218 matches
-
incendii uriașe, inundații și cutremure devastatoare de cartiere întregi, invazii felurite - turci, ruși, bulgari, nemți -, bașca răscoalele seimenilor, arnăuților, pan durilor... Între atâtea, chit că mai puțin copleșitor, nenorocul la statui rămâne una dintre năpastele cele mai frapante. Și mai întristătoare. Corelată cu pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în făp tuiri de piatră și bronz, cale de aproape două veacuri, adaugă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al înghițirii! Rămânem fiecare pe gânduri, cu farfuria în față. Reverii eufonice În ultimii ani, știu că i-am debusolat nu o dată pe liceenii în fața cărora mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
părinți, Sânt aproape două luni de când n-am primit nici un răspuns la vrouna din scrisorile mele. Cauza tăcerei d-voastre n-o cunosc și tocmai aceasta mă neliniștește, căci îmi închipuiesc astfel o mulțime de probabilități care de care mai întristătoare. Afară de aceea mă văd con- 45 {EminescuOpXVI 46} strâns și de împrejurări ca să vă rog pentru ratele pe iuliu și august și o fac aceasta cu inimă cu atât mai grea pentru că nu știu dacă împrejurările în cari vă aflați
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
petrecere, un cuplu a început să se certe. Eu explicam ceva unui client, iar zgomotul m-a făcut să ridic vocea, dar ceilalți oaspeți erau extrem de interesați și au început să șușotească scuipînd tot felul de adjective: „dizgrațios,“ „înduioșător“, „ridicol“, „întristător“, „lipsit de respect“. Atunci mi-am dat seama că majoritatea oamenilor au rezerve emoționale imense, de care scăpau investind în obiecte pe care nu le puteau folosi. Eu nu aveam emoții în exces pentru că mi le absorbea munca, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai curînd lui Moby Dick decît science-fiction-ului, și mai curînd eseului lui Lawrence drespre Moby Dick. ∗ Pentru că acest „Epilog“a avut rolul de introducere la operă îașa-zisul „Prolog“ nu este, de fapt, prolog, ci o povestire de sine stătătoare), este întristător să vezi cum „iluzionistul“ omite gesturile de politețe adecvate unui asemenea addendum. Doamna Florence Allan i-a dactilografiat și redactilografiat manuscrisele și nu o dată a așteptat luni întregi să fie plătită, fără să se plîngă. Profesorul Andrew Skyes i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru tot omenetul. Fiul lui, ca și alții de-aceeași vârstă se mutaseră în teritoriul artificial al rețelelor de socializare, unde inventaseră reguli noi, dar acolo nici nu răsărea, nici nu apunea soarele, iar locatarii acelor aglomerări erau niște avataruri întristătoare. Pe de altă parte, de ce ar fi trebuit el să-i judece, tocmai el, care nu-și pusese ancora nicăieri, și, în plus, dacă lumea întreagă nu se făcuse decât unul și-același port? Ologul i-ajunsese ca un frate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mai mult moartă decât vie. Așa și eu plâng de jele, De plânsul iubitei mele, Amar și necazuri grele - Cum să pot trăi cu ele. Oh! jalnică despărțire, Face să-mi țin chinuirea, Face dorului prăznuirea, Inimei mele peire. Pre întristătoarea soarte Rău se bate să mă poarte, Dorul mă ajunge foarte Vai, necazuri pân-la moarte. Ilenuță bobocică, Ce despărțire ne strică, Greu nour se mai ridică Într-o vârstă subțirică. Mă-grăbesc de-a mă aduce Târziul să nu m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te primesc în universul sufletului lor. Era o chestiune de timp, pentru ei... Iar, timpul nu mai însemna nimic decât așteptare... nu mai avea nici o valoare; timpul exista ca să fie consumat, și el se consuma singur. E impresionant dar și întristător!... ”- Pentru noi, a spus Sora Elisabetta, superioara așezământului, fiecare bătrân bolnav este o nouă variantă a lumii exterioare, și ne bucurăm atunci când îi putem ajuta...!” Lui Iorgu, Butea i s-a părut un loc binecuvântat, unde Dumnezeu a coborât pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de nerecunoscut... Ochii i se adânciseră în cap... avea fața unui om pe jumătate mort. Când privea înlăuntrul dezamăgirilor lui, în adâncul acestei prăpăstii în care se prăvălise, nu-i venea să creadă. Atâtea așteptări înșelate... atâtea planuri năruite!... Era întristător. Expresia feții lui era cu desăvârșire schimbată. Oglinda din perete se uita la el mirată... nu mai stătuse de mult în fața oglinzii, și, se privi uimit. Uneori, se întâmplă să descoperi în figura ta trăsături și particularități neobservate încă de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
afirmarea plenară și a acestei strașnice fiice a Macedoniei Latine ca reprezentantă autoritară, admirabilă a folclorului nostru strămoșesc să ne umple inimile și sufletele de bucurie, insuflându-ne, totodată, un spor de nădejde că nu se va adeveri nicicând profeția Întristătoare a marelui savant Tache Papahagi privind pieirea dialectului aromân! Distinsă și preamilostivă Camelia noastră dragă Sunt literalmente fericit că am fost desemnat de colegi ca să vă felicit de ziua aniversară a Domniei Voastre. Francezii spun că nu există bucurie mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fiind primit sau pătrunzând prin efracție, am făcut o groază de lucruri plăcute ori dezgustătoare. Am pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără istorie. Oamenii în care nu arde conștiința unei misiuni ar trebui suprimați. Fără spirit profetic, viața este un joc inutil. Numai în clipa când România se va consuma în flăcările interioare ale menirii sale ea va înceta să fie întristătoare. Căci dacă Rusia a fost numită sfântă și tristă, atunci România, așa cum a oscilat până acum în nesigura ei viață, nu poate fi numită decât întristătoare. Și întristătoarea Românie va înceta să fie o realitate numai când ceasul ei solemn
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se va consuma în flăcările interioare ale menirii sale ea va înceta să fie întristătoare. Căci dacă Rusia a fost numită sfântă și tristă, atunci România, așa cum a oscilat până acum în nesigura ei viață, nu poate fi numită decât întristătoare. Și întristătoarea Românie va înceta să fie o realitate numai când ceasul ei solemn va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei națiuni? Când o națiune ia conștiință de sine însăși pentru a-și modifica direcția și cursul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
consuma în flăcările interioare ale menirii sale ea va înceta să fie întristătoare. Căci dacă Rusia a fost numită sfântă și tristă, atunci România, așa cum a oscilat până acum în nesigura ei viață, nu poate fi numită decât întristătoare. Și întristătoarea Românie va înceta să fie o realitate numai când ceasul ei solemn va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei națiuni? Când o națiune ia conștiință de sine însăși pentru a-și modifica direcția și cursul existenței sale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezvoltat pe de-a-ndoaselea. Un destin pe dos. Scepticismul este extrem de interesant ca pauză în cultură, ca recreație a spiritului după epocile constructive. El exprimă atunci dorința unei respirații iresponsabile a spiritului, a unei complăceri în propria lui inutilitate. Dar este întristător scepticismul teluric și subteran al României. Un scepticism suferind, crispat, lipsit de drăgălășie și de eleganță. Abandonarea pasivă soartei și morții; necredința în eficiența individualității și a forței; distanța minoră de toate aspectele lumii au creat acel blestem poetic și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devenea funebru. Ceea ce în Apus era revoluție, la noi era modernism. Deosebirea este semnificativă. Căci, pe când o revoluție se naște dinlăuntru, o răsturnare modernistă se întîmplă din afară. Occidentul n-a făcut "revoluționari". Lucrul acesta nu este totuși atât de întristător. Important este gradul în care am fost electrizați și scuturați de cutremurul dezlănțuit de contactul dintre ființa noastră și Europa, Rusia, de la Petru cel Mare până la Lenin, ne-a făcut decât să-și individualizeze ființa prin reacțiuni față de Occident. Ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât treizeci de ani fără un dinte în gură, chelboși, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncând doar ceva verdețuri culese ici-colo, pândind ciorile ca să le prindă și să le pună la frigare. Nu mai puțin întristător este mediul conformist și silnic al călugărilor, în care Tommaso va fi închis la treisprezece ani și unde va avea parte de ostilitatea superiorilor și de invidia confraților-călugări: Luigi ce repeta mereu aceleași fraze; fra'Taddeo ce-și mișca buzele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
postului în chestiune. Și acest lucru l-ar fi putut face fără tapaj. Conțescu însă redactă lista profesorilor titulari, și stabilind numărul care ar fi constituit majoritatea începu să studieze, față de Gonzalv, caracterul fiecărui profesor și să emită cele mai întristătoare suspiciuni. Unul avea un protejat al lui și, admițând crearea unui astfel de post, ar fi cerut ca el să se înființeze cu altă titulatură pe lângă catedra lui. Sau cel puțin să se mai ceară un post pentru el, ceea ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Propensiunea aceasta spre sacrificiu se întâlnește îndeosebi la femeile cu vocație maternă, precum Dora, acea mătușă a lui Mili care nu trăiește decât pentru alții, plângându-și întruna de milă. În răspăr cu asemenea exemplare jalnice ale umanității, sortite unui întristător anonimat, romancierul imaginează în Mili ("Bârzulica", așa își alintă el personajul în paginile de confesiune) o eroină cu personalitate puternică, modelată după chipul și asemănarea sa (și a lui Bizu, firește). Neverosimilă, desigur, schimbarea radicală a comportamentului acestei ființe vegetative
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
neglijându-se cvasitotal dezvoltarea provinciei după Marea Unire. România n-ar fi reparat drumurile, ar fi lăsat învățământul de izbeliște etc. " Sunt... replică un riguros cunoscător în materie, Ioan Adam exact tezele folclorului românofob de ieri și de azi. E întristător să vezi un "anticomunist focos" enunțând teze similare cu acelea ale bolșevicilor." (Ioan Adam, Afinități selective, Editura Biblioteca, Târgoviște, 201, p. 287). Iată contraargumentele lui Ioan Adam: "Altminteri e de reținut că în 1918 nu exista peste Prut nici o școală
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de Maiorescu), se eclipsează și, odata cu ele, lumea ideilor generale. Sentimentele sunt primejduite de vago-bio-psiho-sociotonie, gândirea, de destrămare. Nu întârzie reactivarea frustrărilor, mai ales a celor provocate de un ansamblu social al nonvalorilor sau mediocriăților. Este deja celebră și întristătoare diatriba poetului din scrisoarea către Veronica Micle (1876) după destituirea din postul de revizor școlar: "(...) Canalia liberală a nimicit ideile ce mi le făurisem despre viață. De-acum rămas fără o poziție materială asigurată, purtând lovitura morală ca o rană
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mai sînt recunoscător deoarece, cînd eram elev, în regia lui am jucat Tigrul de Schisgall, la Clubul T 4, din București. Jurnalul său (Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei) are, pe lîngă delectabile povestiri din lumea scenei, și întristătoare amintiri din... epoca de aur, și pasaje dedicate plăcerii histrionilor de-a bea și gusta ceva, discutînd. Pe scenă, la Carul cu bere ori în turnee. Prima descriere de gen o găsim în relatarea unui turneu extern cu spectacolul Svejk
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în acest chip, în puține ceasuri se pierd cei mai frumoși copaci, rodul de sute de ani! Daunile ce se pricinuiesc prin aceasta nu se mărginesc numai în pierderea cea mare a lemnului, ele sînt încă mai mari și mai întristătoare, de vreme ce locul pădurilor arse, obicinuit, nu mai este favorisitori creșterii copacilor și nu se mai poate face pădure pe dânsul. Lângă Neagra și Negrișoara, în cuprinsul Dornei, am aflat șiruri de munți, în depărtare de câteva mile (ceasuri) pustie<tă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
toate cele mai sus zise voiesc să fac închiere că nu ar fi numai de folos, dar încă și neapărat de trebuință a înființa, în sfârșit, și aice în Moldova, după putință, manufăpturi de tot felul, spre a scăpa de întristătoarea nevoie de a aduce pân și cele mai neînsămnate producturi fabricate din țeri streine și, pe lângă aceste, a întrebuința cea mai mare îngrijâre pentru înflorirea mineriilor. În cea dintâi întâmplare, s-ar împuțina ieșirea banilor din țară, iar în a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]