823 matches
-
important și pentru acel ,ceva în plus": un mod de a trăi viața cu ochii larg deschiși, cu bucuria de a înțelege, de a observa miracolele care se petrec în jurul nostru și de a oferi un zîmbet necunoscutului care îți întretaie drumul. Seninătate, luciditate și bucuria vieții. Simplă, frumoasă și veche de cînd lumea, aceasta este formula magică menită să descifreze personalitatea lui Mihai Șora.
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
o ambiguitate care îngăduie reversibilități și confuzii ce slujesc mecanismul productiv poetic. Astfel încît, departe de-a se usca ascetic prin tendința transcendentă ori de-a se limita la suculenta recoltă metaforică, limbajul devine un depozitar de reflexe ce se întretaie relativ pacific: ,Un corp locuind două spații în același timp, un corp promis./ O aripă înafară și aceeași înăuntru deschisă./ Țipătul și tăcerea sacramentală./ Norul ce-și scutură roua și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
lor extatic, cu lipsa de măsură în toate și, mai ales, cu amoralitatea atotprezentă. Viziunea lirică este configurată aici din aglomerări de forme și alcătuiri trupești, din acumulări de senzații și imagini de o deconcertantă concretețe. Foamea de concret se întretaie, însă, cu o la fel de irepresibilă înclinație spre lumea fără contururi ferme a iluziei perpetue. Simțul gravității și instinctul ludic sunt cele două instanțe care prezidează arhitectura acestui poem dominat de aromele seducției și de reculul sceptic în fața unei lumi părelnice
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
tot timpul face cineva sex zgomotos, iar profesorul Pavel Dreptu îi dă Maiei târcoale. Din motive de rigoare, m-am văzut nevoită să fac această clasică ori - poate mai curând - banală împărțire a substanței narative în două planuri care se întretaie, dar ea este reducționistă și total insuficientă pentru construcția narativă atât de sofisticată și de rotundă în același timp a textului. Pentru că povestea lui Capșa o aflăm nu doar de la Maria via Maia, ci și din scrisorile pe care el
Femei povestind by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4162_a_5487]
-
privit din varii perspective - se află mereu maleficul Universal, asemenea unui păianjen ce-și țese pînza în care Maia se prinde și din care se zbate, cu disperare, să iasă încercînd să-și dezlege ițele predestinării. Mai multe romane se întretaie aici și se susțin reciproc, într-un echilibru care s-ar fi putut lesne distruge, dar pe care autoarea îl strunește cu mînă sigură: un roman genealogic, de epocă și de atmosferă, al hieraticului, probabil hermafroditului Capșa, al ajutorului său
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
care memorialistica și detectivismul nu-l răstoarnă de pe poziții. Citim în el o intenție categorică și bine gândită a reconstituirii, o raportare precisă, dar nu mai puțin elegantă la o porțiune de istorie inaccesibilă, un simț al observației care se întretaie cu acela al umorului. Și cu toate acestea, Ernu pare a nu dori să convingă sau să convertească pe cineva. Rămânem la fel de anti-/filo- comuniști, dar terminăm cartea ceva mai împăcați. Ceea ce primim e învățătura simplă a zoom-ului, care
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
pe hol, îmbrăcați în pijamale. A apărut și mama din spate. - Idiotule! Cine crezi tu că se uită la tine? Tu du-te la o mâță sălbatică să te rezolve! Că asta ți s-ar potrivi! Țipetele femeii, răgușite și întretăiate de lacrimi, s-au stins într-un amestec de suspine, salivă și tuse. Din încăpere au continuat să zboare fără milă un umeraș, un sutien mototolit, celălalt pantof cu toc și poșeta. Poșeta s-a deschis și tot conținutul i
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
pribegind pierdută în visare mă lovesc uneori de imagini și umbre mă înfioară abia ca o adiere-n oglindă firul unui gând palid care-și face cărare căutându-și făgașul scrutând în întuneric să distingă contururi născute din visări le-ntretaie cărarea un profil cunoscut ce surâde enigmatic nedumeririi lor amintindu-le că se știu din uitare. Era chipul omului ce-mi dorisem să fiu. Mă văzusem adesea de neînvins pictând zboruri albastre învingător în iubire și-n viață nepăsător în fața
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
aduse de fluviu, realizându-se astfel o pătrundere neîntreruptă a uscatului în mare. A fost numită ,, paradisul păsărilor ”, putând fi întâlnite peste trei sute de specii. Plaurii: insule plutitoare duse de curent, acoperite de stufăriș, populate de mistreți, lupi, vidre, care întretaie drumul bărcilor pescărești. În 1990, Delta Dunării a fost inclusă de UNESCO în circuitul rezervațiilor mondiale ale biosferei. Au fost declarate monumente ale naturii: călifarul alb, roșu, corbul, dropia, spurcaciul, pelicanul comun, piciorongul, stârcul lopătar, broasca țestoasă de uscat. Până
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
dintre cele două doamne cu ele însele, cu partenera de căutare, dar și cu semenii de aproape, cu semenii de departe. Fiind un decupaj de suflet și de viață cartea aceasta are un caracter caleidoscopic, cu multiple registre care se întretaie dinamic, generând coregrafii ample, uneori fascinante. Epicentrul în jurul căruia se brodează întregul montaj este relația dintre trup și suflet, relație care, așa cum remarcă o voce inspirată, semnifică cuplul cel mai stabil dintre toate. Tema este cu atât mai fierbinte cu
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
-n gând,firește, doar un răspuns am vrea să știm: EA,a iubit vreodată,sau iubește ?! Cu zâmbetul mijit în colțul gurii, iar ochii,parc-ar fi într-o văpaie. Chemarea EI,când oferindu-și nurii uimirea cu dorința o întretaie Ai fi prilej de sărbătoare. Pe piedestal - Zeiță a Minunii - trăind acum povești nemuritoare și-arzând într-un tango al pasiunii! M-aș întreba, când tu,te crezi frumoasă putând fi admirată de oricine, dacă devii o vanitoasă și amăgești
UN CHIP de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383188_a_384517]
-
se pune În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi apăsa coastele. Dante o Înșfăcă și o apăsă pe beregata adversarului său. — Ai cuteza... așa ceva! În casa vicarului lui Dumnezeu! Să Însângerezi pragul casei lui Petru! murmură cardinalul cu glasul Întretăiat de gâfâială și cu vârful dăgii peste mărul lui Adam. Nu vei ieși viu de aici... niciodată! — Nici domnia ta nu vei ieși din Florența! șuieră Dante, Încercând să Îi muște o ureche. Dar Între timp cântărea, grabnic, debitul și creditul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse el cu un aer de superioritate În timp ce, Încetul cu Încetul, Își recăpăta culoarea. O crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
decidă odată dacă vrea sau nu cu adevărat să salveze omenirea, altfel, vă avertizez În modul cel mai serios că... Zoran ridicase glasul, aproape striga, pentru că În rândul celor aflați de față se iscase o rumoare puternică. Cum vocile se Întretăiau, iar frazele erau rupte În bucățele mici, nu mi-a fost limpede dacă protestele gălăgioșilor vizau punctul său de vedere, se Îndreptau Împotriva repunerii pe tapet a chestiunii În momentul respectiv sau aveau altă motivație. În acel moment, a intervenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil de ocolit cu privirea din dantura tatălui fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE BUNE EU GĂTESC PENTRU SOȚUL CEL IUBESC etc. întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților, și ia ziceți-mi: ați trecut bătrânul Danubiu? Episodul 205 O STRATEGIE UNICĂ îN FELUL EI — Am trecut Danubiul, sanctissime - răspunse Metodiu într-o latină perfectă, ciceroniană - căci mari nevoi și nu mai puțin mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-mi comunică fericită că a venit apa. CÎnd nu e el acasă, a plecat să mai dea o raită prin cartierele demolate, parcă Îmi trece cineva cu furtunul prin creier. Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
turiștii vin în Italia pentru a întâlni trecutul cu lumea și obiectele lui, pentru a-și procura senzații estetice care nu mai existau în timpul nostru. Am ajuns la Castellana via Bari. Castellana se prezintă ca un punct în care se întretaie drumurile multor orașe: Bari, Foggia, Roma, Neapole, Taranto, Lecce și Brindisi. Când am ajuns la Castellana, ne-am lăsat repede valizele la un hotel mic. Eram pregătiți sufletește să ne petrecem toată după-amiaza în grotele Castellanei, în timp ce Franco trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe niște catalige înalte până la cer, acolo unde mai există încă un dram de aer curat. Ei se plimbă prin lume îndrugând vrute și nevrute, învățând lumea cu binele și tăifăsuind, din când în când, cu niște drumeți cu care li se întretaie drumurile, oferindu-le, astfel, un moment de binemeritată odihnă. ― Salut, ce faci? Cam astea sunt vorbele, la ce bun ar fi mai multe, lumea nu s-a schimbat încă, nici nu prea credem că are s-o poată face, noi mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie. Și pe trupul lui zgârcit M-am plecat, Și l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai făcut, Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea Prefăcută
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la cel maidiscret fâșnet își luau tălpășița. Tânărul vâslaș-un adevărat îndrumător, a cărui glas cald îl puteam ascultacu admirație, ne atrase atenția prin povestirea lui despre pești din partealocului: Țipari, Somn, Știucă, Șalău.Privirile celor din grupă s-au întretăiat și pe fiecare îl ducea gândul spre omasă îmbelșugată cu ciorbă de pește.Trecuseră cam o duzină poate două de ani. Tot pe Dunăre, într-un colțpoate ascuns ,,Cotul pisicii'' se adunau câteva bărci cu prieteni, iarlipovanul ne pregătea o
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura expansiunii regimentelor civilizației umane, porțiuni împărțite, individuale în spațiu și durata. Există cândva mult
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În arta lui George Goldhammer (Gyuri, cum îi spun prietenii), timpul nu vorbește, ci tace sau, mai bine zis, este prins într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din vatra părintească a Beiușului românesc, iar acum
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
nu pot să-njur, /mi-e somnul greu și port în jur/doar fier și fier și fier și fier.» (Paralizie - SÂrg, 51). La fel și lecția expresionistă/avangardistă: «Acum, sufletul meu nu mai este rotund, /acoperit cu furnici înnebunite, /întretăindu-se, fluturând din antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș spune iubitei mele: / - Te iubesc! /ca să năvălească lumea în mine, urlând. / Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc! / Nesfârșită văgăună
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]