584 matches
-
la o parte colțul plapomei. Am ieșit din căldura plapomei, m-am spălat, am mâncat, am luat animalele și am plecat cu ele la păscut în pădure. Gândul meu însă rămăsese la acel vis mistuitor care mi se deschisese noaptea... Întrând în miezul pădurii, vaca mea cea năzdrăvană s-a rătăcit și a trebuit să fug după ea și s-o caut. Coborând o vale prin poienița plină de flori ca să o găsesc, am dat de un om bizar, un bătrân
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
de sală, amplasată undeva mai departe de zgomotul orchestrei, dar cu vizibilitate bună asupra a ceea ce se întâmplă în restaurant. Aceea era masa lui, la care nu era servit nici un client, nici atunci când lipsea din localitate. Când le-a zărit întrând pe ușa salonului, s-a ridicat de pe scaun și le-a ieșit în întâmpinare, sărutându-i mâna Gloriei, întârziind voit să i-o elibereze imediat. - Bine ați venit în „umila” mea unitate, doamnă Gloria și domnișoară Dalia, spuse el ațintindu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
musca ... ”, „Silențium, măgarilor!”, „[ ... ] apoi minken acelui măgar i-oi lunji eu urechile ... Exprimarea profesorului provoacă umor în rândul elevilor, dar nu din cauza vocativelor depreciative în sine, ci a plasării lor într-o expresie românească hazlie: „Închighe gura, boule, că-ți întră musca ... ” și a apostrofării unui elev care se lăudase că i-a făcut mamă-sa haine noi: „Ei! mă-ta! Că-z doară nu era să ți le fac eu!” Intervenția elevului Popescu care îl amenință că va fi spus de
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
sparge poli- țiștii să le dai dreptul, ori îți ia invidioșii gâții. Așa că, mersi, io stau cuminte-n banca mea că, hai, să-ți spui drept, mă doare-n pardon dă espresie, dă popor și dă alte vrăjeli! Armura arhanghelului întră în trepidaj, iar sabia începu să sclipească periculos în lumina lunii. Vocea zbârnâi și ea încinsă: - Nevrednic ești, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! Șpriț scheună ușor a recunoștință, Mantia
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
cel puțin nu trebuia să strige. Numai fluieratului directorul taberei i-a oprit din alergat pe ceilalți și după câteva palme și amenințări că vor dormi în curte pe iarbă în noaptea aceea, s-a făcut o liniște deplină. Am întrat în curtea taberei, mai nenorocită decât un deținut și după ce am privit speriată în jur, am văzut blestematul de rău despre care îmi vorbise mami și patru dormitoare, care semănau cu niște hangare vopsite în alb. Ajunsesem cu ultimul autobuz
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
Mami mă pregătise așa cum se cuvenea pentru o vizită după o lipsă îndelungată, cosându-mi două rochii, una albă cu flori de mușețel și alta bleu, cu niște cocoșii roșii. Mergeam așa de “fudulă”, după spusele lui tataie când am întrat în curte, că am acceptat complimentul ca cel mai bun semn; într-adevăr crescusem mare cum mă vroiau toți. Ciobănel, mai jegarit ca niciodată de bătrânețe, s-a aprpiat de mine, dar cum nu m-am aplecat să-l mângâi
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
veche să-i țină de cald și grijuliu cum era, îi mai dădea și târcoale noaptea, să fie convins că “băiatul nu suferea de frig”. În seara când mami a terminat de tricotat, cu un aer puțin încurcat tata-mare a întrat la noi. Se foia pe scaun și nu știa cum să înceapă discuția. Abia când mami a pus vesta pe masă în fața lui i-a spus: -Măi Marioară, eu cred că este prea mult să așteptăm încă o săptămână până la
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
să știe că avem câine, ne face un bucluc. -Tocmai în seara asta nu am să-l închid, îi las ușa deschisă de la magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
dorințelor ei. Dacă Luminița își rotea ochii mici și negri mai ceva decât Așchiuță, știam că ceva nu era în regulă și grijulii să nu o supărăm, ne agitam să-i facem totul pe plac. Prima cață care i-a întrat în grații a fost Tatiana, care avea cea mai frumoasă trusă de creioane colorate din toată școala. Ne uitam cu admirație la ele, dar nimeni nu îndrăznea nici măcar să le atingă! Erau cadou de la mătușa ei, din nu știu ce țară. Luminița
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
speranța că după două înghețate și după frigul de afară îmi pierdusem pofta de dormit. Nu mă simțeam în stare să stau afară și să mă joc, așa că, după ce am pus-o pe Nuța la current cu isprava mea, am întrat în casă și așezată lângă sobă am adormit pentru a nu știu câta oară în ziua aceea. Numai seara târziu când a venit tăticu, m-am trezit în reproșul mamei că nu-și ascundea medicamentele. A doua zi la școală
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Nici în casă nu am găsit nimic convenabil în care să-l țin, să nu fugă. Primul gând a fost la tata-mare, care trebuia să mă ajute, așa că, după ce am cotrobăit prin casă, fără să mă vadă mami, decepționată, am întrat la el și l-am chemat în antreu să stăm de vorbă, să nu ne audă tanti Oala. -Tata-mare, trebuie să nu-mi spui”Nu”. Te rog să mă ajuți! am început cu o voce miloagă. Tata-mare mă privea gânditor
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cu sufletul la gură, fiecare pagină punându-ți noi și noi semne de întrebare pe care ai vrea să le descoperi cât mai repede, dar care te conduc pe piste necunoscute, deznodământul fiind de cele mai multe ori neprevizibil, în jocul deschis întrând noi și noi elemente care măresc suspansul și fac greu accesibil răspunsul. Personajele pe care Elena Cesar von Sachse le crează în cartea sa sunt atent conturate, ele poartă dialoguri vii, antrenante, întărindu-le sau scoțând în evidență caracteristicile cu
ELENA CESAR VON SACHSE ŞI „CĂMAŞA PURPURIE” A TALENTULUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357348_a_358677]
-
-ți relativă, Găsește pe alții să te cheme, Cu inima ca a mea naivă. Te situezi pe ceva absurd, Nu știi încotro o vei lua, Ai un principiu destul de crud, Dar până când vei sta așa? Aleargă cu gândul prin spații, Întră în a vieții rotativă, Dar nu rigidă ca în ecuații, Ironică, dar nu pasivă. Ironică dar nu pasivă, Până când vei sta așa? Cu inimi ca a mea naivă, Cât o să cauți a te juca? 30 iulie 1965 Referință Bibliografică: Cât
CÂT O SĂ CAUŢI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357421_a_358750]
-
copil”. Chiar dacă plumbul este apăsător, un aducător de sfârșit existențial prin tot ceea ce constuie el chimic, ca metal, poate despărți fantastic de miraculos fiindul de nefiind, pentru că masa lui materială poate să sufoce viața telurică cu care dispare umbra, nefiindul întrând într-o stare activă de meditație: „Stam singur în cavou... și era vânt...” (Plumb). Simțirile acestui nefiind al existenței unei alte lumi Bacovia le trăiește intens încă din viața de de-asupra, pentru că el, inițiat al tainelor lumii de dincolo
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
doar trăim în acelaș' sat... N-are cumva un băiet di vreo cinci anișori? - Așa-i, Frasână, chiar di ea vorghesc. Și anume dispri plodu' ei vreu să-ți zic ceva ... Da' cu jurământ că ce ți-oi grăi rămâne întri noi. - Cum zâci mata , țață Saftă ... Și, mă rog, ci vrei să-mi spui di plodu' Anicăi? Și Safta se uită în lungul uliței, mai întâi la deal, apoi la vale, după care rostește aproape de urechea Frasânei: - Că băietu' acela
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
nonconformiști, erau îmbrăcați casual. Adică aveau maieuri colorate, bermude, șlapi și doar câteva colane de aur în jurul gâtului dar nu prea multe, fiindcă le acopereau tatuajele. Ajuns la poartă, străjerii îi dădură onorul suflând în goarne, apoi deschiseră și aeroglisorul întră în ograda castelului cu sute de turnulețe argintii. Acestea erau simbolurile puterii și ale bogăției, prin urmare, chiar și umblătorile din fundul curților imperiale sau ducale aveau, obligatoriu, cinci-șase turnulețe. Famfarele și tarafurile întrunite ale celor două curți atacară energic
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
în cealaltă parte - opusă! Tot Aristotel arăta că trebuie evitate trei lucruri în viață: „răutatea, lipsa de reținere și primitivitatea animală”. În zilele noastre rămân valabile aceste percepte filozofice. Omul nu este ad litteram trup și spirit, ci după cum trupul întră în acțiune - să-i spunem într-un proces trupesc - și spiritul are întregul său proces spiritual, ca atare omul nu este ceva împlinit, ci este în continuă lucrare. Filozoful Giovanni Gentile spunea: „Omul este om întrucât se face om.” A
DECENŢĂ SAU VULGARITATE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344574_a_345903]
-
de mure coapte. Ce s-o fi petrecut în sufletul ei? Oare uitase că este măritată și-i mamă de copil? Părea o floare de cicoare ce-și îndreaptă petalele spre „soarele ei” - atât o transformase revederea boierului care îi întra în curtea casei. Făcându-i plecăciuni, dar privindu-l fix în ochi, i-a zis cu o voce de soprano lejeră. - Urcați, boier dumneavoastră în prispă și, deschizându-i portița de la pridvor, adăugă: tocmai pregătisem ca să mâncăm, așa că... să nu
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Patologia religiei și rațiunii din vremea noastă este urmarea îngrădirii rațiunii, căreia chestiunile de credință și morală i-au devenit străine. Al treilea val de marginalizarea elenismului din creștinism a apărut în era globalizării în care o multitudine de culturi întră în contact. În dialog cu alte culturi se afirmă că grecizarea creștinismului nu mai trebuie să fie o condiție preliminară. Mesajul Noului Testament trebuie să redevină mai simplu, eliberat de filozofia greacă, pentru a permite diferitelor culturi să se definească
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
spre punctul central de comandă, sau la antena R, cea care mătura cerul și ne furniza datele despre poziția inamicului care se apropia într-o excadrilă compactă, dinspre marea Caspică. ATENȚIE! Se vedea semnalul de avertizare de pe ecran, dușmanul va întra în cercul de foc (NU SE TRECE!), iar aparatura care a fost pusă în funcție își făcea datoria conștiincioasă, fără să participe la emoția care pusese stăpânire pe noi. Simțem cum îmi tremurau picioarele, nu puteam să-mi potolesc zvâcniturile
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
la o parte colțul plapomei. Am ieșit din căldura plapomei, m-am spălat, am mâncat, am luat animalele și am plecat cu ele la păscut în pădure. Gândul meu însă rămăsese la acel vis mistuitor care mi se deschisese noaptea... Întrând în miezul pădurii, vaca mea cea năzdrăvană s-a rătăcit și a trebuit să fug după ea și s-o caut. Coborând o vale prin poienița plină de flori ca să o găsesc, am dat de un om bizar, un bătrân
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
auzea muzică de caffe concert. Ștefan le aștepta la masa special rezervată de șeful de sală, amplasată undeva departe de zgomotul salonului și al orchestrei, totuși cu vizibilitate bună asupra a ceea ce se întâmplă în restaurant. Când le-a zărit întrând pe ușa salonului, s-a ridicat de la masă și le-a ieșit în întâmpinare sărutându-i mâna Minelei, întârziind voit să i-o elibereze imediat. - Bine ați venit în umila mea unitate, doamnă Minela și domnișoară Dalia. - Bună seara și
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
a reușit cumva ca, într-o țară în care vestea unui oficial corupt este o banalitate, să ne facă totuși de râs într-un mod atât de original, asta m-a enervat. Ziua în care m-am făcut politician Așa întri în politică. Pentru că trebuie. Pentru că vine o dimineață când te uiți în oglindă și alt răspuns decât „trebuie” nu găsești. Pentru că ți-e frică să-i mai lași pe ei să facă ce vor, chiar și o secundă. Pentru că e
Cum m-am apucat de politică () [Corola-blog/BlogPost/338297_a_339626]
-
donez Proiectul Rețeaua donatorilor de sânge Și eu donez a fost prezentat la cel mai mare eveniment dedicat tehnologiei din Sud-Estul Europei, ICEE Fest, la secțiunea ICEEhealth, de Claudiu Pândaru, managing-partener Și eu donez. "Practic, totul devine mult mai simplu. Întri în aplicația web de pe adresa reteaua.sieudonez.ro din smartphone sau desktop și îți faci cont, fie prin email, fie prin logare cu Facebook. Completezi formularul care are câteva câmpuri- nume, prenume, localitate, județ, data nașterii, grupa de sânge și
Și eu donez lansează Rețeaua donatorilor de sânge, în parteneriat cu UNTOLD Festival () [Corola-blog/BlogPost/338660_a_339989]
-
ce-i bine pintru tine! Niculaie îi sângur acasă, are pământ și n-ai s-o duci rău! Facem uspăț peste tri săptămâni, să n-ajungem postul Sfintei Mării... Și tată-său n-avea cuvânt dinaintea nevestii. Eu știu, că întră vecini multe să știu. În ziua nunțî, n-o vrut să iasă din casă, venisă Niculae cu toate neamurile lui s-o ieie. Mumă-sa o bătut-o iar, așa mireasă cum era și cum o îmbrăcaseră măi cu sâla
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]