665 matches
-
căluț, biciuit de Floricel, reușiră să-l scoată din groapă pe amărâtul de Mototolea. --Mulțumesc, bă, fraților! plângea bietul Trache. Să vă dea Dumnezeu sănătate și noroc. Cât mă costă, unchiule, oboseala căluțului și a dumneavoastră? Cei trei se uitară întrebători la moș Ion. Însă acesta dădu din mână: --Lasă, omule, mulțumește-i lui Dumnezeu că ai scăpat! Ți-o fi foame sau sete? Hai să te ospătăm și noi din ce avem! --Nu, unchiule! Am pachetul neatins, că n-am
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
rotire a anotimpurilor mirosul tău vocea ta privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se ridică țărână de la pământ la păsări n-am voie să plâng să nu-ți tulbur liniștea libertatea redobândită sunt doar o umbră întrebătoare nu pot să văd dincolo de chipul lumii tot ceea ce voi deveni într-un azi definitiv Referință Bibliografică: Te privesc orfană de lacrimi... Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > ISPITIREA VREMELNICULUI Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume
ISPITIREA VREMELNICULUI de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382568_a_383897]
-
loc proba pe capitală, în cadrul liceului “Gheorghe Lazăr”. Bănuiesc că știți unde este, așa că nu-i nevoie să vă mai explic cum să ajungeți la ora opt și jumătate, pentru că la ora nouă începe proba scrisă. Privirile fetelor se îndreptară întrebătoare spre profesor. Parcă doreau să-l surprindă dacă este sau nu îngrijorat de reușita lor. Calmitatea și încrederea lui în capacitățile fetelor le insufla siguranța că se vor descurca destul de bine în timpul examinărilor. Cum profesorul Condurache era plecat în altă
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
muzee, în parc și la ștrand, dar toate astea în aproape două săptămâni! Pentru că numai în prima zi a fost "excursie" și, începând cu ziua următoare, s-a plâns că nu se simte bine. A acuzat căldura, la privirea mea întrebătoare și puțin îngrijorată, adăugând după câteva secunde, țintind podeaua cu privirea, că preferă să stăm de vorba în cameră și să ascultăm muzică... Am rămas „mască” precum se spune. Nu mă așteptam la o așa ofensivă timpurie. Am liniștit-o
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
două zile ale creației? O privire și mai pătrunzătoare sa concentrat asupra mea. Pe figura venerabilului bătrânel se citea un interes deosebit. Dialogul a continuat cu o derivă din subiect. - Ai citit Biblia? - Care? Mi-a răspuns printr-o privire întrebătoare. Părea contrariat. - În Biblia creștină creația a avut loc în 6 zile. Dumneavoastră v-ați referit la 7. Acestea corespund Genezei din Coran. Întrebarea mea a fost firească. - Înțeleg. Sunteți cumva Mahomedan? - Am fost botezat și crescut în religia Creștină
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
cine știe ce-o mai urma. Încă de la sosire, Gina a montat imaginar o pancartă pe ușa garsonierei pe care a scris cu litere mari: "ATENȚIE! FEMEI PERICULOASE!" Cei doi, revenind la masă, fură abordați de Gloria pe un ton întrebător: - Cum ți s-a părut? Se descurcă fiica noastră la dans? - Desigur, răspunse vesel Ștefan, făcându-se că nu a înțeles ce dorea să-i sugereze femeia, învăluind-o cu privirea pe fată. Am observat că nu o doare așa
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
în fața clasei și, foarte serioasă, ne-a întrebat: -Bine, mă, copii, dar voi nu cunoașteți poveștile lui Creangă? Nu ați auzit de “Capra cu trei iezi”, “Punguța cu doi bani”, “Harap Alb? Ne-am uitat mirați unii la alții și întrebători la dumneaei. Pe vremea aceea nu erau așa de cunoscute poveștile lui Creangă și ale altor scriitori, în schimb, coana preoteasă, femeie cultă, instruită, le cunoștea și ni le-a spus și nouă. Povestea așa de frumos! În timp ce împletea, de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
natură cu a dumitale. Există dureri ale trupului și dureri ale sufletului, iar, pentru unele spirite, acestea din urmă sunt mai cumplite decât primele. — O durere a sufletului... poate iscată de imensitatea misiunii sale? Teofilo Îl fixă cu un aer Întrebător. — San Giuda, Marele mozaic de pe absidă, continuă poetul. L-am văzut. E atât de mare Încât te face să Îți Înghețe sângele În vine. — Ambrogio e un artist desăvârșit, un maestru În meșteșugul lui. Stă În firea celor mari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jur Împrejur, se apucase să se agite haotic, cu strigăte și exclamații vulgare, acompaniate de zgomotul farfuriilor din lemn, izbite ritmic de mese. O muzică ce, din când În când, o acoperea pe cealaltă. Dante Îndreptă spre Teofilo o privire Întrebătoare. — Ea e Antilia, dansatoarea care a dus până la Roma faima tavernei lui messer Baldo, Îl lămuri spițerul, cuprins și el de o bruscă surescitare. Poetul privi În jur. Care va să zică, spelunca aceea era renumită până la Roma? În ce se transforma orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cunoscut În istorie o simplă amintire. Ceva nu este În regulă aici. Am Încheiat studiul cu ghinion, excluzând ipoteza accidentelor cu sens unic și sugerând că este vorba despre altceva. M-am oprit. Toți membrii Consiliului mă priveau Încordați și Întrebători. Așteptau, dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit liniștea devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
desenați părinții, bunicii, mătușile, frații numeroși ai Cosettei. Pe prima pagină era portretul tatălui Cosettei, un țigan masiv cu perciuni și mustață pe oală, cu cercei în urechi, ușor încruntat în momentul pozării. — îi murise calul - lămuri Cosette, văzând privirea întrebătoare a lui Broanteș. îl rugam toți să zâmbească, că era un om vesel, dar lui nu-i ieșea din minte calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul cu amintiri al Cosettei, iar țigăncușa fierbea cafeaua, arcuindu-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Căutară așa preț de câteva minute. Piaptănul, vorba lui Leibniz, parcă intrase în pământ. Obosită, atractiva femeie se lăsă să cadă pe ad-hoc-ul divan. — Să nu-l fi uitat aici? - se întrebă ea șovăitoare. Dar atunci unde? - și-i privi întrebătoare pe cei doi călugări, de parcă ei, bieții, cum ar completa un narator dibace, ar fi putut răspunde. — Preasănătoasă femeie - zise Metodiu cu ochii coborâți - uite ce este: de la drum lung venim și rasele noastre ne sunt încinse de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
carne? Episodul 155 LA MASĂ Deodată, ușa sălii de mese se dădu în lături și un om de vreo 52 kg, adus de spate, se strecură iute înăuntru, repezindu-se să ocupe un loc în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de toți mesenii. — Lobodă. Ciulama de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acestea lipsesc supermarketurile. V-ați supăra dacă ne-am permite să vă invităm? Eu mă consider un excelent bucătar. — Nu se obișnuiește... Nici eu nu obișnuiesc să mă rătăcesc în mijlocul deșertului... Vă rog! Gacel îi aruncă mamei sale o privire întrebătoare; ea avu un moment de șovăială și, în cele din urmă, ridică din umeri. — Adevărul e că de ani de zile n-am mai mâncat mâncare franțuzească. Să vedem dacă e un bucătar chiar așa de bun cum spune... Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
veche din piele de crocodil, de unde a scos un portofel micuț iar conținutul lui mi l-a răsturnat în palmă. Erau o grămadă de monede de cinci copeici din argint, pe atunci o raritate, așa că am privit-o pe Zinocika întrebător. - Sunt exact zece, îmi spuse ea liniștitor, după care, parcă drept scuză, adăugă, ascunzându-și chipul rușinat: le strâng de mult timp, se spune că aduc fericire. - Dar, micuțo, replicai eu cu o nobilă indignare, - atunci chiar e păcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fruntea și părul ud de transpirație. Lui Toma îi era limpede că acesta nu venise la el în cameră la o oră atât de târzie numai să-l întrebe de sănătate. Tăcu și îl privi pe bărbatul mai în vârstă întrebător, așteptând ca acesta să spună ce vrea. Măi ficior, începu el timid, eu sunt un polițist bătrân, mai am trei ani până ce ies la pensie. Aproape toată viața am lucrat numai aici. Iaca, de sfânta Maria s-au făcut treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cine vine în concediu aici la noi? Iaca, eu am venit! Rămas fără replică, Maricel tăcu. Își mai făcu de lucru pe la celelalte mese, aranjând scrumierele și solnițele de pe ele. Din când în când, îi mai arunca câte o privire întrebătoare lui Cristi, care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O curăță de crenguțe și frunze și apoi o reteză în două. Capătul mai gros îl păstră pentru el iar cealaltă bucată i-o întinse Ilenei. Ca să te ajuți la mers, îi explică el fetei, ca răspuns la privirea ei întrebătoare. În timp ce vorbea, cântărea în mână bâta improvizată pe care o confecționase. Nu era prea mulțumit, și-ar fi dorit să fie ceva mai grea dar, în lipsă de altceva, era bună și aceea. Ileana luă bățul oferit fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pop și nici nevastă-sa nu știau unde plecase. Ei erau ocupați cu nepotul și nu băgaseră de seamă că fiica lor plecase. Abia pe seară Ileana revenise, obosită și trasă la față. Am fost pe munte, răspunse ea privirii întrebătoare a inspectorului. Am urcat la Stânca Adevărului. Trebuia să mă duc, nu am mai fost de trei ani acolo. Crezi că ne vor ajuta? Nu știu. M-am rugat fierbinte să nu ne lase singuri. Sunt sigură că nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu un glas leneș. Aveți o memorie excelentă. — Iar dumneata ai un simț al oportunității care Îngrețoșează. Știi cît e ceasul? Privirea lui oțelită detectase cartea de sub jacheta mea. Isaac a făcut un gest Întrebător din cap. Am scos cartea și i-am arătat-o. — Carax, zise el. Probabil că există, În orașul ăsta, cel mult zece persoane care știu cine este sau care au citit cartea asta. — Păi, una din ele umblă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se așeze și ceru, în timp ce îi întindea scrisoarea, Citiți asta și spuneți-mi cum vi se pare. Prim-ministrul se așeză comod pe scaun și începu să citească. Trebuia să fi ajuns pe la mijlocul scrisorii când ridică capul cu o expresie întrebătoare, ca unul care nu pricepuse ce i se spusese, apoi continuă și, fără întreruperi și fără alte manifestări gestuale, încheie lectura. Un patriot plin de intenții bune, spuse el și, în același timp, o canalie, De ce o canalie, întrebă președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oarecum arsura. Apoi omul se ridică, lingându-se pe buze ca pentru a sorbi și ultima picătură. Avea aerul că se simțea mai bine. - Ar fi trebuit să Închei și eu pactul de la Ierusalim, murmură. Dante Îi aruncă o privire Întrebătoare și văzu un zâmbet palid aprinzându-i-se pe chip. - La Ierusalim, pe timpul cruciadei, se spune că Frederic ar fi Încheiat un pact cu necredincioșii, care, În schimb, i-au dezvăluit taina panaceului, leacul care vindecă orice boală și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uimire mecanismul. - Și uită-te aici, reluă el, arătându-i o gaură dintr-o plăcuță din bronz aflată pe o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ghiveci cu ciclamene. Un tânăr atât de pios era, în mod sigur, împotriva omorârii florilor. Gabrielescu și Will Smith, într-un exemplu de înfrățire justițiară care ar fi născut invidia oricărei organizații pentru pace, se postară în ușă, cu priviri întrebătoare asupra ghiveciului. Fuseseră avertizați de scrisorile de amenințare. Gabrielescu, mai ales, mirosea aici o legătură cu răpirea lui Popa, cazul lui de avansare și mărire de salariu. Iar Will Smith voia să-l vadă cu bine pe Mișu în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]