279 matches
-
știe că nu poate face altceva decât să-l privească cum moare. Nu aveau nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar fi putut face să treacă mai ușor "dincolo". Dom' locotenent, nu mă lăsați, imploră rănitul cu glas întretăiat. Prin gura însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
eu ce s-a întâmplat! Discut eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zăpadă, iar afară se întunecase) m-a luat de mână. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Era transfigurată de nefericire. Toată disperarea și-o converti însă, cum avea să facă și mai târziu de atâtea ori, într-un discurs exaltat și întretăiat în care aproape îmi striga cât de mult ține la mine. Mă ruga s-o ajut, să fiu mereu lângă ea. Mă îmbrățișa cu aviditate și atunci am luat-o și eu după umeri și am ajuns, mergând astfel, până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de femeie. Pofta de tine mi-a revenit, îți prind cu gura buza de jos. Tu însă te-ai zăvorit după asprimea feței tale. Alunița aceea a trebuit să fie cauterizată, îmi explici. Și apoi dai drumul unor cuvinte încordate, întretăiate, de parcă ai suspina. Ți-a fost frică, foarte frică. Cu doi ani în urmă, toamna, te treziseși dintr-un vis îngrozitor, țipând. Ai aprins lumina și-ai zărit imediat pe pernă câteva picături de sânge. Ți-ai atins gâtul cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ceea ce făcuse la foișor ca să observe. Vântul rece, bătând în rafale roșii, mânjea cu purpură florile de câmp. În noaptea aceea m-am visat din nou în pădure. Era tot dimineață, o dimineață eternă, orbitoare. Dintre sutele de poteci întretăiate, alesesem una pe care mă hotărâsem să merg fără să mă mai abat din drum. Copacii uriași purtau pe trunchiuri semilune de iască. Pe jos erau bucăți de scoarță de sub care, palizi ca niște cozi de reptile, ieșeau lujeri purtând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rară, cu fire neobișnuit de lungi, i se încurca pe obraji. Dar ceea ce începea deja să depășească până și patologicul, trecând în teatrologic, erau mâinile sale. Degetele îi ajunseseră de peste treizeci de centimetri lungime. Rășchirate, cuprindeau întreaga claviatură. Frânghii groase, întretăiate, de mușchi le mișcau falangele, contractîndu-se și relaxîndu-se cu o viteză incredibilă. Abia puteai vedea vârfurile degetelor lui alergând ca niște picioare nervoase de țânțar pe clapele reci. Cu acele mâini monstruoase, Emil Popescu executa concerte întregi din Beethoven și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am început și eu să hohotesc. Printre lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu te iubesc. Atunci am vrut să mor, am băut săpun lichid și am fost dusă la spital. Nu știu ce a fost cu mine. Vorbea întretăiat, printre sughițuri și eu îi mângâiam părul și hohoteam neîncetat. Eu pe tine te iubeam, dar tu... Și nu putea continua. După ce ne-am liniștit puțin, strân gându-ne în brațe, ne-am depărtat unul de celălalt. Ne priveam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Așa am găsit vocea lui Dzsáta și am scris Sfârșitul lumii, povestirea care urma să devină al treilea capitol din cel de-al doilea roman al meu, Regele alb. Vocea lui Dzsáta este un fel de monolog ținut cu respirația întretăiată; personajul vorbește întruna, vrea să ne povestească toate aventurile prin care a trecut. Atât de puternică a fost vocea lui, încât am continuat să o aud și, după ce am scris și cea de-a treia povestire, în care Dzsáta vorbește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
de parcă ar fi vrut să-și înfigă ghearele în el. Dar nu avea nici o putere în mâini. Felul cum l-a apucat pe Kraft a fost anemic. — Urma să ne naștem cu toții din nou, i-a spus ea cu glas întretăiat. Și dumneata... și dumneata la fel. Nu... nu-ți doreai și dumneata asta? Cum ai putut să vorbești cu atâta căldură despre viața nouă pe care o vom avea și totuși să n-o dorești? Kraft n-a răspuns. Resi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hîrtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicîndu-se și scoțînd repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cîrpă, spune celălalt tip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pămînt. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gîndești. Mintea nu poate... În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
făceam și pînă acum. Dacă e nevoie, Îmi plătesc singură pentru noile cărți de vizită. Te rog mult, pentru tine nu va avea nici cea mai mică importanță. Nici măcar nu vei ști că am fost promovată. Mă opresc, cu respirația Întretăiată. — Mi-e teamă că nu ăsta este scopul pentru care se acordă o promovare, Emma, spune Paul sarcastic. Mi-e teamă că răspunsul e nu. Un nu categoric. Dar... — Emma, Îți dau un sfat prietenesc. Dacă vrei să răzbești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înălțîndu-mi bărbia. — Nu le vreți ? Curierul mă privește perplex. Nu. Spuneți-i persoanei care mi le-a trimis că-i mulțumesc, dar nu Îmi trebuie. — Ce se Întîmplă aici ? aud un glas În spatele meu și ridic ochii. Lissy, cu respirația Întretăiată, se zgîiește la buchet. O, Doamne. SÎnt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punînd mîna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zis o groază de lucruri. Dar dup-asta a zis... Simt că mi se accelerează iar pulsul și că mă copleșește iar indignarea. A zis că secretele lui sînt mai importante decît ale mele. Lissy și Jemima rămîn cu respirația Întretăiată simultan. Nu ! spune Lissy. — Un nenorocit ! spune Jemima. Ce secrete ? — L-am Întrebat despre Scoția. Și de ce a fugit atunci de la Întîlnire. Îi Întîlnesc privirea lui Lissy. Și despre toate lucrurile despre care n-a vrut niciodată să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și nu cunoaște nici o persoană de care să mă pot folosi În articolele de pe pagina-ntîi. Unde-ai auzit de el? Simțea că Sid Îl duce cu vorba. Mi-a vorbit de el un vînzător de porno. Paraziți pe linie, respirație Întretăiată. — Jack, chestia asta cu pornografia e o mare tîmpenie! E numai pentru tipii ăia jalnici cărora nu li se scoală. Las-o baltă și scrie-mi cînd ai ceva serios, gabishe? Trînti receptorul În furcă - bang! - de parcă ar fi trîntit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bună rochie a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main Drag, SUA, 1920 -, cu fîntîni arteziene cu băuturi răcoritoare, tonomate, figuranți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tremurau cînd am ajuns pe palierul de la etajul trei. O fîșie de lumină roșiatică se zărea pe sub cadrul ușii Întredeschise. Am pus mîna pe clanță și am rămas locului nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-o găsesc așteptîndu-mă de partea cealaltă, fumînd lîngă balcon, cu picioarele strînse, rezemată de perete, ancorată În același loc În care o lăsasem. Încetișor, temîndu-mă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să nu observe că și Ganea era de față. Însă, în timp ce prințul punea penița în toc, căuta o pagină și se pregătea de scris, Ganea se apropie de șemineul lângă care stătea Aglaia, acum în dreapta prințului, și, cu voce tremurândă, întretăiată, îi spuse aproape la ureche: — Un cuvânt, un singur cuvânt de-al dumitale și sunt salvat. Prințul se răsuci și-i privi pe amândoi. Fața lui Ganea exprima o veritabilă disperare, părea că aceste cuvinte le-a rostit fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe ea... oricum n-o să vă las!... spuse el încet, în cele din urmă; însă nu mai rezistă, îi eliberă mâna lui Ganea, își acoperi fața cu palmele, se duse într-un colț, se opri cu fața la perete și, cu vocea întretăiată, zise: — O, ce rușine o să vă fie de această faptă urâtă! Într-adevăr, Ganea rămase ca zdrobit. Kolea se repezi să-l îmbrățișeze și să-l sărute pe prinț; după el se îmbulziră Rogojin, Varia, Ptițân, Nina Alexandrovna, toți, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate acestea, se ridică brusc, ca și cum ar fi vrut să plece. — Nastasia Filippovna! Nastasia Filippovna! se auzi din toate părțile. Toți începură să se agite, toți se ridicară de la locurile lor; toți o înconjurară, toți ascultară cu neliniște aceste cuvinte întretăiate, febrile, frenetice; toți simțeau un fel de dezordine, nimeni nu putea ajunge la un sens, nimeni nu putea înțelege nimic. În această clipă, se auzi brusc sunetul clopoțelului de la intrare, smucit cu putere, exact ca mai înainte acasă la Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
hârtie; acestea alunecară și se împrăștiară, el se străduia să refacă teancul; filele tremurau în mâinile lui; mult timp nu reuși să-și termine pregătirile. Lectura, în sfârșit, începu. Mai întâi, vreo cinci minute, autorul neașteptatului articol încă mai respira întretăiat și citea incoerent și neuniform; apoi, însă, vocea îi deveni mai sigură și începu să redea întru totul sensul frazelor. Numai uneori tusea destul de puternică îl întrerupea; pe la jumătatea articolului răguși destul de tare; însuflețirea extremă, care punea stăpânire din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o sorbea din ochi și o mângâia pe creștet, pe față, cu amândouă mâinile, ca pe un prunc. Râdea când râdea ea și era gata să plângă drept răspuns la lacrimile ei. Nu spunea nimic, dar asculta încordat gânguritul ei întretăiat, exaltat și incoerent, din care nu înțelegea probabil nici o iotă, dar zâmbea blând și, de îndată ce i se părea că ea începe din nou să se întristeze sau să plângă, se apuca iarăși s-o mângâie pe creștet și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și o privește în ochi: — Ce se întâmplă, iubită soție? — Mă tem pentru viața ta, pentru viața noastră, rostește ea ștergându-și lacrimile cu grijă, ca nu cumva să întindă cenușa cu care își accentuează sprâncenele chelbe. Șoptește cu vocea întretăiată. — Ca una care împărtășesc deopotrivă cu tine și binele, și răul de aproape jumătate de secol... Și ca una care își face drum cu coatele către conducerea statului, atât timp cât trăiesc eu, și speră că va putea face la fel sub
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roman! Răcnește fără să se mai poată stăpâni: — Cum îți permiți să-i întinezi memoria? Năucit, Fulcinius face câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare! imploră cu voce pierdută. Principele nu-l bagă în seamă. Șuieră întretăiat: — Un Claudius! Rudă de sânge cu soția și cu fiul meu adop tiv! Bate cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un spasm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
S-a obținut la iuțeală derogare de la Senat. Deh! Cu bani cumperi orice, chiar și conștiința reprezentanților poporului. Nimeni nu și-a mai amintit de vreo interdicție. Pur și simplu, s-au șters la fund cu canoanele religioase. Fetița geme întretăiat. N-are nici o vină, biata de ea. A fost sacrificată pe altarul orgoliului unei familii de parveniți. Închide ochii. Și așa nu-i folosesc la nimic. Reflectează. Exista totuși până acum o incompatibilitate: să nu poți face dovada că te-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]