensul momentului, al prozei cu blitz, e recuperat în aceste poezii de artificiu și virtuozitate, compuse ca într-o competiție la
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
deghizat în Ion Gheorghe. Deși Ion Rotaru nu e protocronist decât în declarații confuze și derutante de conveniență. O spusese destul de alambicat, în 1987, în postfața volumului din prima versiune: "protocronismul este, la urma urmei, o variantă - ce-i dreptul întoarsă, cumva ciudată - un efect al propensiunii sincroniste, un soi de bovarism ce ar putea fi înțeles, la originile lui, dacă privim fenomenul cu seriozitate și nu după vorba lui Camil Petrescu, luată din gura lui Cațavencu: Ťsă avem și noi
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
34). Ne aflăm în plin proces de înlocuire a practicilor tradiționale cu modelele "evropenești", când marea politichie - strategie a românului "simpatriot" consta în a fi "cu curu în două luntri". Într-o lume în care canoanele strămoșilor opun rezistență tinerilor întorși "cu fumuri de prin străinătăți", iar "bărbatului îi e dat să umble și dacă poarta-i deschisă să și intre" (p. 127), iar "muierea trebuie să fie muiere, supusă și credincioasă", doi tineri cu sânge albastru au curajul de a
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
ori țărancă sau păstoriță, din grădinile englezești. Concepția despre moarte e modificată și ea odată cu idealurile de simplificare a vieții. Dispar reprezentările alegorice ale morții, așa cum apar în parcul baroc, în favoarea concepției antice elene despre moartea ca efeb cu făclia întoarsă, fiind preaslăvită reîntoarcerea în natură, contopirea cu lumea elementelor. Volumul beneficiază de o bibliografie de treizeci de pagini și este ilustrat cu o "revoluție a grădinilor" de Hubert Robert (1733-1808).
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
inconfundabile, într-o galerie mai largă de portrete. Între un erou cumsecade, dar șters, și un ticălos antologic, optezi acum pentru al doilea. Fiindcă nu mai alegi omul; alegi personajul. Iar la finalul acestei inițieri foșnitoare, cu mii de file întoarse și asimilate, descoperi uimit contextul. Realizezi că nu există o grilă unică de lectură și interpretare, că binele și răul și-au diluat concentrația inițială, intrând în combinații variabile. Perspectiva se modifică și ea, privirea de sus, pătrunzătoare, a romancierului
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
la fel de restrictivă ca aceea din Orientul Apropiat al Bibliei) - ne punem pe critică mai ceva decît fiul cel credincios. Generozitatea tatălui nu ne învață nimic. Preferăm să cîrtim, să mîrîim, să înjurăm, să ne vărsăm focul pe frații noștri risipitori întorși acasă. E o dovadă de răutate și de prostie. Nu ne spune nimic fericirea cu care tatăl își îmbrățișează fiul risipitor revenit la vatră. Ni se pare naivă și chiar mai urît decît atît. Ne credem superiori, fiindcă dăm cu
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
umil colecționar de rușini și amintiri penibile." (pp. 220-221). Să reținem și cuvântul "colecționar". Finalul (completat cu un mesaj al Luminiței) e trist, însă restul cărții merge exact în sensul explorării și colecționării de scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă, mărind conturul urâtului, dilatându-i porii, și nereținând aproape deloc frumosul, grațiosul, baremi normalul. Cezar Paul-Bădescu are priză la ceea ce altora le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
îi va fi făcut plăcere s-o îngîne, tremură la ideea apariției creditorilor: "Cel puțin două zile am putut să nu mă gîndesc la nimic, să uit că nu am bani, să uit de chirii, proprietar, etc. Dar iată-mă întors și mă întreb cum voi ieși din încurcătura în care mă aflu. Tresar la fiecare zgomot de ascensor, la fiecare pas care se aude afară pe sală: nu cumva vine proprietarul, sau portarul, sau cineva de jos, de la administrația imobilului
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
de materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează ca o structură masivă și monumentală. Portretele moșneagului, cu privirea lui profund umană pierdută în zare sau întoarsă îngîndurată spre noi, îi evocă, prin forță și prin adîncimea sensibilității, pe cerșetorii-patriarhi ai lui Rembrandt.
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
dintr-un arăbaș cu ceva pretenții devine sultan de pe o zi pe alta. În basmul prelucrat de europenii care au tradus și mitocosit cele 1001 de nopți, Abu Hassan izbucnește și în lacrimi din cauză că ba e sultan, ba se trezește întors, fără să știe de ce, la condiția lui inițială. În momentele în care omul obișnuit care a fost Traian Băsescu îl contemplă pe președintele aflat în situații oficiale emoționante, celui dintîi îi dau lacrimile, ca lui Abu Hassan, iar președintele se
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]
-
fug, dar ochiul tău m-a tăiat în mărunte sclipiri înfipte dureros undeva sub osul stern, în mijlocul florii soarelui înflorită în plex. era atât de fragilă, trecătoare ca o apă, că, o vreme, m-am îndoit că ar și exista, întoarsă cum tot timpul era după simpla ta căldură și lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
foc. miezul pietrei are sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
transformă. Marta, prima iubită, primește chipul Dorei, printr-o misterioasă transmutație care anulează timpul (p. 104-105). Radu Petrescu reprezintă cel mai bine intelectualismul artist al prozei noastre contemporane, un intelectualism de sorginte clar proustiană. Referințele cele mai frecvente în Ocheanul întors (1977) sunt frații Goncourt, Flaubert, Stendhal, Proust. El este un izolat prin echilibrul, simplitatea și claritatea pe care le caută, îndepărtate de turbulența și agitația romanului contemporan. Preocuparea sa esențială e analiza pasiunii (în Matei Iliescu, 1970, sau Ce se
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
găsi arhitectura care să rețină mișcarea. Un concurs de proprietăți muzicale, plastice și arhitectonice realizează compoziția. Romanul Matei Iliescu (1970), Didactica nova din volumul de Proze (1971), nuvela O singură vârstă (1975) cu scriitorul Alphonse și reluarea jurnalului din Ocheanul întors (1977) sunt, în fond, variante la un autoportret. Convergențe biografice ale diferitelor ipostaze concură la relevarea unității și conturarea unui univers interior comun. Se pot evoca mărunte coincidențe, dar nu lipsite de importanță: de pildă, preferința pentru aria italiană a
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]