2,772 matches
-
Elena Badea Există atât părinți, cât și profesori care susțin la un moment dat că nu mai întrevăd nicio cale de a se înțelege cu cel mic, fără a conștientiza că de fapt ei sunt victime ale dominației copilului. Pentru a evita astfel de momente, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie
Părinți de succes: Cum îi domină copiii pe adulți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25508_a_26833]
-
lexicale. Vizionarismul lui Ioan Es. Pop străpunge materialul biografic și trece în partea cealaltă a ființei. Lirica nu scontează pe efecte imediate, exhibate demonstrativ, ci mizează pe un efect de ansamblu: o rătăcire morală și o halucinare prin care se întrevăd marile și cumplitele adevăruri. Impresionează la Ioan Es. Pop și sensul convergent al unei imaginații poetice care traversează lumea și abisurile, văzutele și nevăzutele, căpătând totodată corp și formă, organizându-se și disciplinându- se într-un sistem. Poezia este pusă
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
comună, cu resturi menajere și cadavre ce nu și-au aflat condiția. Viața ce ți-a fost dată e un jeg lățit și o dramă care te absoarbe, deodată cu „răul gras și gros”, nemuritor. În cerul gol nu se întrevede nici un Dumnezeu, iar Isus apare și dispare din cadru cu o cruce provocând zbieretele tovarășilor de pahar. Tot ce se poate, omenește, rata se ratează în această poezie neagră, crudă și morbidă, mai degrabă rece decât apocaliptică. Cu o excepție
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
a fost făcută din rațiuni oportuniste, nicidecum ideologice. Dumneavoastră, Vasile Blaga, ați fi fost și azi executantul ordinelor lui Traian Băsescu, dacă nu ar fi apărut războiul orgoliilor cu Elena Udrea. Asta nu înseamnă că într-un viitor, care se întrevede din ce în ce mai apropiat, nu veți reface relația de subordonare Băsescu-Blaga. Vă leagă nu numai o Istorie întreagă, cât mai ales fondul, același limbaj și aceeași filosofie. Și atunci, cine ar mai putea avea încredere în dumneavoastră? Numai naivii mai cred în
Călin Popescu Tăriceanu, replici dure la adresa lui Vasile Blaga by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21817_a_23142]
-
nu este sigur că va sfîrși integral în buzunarele primăriei!) va avea de asemenea, pe termen lung, o influență importantă asupra escaladei prețurilor. Trecînd în revistă atît modelul aplicat cu răsunător succes în transporturi, cît și pe cel ce se întrevede deja pentru București, probabil că la sfîrșitul mandatului Băsescu, marile probleme ale urbei se vor rezolva global și de la sine, prin exodul majorității locuitorilor săi, care nu-și vor mai putea permite să trăiască în oraș. Poate că sondajele de
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
trecut de 30 de ani își punea cîteva din întrebările care aveau să-l urmărească toată viața. Chiar dacă răspunsurile vor fi altele în Rostirea filosofică românească sau în Sentimentul românesc al ființei, scrise cu decenii bune mai tîrziu, se pot întrevedea de pe acum anumite constante ale gîndirii filosofului și chiar ale stilisticii sale atît de personale. Una dintre ele este absența de "vocație filosofică" a "cugetului românesc". "Poate pentru că nu avem o problematică a devenirii", explică Noica. Explicația ne îndrumă spre
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
pare încă fixată, trăsăturile (externe și lăuntrice) plutesc într-un fel de indecizie și nu te asigură cu nimic în privința caracterului. Accentele și ponderea vocii sugerează putere, dar nu și certitudinea statorniciei". Sau următoarea "planetă" asupra evoluției lui Ion Gheorghe: "Întrevăd la Ion Gheorghe o crîncenă dorință de parvenire literară și nu se poate spune că n-a ajuns să-și facă deja o bună situație în actualul clasament. El a avut priceperea să impresioneze de la început (pe amatorii de originalități
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
teoretic pe care l-am schițat mai sus. De altfel, scrisului lui Updike i se potrivește cel mai bine o analogie propusă chiar de autor și preluată dintr-o secvență cinematografică, din "Lawrence al Arabiei", cînd undeva la orizont se întrevede o făptură minusculă, aproape doar un punct negru, care pe măsură ce se apropie de privitor, cu uluitoare viteză și totuși parcă lent, pentru că rămîne ceva timp neclară, e din ce în ce mai bine conturată, pînă cînd brusc îl avem în fața ochilor pe Omar Shariff
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
hăbăucul și nu știe ce înseamnă aia: Vasilescu.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume" (Despre nea Gică, nebunie și Vasilescu Dorel). Acest "cel mai mare" nu traduce oare egocentrismul individualizării? Oare sub badinajul consemnării amuzate nu se întrevede un accent grav, general-omenesc? Firește, nea Gică dorește a-și depăși condiția. Altfel spus, se visează pe sine. E sentimental și i-ar plăcea să scrie versuri. Precum la Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Irimia - Insula distopică sau ascensiunea eutopiei către utopie poate fi oprită) și Utopia lui Thomas Morus ca relatare despre cetatea ideală sau țara nebunilor (Mădălina Nicolaescu - Utopie sau narragonie? O reprezentare cartografică a insulei lui Thomas Morus). "Insula România" se întrevede din ideile sociologului Ștefan Zeletin care ajunge să propună izolarea economică a României ca soluție în fața capitalismului (Cristian Preda - Insula România), din situația evreilor din Moldova pînă în perioada interbelică și "ieșirea din ghetou" prin educație și competitivitate economică (Lucian
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
ceea ce s-ar putea numi sindromul consacrării, cu alte cuvinte la componenta jubilatorie și ludică a ceremonialului creator, pare convingătoare și credibilă, în fond lucrurile sînt ceva mai complicate. în transparența gratuității jocului și a gestului plin de prospețime, se întrevăd sigur, în pofida contururilor nu prea clare din pricina camuflajelor, încercările serioase de autoevaluare și se aud interogații pline de gravitate. Anecdotic, expoziția s-a născut simplu, prin hazard, în jurul unei aniversări, adică al unui reper cronologic, și s-a coagulat în
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
nu depășeau nivelul grețos al invidiei și resentimentului - sunau cuvintele celor pentru care America e țara huzurului deșănțat: "Păi, de ce nu împart și săracilor din bogăția lor? Săracii n-ar trăi și ei mai bine?" Dincolo de astfel de considerații se întrevede cu limpezime eșecul de a înțelege mesajul fundamental al Americii: nu bogăția, ci libertatea e valoarea supremă exportată - fără succes, se pare, în țările din lumea a treia, cum suntem și noi - de către americani. Nu poți fi prosper într-o
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
învinovățit pentru plaga de neînțeles din preajmă/ Pe care n-am izbutit s-o tămăduiesc sau să-i micșorez cuprinsul" (Turnul febrelor). Deoarece e convins că "apoteoza Răului va dura" și că ea îi va cere sacrificiul, Orfeul contemporan își întrevede ispășirea în impersonalizare (o sinucidere simbolică a eului orgolios): "aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
Drăghici Întotdeauna ideea de a aduna într-o carte articole critice răspîndite prin revistele literare de unii sau alții dintre comentatorii producțiilor editoriale autohtone stîrnește suspiciune, iritare sau cel puțin rumoare, mai ales cînd într-o atare întreprindere nu se întrevăd criteriile ordonatoare sau lipsesc cu desăvîrșire. Bănuitele reacții nu i-au împiedicat pe critici să-și publice în volum cronicile, fenomen înregistrat mai cu seamă după '90, cînd panica indusă de apariția fantomei crizei receptării a condus la astfel de
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
la Chitila înainte de a-și continua drumul spre București. Întîmplare care mă distrează. Sîngele meu sportiv. Bat acest record doar pentru mine". Oare? Afla și dorea să afle astfel de proaspete știri doar din spirit sportiv? Sau aici trebuie să întrevedem clar și consecința îndeletnicirii ei de spioană care colecta de peste tot informații pentru a le plasa, la vremea potrivită, cui se cuvenea. Apoi, firește, guvernul italian a demisionat, criza s-a menținut și, finalmente, Italia a intrat în război de
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
sîntem pe o pantă dacă nu greșită, cel puțin reductivă. Tonul acestei cărți, în ansamblul ei, ține de o mentalitate mult evoluată: niciodată, pe parcursul celor peste trei sute de pagini, nu se simt miasmele vreunei teze, autorul nu lasă să se întrevadă nici măcar contururile vreunui raport personal cu subiectul în cauză. Cititorul va fi deci îndemnat de această bună cuviință a autorului să se raporteze fără nici un fel de parti-pris-uri la un "evreu" care ar fi putut fi la fel de bine un "armean
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
Oglinda era singurul lucru la care și el ținea, dar mai mult decît ceilalți; era singurul lui tovarăș, magicul său refugiu punct"). Singurătatea simplifică mult lucrurile și, mai ales, viața. Dar, în schimb, desface căile unei imense adîncimi, încît se întrevăd lucruri și adevăruri a căror destăinuire provoacă în mintea celorlalți ideea unor nebănuite complicații. Se așeza, în consecință, în fața cristalului oglindă și își vedea imaginea, consimțind că se vedea văzut. Treptat, operația repetîndu-se la nesfîrșit, omul nostru, odată viu, dispăruse
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
există de una singură, așa cum se întîmplă în Insula. Prescrierea nu mai e doar marca unui anume fel de literatură, nu mai trimite doar la Mătușa Julia și condeierul, de pildă. O întreagă realitate socială românească a deceniului nouă se întrevede fără pic de spirit justițiar, fără urmă de subversiune. înțelegem mult mai multe lucruri despre vremea de atunci din radiografia neutră a unei ședințe de cancelarie sau din campania de strîngere a borcanelor unde se întîlnesc cei doi, decît din
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
lor lovinesciană, ipocrizia lor de inși cu două fețe. Căci acest lucru ne stupefiază mai ales: recunoașterea doar de fațadă a trebuinței revizuirilor în raport cu blocarea lor de facto, cu respingerea lor punctuală, sistematică, printr-o arguție avocățească în care se întrevede imaginea greoaie a inerției, în esență spaima de critică. Un anume gen de critică e folosit spre a jugula critica. Pseudolovinescienii nu sînt decît adversari nedeclarați ai criticii, plasați sub scutul unor principii instrumentate demagogic, care nu sînt în măsură
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
D. Cantemir. Dar abia în perioada pașoptistă el se precizează cu toată claritatea. Continuitatea sa este deci inevitabilă. Starea generală a culturii române, din cauza insuficiențelor și subdezvoltării sale, este și rămîne deci potențial "enciclopedică"". Nimeni nu respinge nevoia unor enciclopedii (întrevedem și aci modelul iluminist al Marii Enciclopedii franceze, producție de bază a "epocii luminilor", operă irepetabilă, cu o inserție istorică imanentă), însă ne vine greu a crede că enciclopedismul ar constitui însuși "destinul" nostru spiritual, chiar în pofida faptului că printre
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
1926-1931), s-a trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
oricît de tari ar fi fost ele în aparență, fie că e vorba de cea tradiționalistă, fie de cea clasicistă, sînt susținute prin concepte de gelatină, post-imaginativie și pre-conceptuale, un punct de pornire tot s-ar fi aflat". Soluția e întrevăzută la modul șăgalnic al comportării (antropomorfice) a imaginarului cu ideologia și al unei "adunări" ca la clasă: " Iar dacă acest punct s-ar fi unit cu altul, în care imaginarul se poartă subversiv cu ideologia, s-ar fi putut trage
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
suferă cultura română. Să ne reamintim că Judt notează că, la central-europeni, obsesia autodefinirii vine dintr-o combinație de doi termeni morali. Schizofrenia e cuprinsă în cel de al doilea: nesiguranța identității. În cel dintîi, siguranța intelectuală, se poate dimpotrivă întrevedea, dacă ne gîndim bine, o înclinație paranoică. Trebuie să spun că, în comportamentul românesc, prevalează mai cu seamă siguranța decît nesiguranța de sine. Obsesia noastră nu-și are la propriu vorbind cauza în dileme identitare, ci, tocmai invers, în prea
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
Năstase l-au citit pe generalul Pleșiță. Nu știu dacă sunt conștienți de disprețul cu care ofițerii de servicii secrete îi privesc pe politicieni. Cum sereiștii de azi sunt urmașii direcți, sau elevii urmașilor direcți, ai securității lui Ceaușescu, nu întrevăd nimic bun pentru cei care, în diperare de cauză, ajung la măsuri de mână forte (despre asta e vorba, în fond!) pentru a guverna. Ascunzându-se îndărătul ordinelor, al jurământului și al pseudonimelor, securiștii de școală nouă se vor lepăda
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
reunește, într-un singur volum, poeziile, de la debutul ca poetă, în 1970, până la Vocile, ultimul volum, din 1998, cel pentru care a primit Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor. Referințele critice și nota bio-bibliografică de la sfârșitul cărții lasă să se întrevadă, de ce activitatea de poetă a Irinei Mavrodin a fost mult timp ocultată, rămânând în umbra aceleia de eseistă și traducătoare. Debutul a fost bine primit de critică, semnalat ca eveniment în numeroase reviste literare ale vremii și urmat, la un
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]