510 matches
-
calului ce o trânti la pamânt. Brusc simți o împunsătura pe brațul stâng ... - Nu îi găsesc vena, strigă o asistentă ... mai bagă oxigen pe mască ... era forfotă în jurul ei pe masa din salonul ambulatoriu. El, era dincolo de ușa ce se întredeschidea aleatoriu, nu speriat, nu temător, ci înzestrat cu răbdarea celui ce cunoaște. Își făcu apariția lângă el un stagiar cu o fișă. - Va rog să-mi furnizați câteva informații. - Sigur că da, îi răspunse politicos. - Ce a fost asta ? se
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
Nu-i venea să creadă că s-a trezit atât de dimineață și, culmea, se simțea perfect și foarte odihnită. De mult timp nu s-a mai trezit cu această senzație. S-a întins pisicește, alintându-se, privind cu genele întredeschise către soarele dimineții, care curgea strălucitor în încăpere prin deschizătura jaluzelelor. Razele soarelui i-au transmis o stare de bine și, fără a mai sta pe gânduri, s-a ridicat voioasă din pat, deschizând larg fereastra pentru a privi îndelung
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
eterogen. Locomotiva fluieră din nou ... mă așteaptă, fapt neobișnuit la un tren! Dau dezamăgit din mână ... și continuu să răscolesc în minte posibile variante unde s-ar afla Giulia. Cercetez atent în toate camerele și magazia de bagaje. Ușile sunt întredeschise, încăperile parcă așteaptă să fie inspectate, totul încărcat cu o liniște apăsătoare. Un aer irespirabil, stătut, mă întâmpină în fiecare odaie. Mirosul obișnuit al dușumelelor din lemn și mozaic, date cu petrol, ca-n orice gară imprimă singurătatea indestructibilă ... peste
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
sta înaintea statuii până se vor veștezi, iar apoi sunt aruncate. După cercetarea pagodei, preotul ne-a poftit în locuința sa, care este chiar alături, dincolo de gardul templului. Nu am intrat înăuntru, rămânând în pridvor, însă am văzut printre ușile întredeschise ceva asemănător unei capele. Preotul le-a poruncit celor doi învățăcei ai săi să ne arate Păli - cărțile lor sfinte - și ei au adus trei cărți scrise pe papirus din, se pare, frunze de palmier, cărți scrise în scrierea numită
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
poți completa, mai spuse Andrada. - Și eu te iubesc ca prietenă la fel de sincer. Nu fac nimic fals doar pentru a salva aparențele. Nu mă caracterizează aceasta. - Nici nu mă îndoiesc. Se auzi un ciocănit ușor la ușă și Cristian o întredeschise spunând: - La masă, domnișoarelor. Mama a așezat masa și vă așteaptă. - Cris, bine că ai apărut. Vino să ți-o prezint pe prietena mea Andrada, invitata ta de onoare la petrecere. - Ce plăcere! Cristian Trăistaru - aniversatul, se prezentă el zâmbind
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
ei de jetfă, de înțepătura dorită. Mâna stângă se învinețise strânsă de brățară, nelăsând pericolul să străpungă țesutul. Așa deci..., înțelese pe dată că jertfa nu îi era ursită ei, ci bărbaților din viața ei. Începu să se teamă și întredeschise ochii. Pe dată, zumzetul de veselie căpătă culoare și primi răspunsul: va supraviețui totuși, datorita brățarii. „Da”, auzi în cele din urmă Domnița ca prin vis,„dar numai ea.” Adevarul este că am purtat brățara prin toate colțurile lumii, pe
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
poți completa, mai spuse Andrada. - Și eu te iubesc ca prietenă la fel de sincer. Nu fac nimic fals doar pentru a salva aparențele. Nu mă caracterizează aceasta. - Nici nu mă îndoiesc. Se auzi un ciocănit ușor la ușă și Cristian o întredeschise spunând: - La masă, domnișoarelor. Mama a așezat masa și vă așteaptă. - Cris, bine că ai apărut. Vino să ți-o prezint pe prietena mea Andrada, invitata ta de onoare la petrecere. - Ce plăcere! Cristian Trăistaru - aniversatul, se prezentă el zâmbind
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
Cine-i? întrebă ea pentru orice eventualitate, fiind convinsă că nu putea fi la acea oră decât Sebastian. - Eu sunt, auzi răspunsul lui. - Te rog să mă scuzi, m-a furat somnul. În cinci minute sunt gata, îi spuse ea întredeschizând ușa. - Nu te grăbi că și eu am fost în aceeași situație. Noroc că m-am trezit la timp, răspunse și el în șoaptă să nu trezească turiștii rămași în vilă. Era cât pe acii să ratăm momentul când se
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
îmi place să te ascult, spuse Adriana, apropiindu-se de Sebastian. Acesta îi cuprinse mijlocul cu brațul și o atrase spre el. Adriana îl privea cu niște ochi mari în care parcă străluceau mii de diamante. Buzele roșii i se întredeschideau apropiindu-se încet, încet, de cele ale bărbatului. Fiecare secundă și fiecare milimetru care le despărțea apropierea, era ca un chin, era încărcat de dorința impetuoasă, plină de pasiunea încă neconsumată, neslobozită din trupurile lor înfierbântate deatingerea celuilalt. Trupurile lor
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
alt subiect, accesibil, determinat de trecerea câtorva femei. Ceva anume le determină să fie un grup aparte, un grup în care armonia și destinderea fac casă bună. Ceva ce Albert nu a reușit să deslușească încă. Bătrânul ilegalist i-a întredeschis poarta înțelegerii: „Cea mai mare prostie posibilă a fost desființarea stabilimentului Crucea de Piatră și a tuturor celorlalte de aceeași natură. Femeile ușoare, ca să nu zic curvele, au fost încadrate în producție alături de cele cu moralitate neștirbită. În loc să se dea
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
spre Terapie intensivă. * O rază alb-roșiatică filtrată de frunzele plopului din fața geamului, aidoma unei armonii de văluri suprapuse ce stârneau unduiri de lumină, părea că se așază dureros între pleoapele grele ale Emanuelei. Era lumina soarelui în apus. Aceasta a întredeschis ochii și i-a închis imediat la loc. A repetat gestul de câteva ori, întorcând capul în partea opusă sursei de lumină. Durerea primului contact cu aceasta pierdea încet-încet din intensitatea inițială, potolindu-se, devenind egală. Emanuela se afla pe
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
12, a zis că nu mai are treabă cu mine. Am plecat, aproape de casă am văzut că mi-am uitat telefonul la birou, așa că am fost nevoită să mă întorc. Am intrat în biroul meu, ușa de la cabinetul directorului era întredeschisă, am auzit ultimele cuvinte schimbate de Mareșal și director. Pacoste tocmai îl asigura pe Zbierea că are o familie care va fi bucuroasă să-l adopte pe Gilă. Am părăsit biroul și am așteptat ascunsă să văd ce va face
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
a eternității, prin a cărei victorie asupra timpului și spațiului își arată detașarea cu mult asupra tuturor... Prin urmare, îi succede dintotdeauna, iar mereu la fel de îndeaproape, eterna luptă între suprarealul extins nedeterminat prin legile nedeslușite ale Universului și planul înțelegerii întredeschis spre acesta, îngustat de viziuni limitative ce închid porți spre drumuri nelimitat deschise, care, prin esența sa nelipsită în cea a desfășurării existenței, a generat o sinusoidă continuă a vieții, alternand în mersul ei, în ritmuri opuse, între momente de
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
Ucid iubiri printr-un sărut însângerat. În nopți de taină ne dau târcoale lilieci. Spațiul vibrează-n trup de iubire și cântec; Genunchii-i strivești după nescrisele legi Și simți durerea mai fierbinte în pântec. O strungă sângerândă s-a-ntredeschis prin nori, Când cornul lunii în ora dimineții S-a smuls din unghiul negru al unor bieți cocori Scăpând lumina în marea poart-a vieții. Privirea ta zadarnic înconjură steaua Ce-n marginea nopții a ars-o minciuna. Păcatul primei iubiri
CUM SPUNEA POETUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350595_a_351924]
-
tăișuri vântul alb subțire Soarele-și ascunde razele în ceață. Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic Păsări să-nfioare din grăbite triluri, Care joacă farse iernii-n vodeviluri Cu orchestra prinsă-n peisajul rustic. Fluturii îndrăzneți ce sfidează timpul Caută flori întredeschise-n pripă, Le pudrează visul sub a lor aripă Bucuria urcă-n pas cu anotimpul. Stele-n cerul nopții își asmut irișii Aburi din pământ, firele în lumină, Bagă în ispite merii din grădină În ochiul dimineții, înfloresc caișii. În
GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351410_a_352739]
-
natura.Trebuie s-o supunem. Unii zic că se răzbună atunci.Aiurea! Omul e stăpânul ei. I-a să mă duc la ușă să văd dacă s-au străns ceva bani. Mi-am pus o șapcă rablagită cu un bilet ... Întredeschide ușa, se apleacă, ia șapca și biletul.Numără banii strânși .Apoi satisfăcut citește biletul.). Bravo! Un om cu amândouă mâinile nu câștigă în câteva ore cât am primit. Sunt darnici oamenii. Proști, de darnici ce sunt.Dar și eu sunt
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
două lucruri: că în peretele clădirii din dreapta mea era încastrată o ușă cu lemnul mâncat de carii și că zorile erau pe cale să-mi fure cea mai sublimă noapte din viața mea. Am sărutat-o și buzele ei moi se întredeschiseră ușor, abia sesizabil, doar cât să-mi primească sufletul pentru totdeauna. Și i l-am oferit! Totuși, ciudat, apa de ploaie de pe buzele ei avea un gust sărat, de lacrimi! Plânsese? Nu știu, dar avea ochii limpezi și privirea puțin
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
electrică dintr-un prelungitor, de la vecini. Pe plită se afla un castron în care trona un boț de mămăligă cu brânză, uscat, rămas din seara trecută. Sărăcia, deopotrivă cu mizeria de dinăuntru se vedea prin ușa de la intrare care era întredeschisă pentru a pătrunde cât de cât, aer. Gemulețul camerei era nespălat de ani de zile și astupat cu o hârtie, astfel că, prin ușa crăpată pătrundea o lumină difuză care făcea ca umbrele de pe pereți să fie pregnante, mai ales
IZOLAREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356067_a_357396]
-
mă mai întorc. Să mă duc? -Du-te și hai mai repede, dragule, întârziem la slujbă. Liftul, iar, nu mergea. Cum va coborî cu hectarul ăla de plasmă că abia au urcat-o, când a cumpărat-o, doi oameni? Ușa era întredeschisă, ca și cum îl aștepta. A trecut pe lângă bucătărie fără să-i arunce măcar o privire soției. A tras televizorul din suporturi și l-a pus pe masă. - Ce faci tată? Auzi în spatele lui vocea fetei. Amuți pe loc. Nu putea să
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
la picioarele desculțe și nespălate ale oamenilor, dar și la cele încălțate cu niște papuci cu talpă groasă din lemn. Oamenii strigau ceva, dar vorbele lor nu le auzea copilul de dincolo de fereastră. Alexandru a tras foraibărul geamului și a întredeschis fereastra, să audă ce spun oamenii. - Domnule general! Domnule general! Fie-vă milă de noi și nu ne dezrobiți! Auzind strigătele oamenilor, generalul Macedonski a ieșit pe terasa conacului îmbrăcat în haine militare și cu chipiul tras pe frunte. Peste
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
mă mai întorc. Să mă duc? -Du-te și hai mai repede, dragule, întârziem la slujbă. Liftul, iar, nu mergea. Cum va coborî cu hectarul ăla de plasmă că abia au urcat-o, când a cumpărat-o, doi oameni? Ușa era întredeschisă, ca și cum îl aștepta. A trecut pe lângă bucătărie fără să-i arunce măcar o privire soției. A tras televizorul din suporturi și l-a pus pe masă. - Ce faci tată? Auzi în spatele lui vocea fetei. Amuți pe loc. Nu putea să
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
jur de ora 21. Eu și Gioni stăteam fiecare în patul său și opriserăm radioul. Spuneam bancuri și povesteam întâmplări hazlii, ne distram și râdeam grozav. De dincolo, Ilinca și Tina, îndepărtaseră un pic patul lor din ușa dintre camere, întredeschiseseră ușa,să asculte și ele și chicoteau amândou stând pe brânci cu urechile la poveștile lui Gioni cerându-i să vorbească mai tare. La un moment dat, când noi râdeam mai cu foc, începe să se audă un huruit teribil
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
pământ. Dar nebunia care îi mâna nu se oprește. Îl lovesc cu picioarele, îl bat, chiar și acum, cand îl cred mort... După câtăva vreme Sfântul își vine puțin în fire. Cu puținele puteri care i-au mai rămas, își întredeschide pleoapele. Se roagă și îi aud glasul inimii: - Doamne, în mainile Tale încredințez duhul meu. Degetele sale se înfing de durere în pământ și, în această clipă, sufletul său se desparte de trupul lui de Mucenic. Atunci Îngerul Domnului se
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
strecură lumina dubioasă printre obloane și le alungă somnul zbuciumat. Dolores își privi pruncul care încă respira. Își duse mâna pios la fruntea bombată, apoi și-o îndreptă spre pântece, își împunse umărul stâng și la urmă cel drept. José întredeschise un ochi și-și privi soția în timp ce aceasta termina de închinat. Se uită scurt către mogâldeața de om care respira liniștit la căldura celor trei și zâmbi. - Amore, a supraviețuit. Îl vom numi Josémaria. De jos se auzi scârțâitul porții
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
formalitate a umorului secund al păpușarului chior situl universului se cutremură în prag de tropot ecvestru râs sau plâns, oamenii de știință nu au descoperit codul genetic al lacrimilor dacă vor avea timp le vor număra privindu-le cu pleoapele întredeschide în cutia trapezoidală din lemn de stejar așa sperăm să fie toate cutiile oricum, în fața Domnului gropile sunt la fel lemnul rămâne lemn. în icoane lemnul cântă în cutiile trapezoidale nu știu. voi afla după o tăcere bine învățată între
SITUL UNIVERSULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362779_a_364108]