323 matches
-
În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți ceilalți flăcăi îi luau în zeflemea. Cea mai obișnuită afacere a lui bădia Nică era să vîndă budenarilor grîul întovărășirii din Dobrina. Gheșeftul îl făcea în zori, la aria de pe hotar. Nimeni nu îndrăznea să se ia cu dînsul în poară. Nici n-ar fi meritat, nu era decît grîul statului, adică al nimănui. După conflictele mele cu Fărocoastă, am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se lăudase că le-a dat și le-a dres, venea acu să-l ceară înapoi, ba încă și pe cel moștenit. Asta e șmecherie: „ține, tu, șfara asta, pe urmă dă-ne nouă tot pămîntul”. Se mai amăgiseră odată cu întovărășirea. Oamenii au făcut-o mai mult de silă și, ce-a ieșit, iaca: a crescut în pîntec calicul, Nică a lui Grigoraș. Păi lupta asta de clasă, cum îi zice, a băgat la zdup niște boieri și a ridicat pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un plan bine chibzuit, am fost dat pe mîna lui bădia Nică Grigoraș. Nici chiar președintelui de întovărășire nu-i dădea ghes inima să plecăm amîndoi. Călca cu o grabă mai sprintenă decît puteai bănui la acest om gros și pîntecos. Cunoscînd obișnuita reacție a oamenilor, bădia Nică nu întîrzia la porți; la una striga, pe alta o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu s-o fi găsind un lingvist-parodist?); fiindcă ele, cotele - „către stat”! - constituie „o Îndatorire patriotică” (a Românilor față de Ruși - acesta patriotism... internaționalist!); apoi Îi lămurești, le explici neexplicaților, Îi luminezi pe cei ținuți În bezna capitalisto-moșierească: să intre În Întovărășiri măi tovarăși! - «un fel de cooperative, cum făcea și Ion Mihalache dar: pssst!, să nu ne-audă careva...»; apoi să-i Îndemne pe inerții țărani să fie progresiști, ce dracu!, «fiți Înaintați - nu Înapoiați, ca până acuma...»: să-se-nscrie, măi frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
împreună cu șeful de brigadă au plecat pe la casele lor. Eu cu colegul meu am rămas ca de obicei la brigadă. A doua zi era duminică și ne pomenim la vagon cu un bărbat care ne-a spus că este președintele întovărășirii agricole din satul Soloneț și că are de arat vreo trei hectare de teren aflat între șoseaua care vine de la Iași, înainte de intrare în Bivolari. Terenul se afla între șosea și fâșia de frontieră aflată chiar pe malul Prutului. Noi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe malul Prutului. Noi i-am spus că putem să-i arăm terenul, dar cu o condiție: să ne dea de mâncare, deoarece eram lihniți de foame. Omul a spus că nui nicio problemă. Am pornit tractoarele și împreună cu președintele întovărășirii ne-am dus la locul unde trebuia să arăm. Am tras de față cu el câte o brazdă, după care el s-a dus să ne aducă de mâncare. S-a întors cam după o oră și ceva cu o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
câteva palme de față cu cei prezenți. Ce puteam să-i spun? Eram vinovat. Da sau nu. Da, pentru că luasem tractorul cu de la mine putere, ca și colegul meu, care din fericire a ajuns beat la vagon, nu, fiindcă președintele întovărășirii agricole ne-a adus țuică la doi copii care aveau doar 16 ani. Eu am răcit bine de tot și în Bivolari era un spital micuț. M-am internat acolo, stând vreo șapte zile. I-am spus doctorului că nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
orizont. Prin convingerea că semenii sunt împresurați de spectrul morții iar el de întârzierea acesteia, eul negativ dorește să-și confirme un triumf timpuriu asupra altor prezențe umane care, în viziunea lui, își merită disprețul și neantizarea. Aici răutatea dorește întovărășirea cu moartea celui asupra căruia se revarsă. Ea se zărește deja pășind peste înfrângerea deplină a acestuia, peste cripta urii împlinite. Din mijlocul acestui vis al înfrângerii și exilării întru moarte a aproapelui, a susținerii resemnării și dispariției neîntârziate a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dintru început a vederii. Despre orb se spune că nu are lumina ochilor adică acea putință de a vedea. El nu poate răzbate rostuindu-și un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe, nu poate ieși din staționarea fără întovărășire, fără însoțitorul ce-i ține brațul într-un gest de compasiune solidară. Fără acest sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își caută șovăielnic certitudinea unor prezențe pe care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și resortul declanșării aici pentru acest suflet a suferințelor de ordin spiritual? În esență, de ce suferim când cel drag se distanțează, se desprinde de proximitatea noastră? Una dintre stările profunde ale interiorității noastre care este disipată ca experiență traumatizantă prin întovărășirea și inter-cuplarea cu cel drag se relevă a fi singurătatea. Așadar, apăsarea metafizică a solitudinii, imposibilitatea de a-i mai suporta povara ontică determină căutarea și conexiunea întru final cu cineva de care ne atașăm întru naivitatea adâncă a iubirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
profane reprezintă un nivel superior, ca aport de forță constructivă, abordării vieții de unul singur. Alegerea unui partener în detrimentul altuia, deschiderea spre o persoană întru atragerea spre coexistența cu ea și respingerea sau evitarea alteia în același demers al căutării întovărășirii survine din profunzimea definitorie a sufletului celui care alege. Și cu cât alegerea sa răspunde mai autentic chemărilor interiorității fiind mai aproape de idealitatea așteptată îndelung,cu atât prietenia ce se între-zărește primește, alături de alte trăsături, și nuanțele unei fraternități și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție și moarte a componentelor lumii profane se apropie de cel părăsit, devine noul său însoțitor pe drumul vieții, un tovarăș lipsit de căldură dar onest în adevărurile pe care le relevă. Această întovărășire, de fapt, reluarea unui context, revenirea însoțirii cu luciditatea rece ce a precedat întâlnirea și apropierea celui drag, permite deschiderea energiilor telurice ale sufletului părăsit, erupția cutremurantă a acelor revolte și neputințe glisate pe complexe și frustrări, izbucnirea spre suprafața
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Lumea se închide pentru el, îl întâmpină cu masca unei compătimiri ce se pierde în propria-i superficialitate, cu expresia unei afecțiuni care își dorește dar ratează profunzimea stării de consolare a celuilalt. Această închidere se manifestă, așadar, prin falsitatea întovărășirii cu suferindul pe drumul calvarurilor sufletești. Încercarea forțată de a trăi și manifesta o deplină compasiune față de suferințele spirituale ce incendiază conștiința unui celălalt aduce cu sine confirmarea și consolidarea sfâșierii metafizice a acestuia în raport cu dinamica lumii, stimularea desprinderii resurecționare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În reculegerea sa, deopotrivă calmă și efervescentă, el este însoțit de prezența supra-temporală a nestinsei osteneli creatoare pe care artistul și-a asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și dincolo de certitudinea inevitabilă a morții. Această întovărășire determină ca admiratorul să-și întâlnească propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spectrul acțiunilor și prezențelor cotidiene permite nu numai acceptarea revelației dăruite de zei dar și aderarea lăuntrică la meta-realitatea deschisă în templu, aderare ce reprezintă nivelul unei maxime tensiuni a întâlnirii dintre credincios și Divinitate. Dacă reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma care reunește ritualul, creația
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
După ce a închis dosarul pe care îl avea în față, l-a întrebat brusc: Ce ți-am spus eu data trecută? Ai? Toaibă s-a uita la anchetator fără să răspundă. Ia spune! De ce nu vrei să te înscrii în întovărășire Toaibă căuta un răspuns ocolit, pentru a nu spune de-a dreptul că nu vrea... Ca să te înscrii în întovărășire trebuie să fii bun de muncă. Altfel... Nu-i neapărată nevoie să fii tu bun de muncă. Nevastă-ta îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecută? Ai? Toaibă s-a uita la anchetator fără să răspundă. Ia spune! De ce nu vrei să te înscrii în întovărășire Toaibă căuta un răspuns ocolit, pentru a nu spune de-a dreptul că nu vrea... Ca să te înscrii în întovărășire trebuie să fii bun de muncă. Altfel... Nu-i neapărată nevoie să fii tu bun de muncă. Nevastă-ta îi destul de zdrahoancă ca să lucreze și pentru tine. N-am ajuns încă zilele să trăiesc din munca fimeii. Pe lângă că nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
muncă. Altfel... Nu-i neapărată nevoie să fii tu bun de muncă. Nevastă-ta îi destul de zdrahoancă ca să lucreze și pentru tine. N-am ajuns încă zilele să trăiesc din munca fimeii. Pe lângă că nu vrei să te înscrii în întovărășire, mai ești și obraznic. Am să te trimit la ocnă, așa cum ți-am făgăduit! Acolo nu te întreabă dacă poți sau nu poți munci... Toaibă a tăcut din nou. Te întreb pentru ultima oară. Te înscrii în întovărășire? Tăcerea prelungită
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înscrii în întovărășire, mai ești și obraznic. Am să te trimit la ocnă, așa cum ți-am făgăduit! Acolo nu te întreabă dacă poți sau nu poți munci... Toaibă a tăcut din nou. Te întreb pentru ultima oară. Te înscrii în întovărășire? Tăcerea prelungită a lui Toaibă l-a scos din pepeni pe anchetator. Cum văd, nu vrei să intri în întovărășire. Ai să-ți muști mâinile pentru asta! Nici la această amenințare n-a răspuns, dar gândea: „Oriunde mai trimite, nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întreabă dacă poți sau nu poți munci... Toaibă a tăcut din nou. Te întreb pentru ultima oară. Te înscrii în întovărășire? Tăcerea prelungită a lui Toaibă l-a scos din pepeni pe anchetator. Cum văd, nu vrei să intri în întovărășire. Ai să-ți muști mâinile pentru asta! Nici la această amenințare n-a răspuns, dar gândea: „Oriunde mai trimite, nu poate fi mai rău ca în liniile inamicului, unde moartea te pândea din zeci de cotloane. 126 Asta s-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
numai că după aceea o fost mai rău decât pe front. Am fost anchetat pentru că am luptat împotriva rușilor, că nu sunt de acord cu regimul și în cele din urmă că l-am bătut pe trimisul cu înscrierea în întovărășire. Adevărul e că acela era un terchea-berchea, care la refuzul meu de a mă înscrie m-o amenințat că mă bagă în pușcărie... De bătut nu l-am bătut. L-am luat numai de mână și l-am aruncat peste
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
legionarii îi dau foc pe când locuitorii ei fug în pădurea din apropiere. De-cebal, văzând că armata romană se îndreaptă către capitala sa, trimite lui Traian o ambasadă compusă din trei ambasadori călări pe cai fără șele, urmați de o numeroasă întovărășire, însă toți dintre comați, clasa de jos a poporului. Cu toate rugămințile ambasadorilor, Traian stăruiește în condițiunile sale pentru încheierea păcii, cu atât mai mult că se simțise atins prin necuviința Dacului de a-i trimite în ambasadă niște oameni
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
afle noutăți fiindcă “una învățăm la școală și alta vedem și aflăm de la voi”. Unchiul conchide că “fiecare generație cu sacrificiile ei”, sfătuindu-și nepotul să învețe și să ajungă mare. Situația generală din țară e din ce în ce mai gravă pentru că “la întovărășire săracul țăran dă cotă, iar la colectivă va fi și mai jalnic”. Turnatul față de autorități e ca o molimă, iar milițianul slugarnic se poartă și mai abuziv, mai brutal față de această familie de suspecți, mai ales după apariția căpitanului Ion
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
promisă. Mergând la bunicii de la țară, Fănel culege și impresii directe de la oamenii locului, vede pe viu mersul lucrurilor, temerile și durerile oamenilor, înregistrează cu fidelitate totul și trăiește aproape de cei mulți nedreptățiți și fără un orizont salvator. Dacă la întovărășire țăranul mai avea pământul și o parte din recoltă, același țăran nu mai are nimic la colectivă, caci statul e proprietar. Lumea e disperată, unii tineri vor să ia calea codrului, mereu vorbesc și-i înjură pe comuniștii de la putere
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
când Afinoghiu fusese ridicat odată cu lotul de „istorici“ care se aflaseră în serviciul Curții Regale, sau avuseseră legături cu cei care lucraseră acolo. Obănceanu fusese atunci demascat printr-o anonimă venită de la „un grup de tovarăși țărani agricultori conștienți din Întovărășirea Agricolă Drumul victorios al lui Lenin și Stalin“ că ar fi fost în relații apropiate (rudenie chiar?) cu doctorul Mamulea, nonagenar la acea dată, cel care fusese medicul personal al însuși regelui Carol I, suveranul care la 1907 „ucisese - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]