284 matches
-
o adevărată patologie a dezvoltării sociale a societății românești și de a formula strategii de dezvoltare autentice ale acesteia. Esența problemei dezvoltării sociale a societății românești este definită în termenii decalajului dintre psihologia (sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale, tehnologii. C. Rădulescu a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fost întotdeauna cel al superiorității sale tehnice față de orice altă formă de organizare”. Astfel, conform viziunii lui Weber, conceptul de tip ideal asociat de autor birocrației trebuie înțeles în acest spirit și nicidecum în sensul superiorității absolute sau al perfecțiunii întruchipate în birocrație. El a folosit conceptul de „tip ideal” drept instrument metodologic prin care a încercat să capteze caracteristicile distinctive ale unui model specific de organizare socială - birocrația. Teoria lui Weber, și în special analiza structurii birocratice, a constituit mult
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
euro-asiatică și de Bizanț. Resursele pecuniare excepționale ale celor două state românești, puterea lor militară prețuită de contemporanii străini, influența lor politică între regatele catolice Ungaria și Polonia, de o parte, și puterile balcanice, de altă parte, apoteoza acestei evoluții întruchipată de personalitatea și acțiunea lui Ștefan cel Mare, sunt în mare măsură produsul acestei interferențe a curentelor economice, politice și culturale în spațiul românesc și al capacității românilor de a le fructifica. Concepută ca deviere de scurtă durată de la „cruciata
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că nu suportă deloc să fie rea cu cineva. Așa că, atunci cînd are ceva de comentat la cineva, Începe de fiecare dată cu cîteva cuvinte despre ce minunată e acea persoană. — Dar... o Îndemn. — Dar e pur și simplu perfecțiunea Întruchipată! CÎnd ridică iar capul, obrajii Îi sînt trandafirii. — Mă face să mă simt o ratată totală. Mai ales atunci cînd ieșim În oraș Împreună. Întotdeauna are la ea niște risotto sau altceva făcut de ea În casă, să le dea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trenul-fantomă își face intempestiv apariția la acest capăt de lume, ademenind pe unul dintre cei doi protagoniști (acarul) în lumea „de dincolo”. La fel ca în prozele lui Mircea Eliade, insolitul se camuflează în chiar inima realului, ale cărui norme - întruchipate solemn pentru șeful de gară de mersul trenurilor și de regulamentul de funcționare al căilor ferate - trenul-fantomă le sfidează și le încalcă suveran. Prin echilibrul instaurat între contrarii, ca și prin economia de mijloace, G. dă una dintre cele mai
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
după război - surprind acel moment unic în care femeia începe să existe pentru bărbat. Trecerea la proza bazată pe simbol, pe parabolă se înfăptuiește în romanul Călăul cel bun (1965). Înnebunită de ororile războiului, bântuită încă de spaimele cataclismului, lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj ca să aducă în orașul dezumanizat caii, adică să le reîntoarcă oamenilor virtuțile pierdute: curajul
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
captate într-o dicțiune elegiacă.Tema dominantă la S. e erosul, corelat cu sentimentul obsesiv al solitudinii, cu durerea adesea mascată și cu revolta în fața ireversibilului, cu ideea crepusculului. Erotica revelează imposibilitatea comunicării și a comuniunii depline cu o iubită-himeră, întruchipată enigmatic (doamnă, nimfă, fecioară ). Poezia, încercare de coborâre în sine („Scriu versuri, de fapt / lungi întrebări pe care ți le pun în / răstimpuri...”), instituie nevoia de cunoaștere, privirea trece dincolo de lucruri, într-un efort de a surprinde o esență. Reflexivitatea
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
o adevărată patologie a dezvoltării sociale a societății românești și de a formula strategii de dezvoltare autentice ale acesteia. Esența problemei dezvoltării sociale a societății românești este definită în termenii decalajului dintre psihologia (sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale și tehnologii. Constantin Rădulescu-Motru a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată, politicianism, falsă europenizare versus europenizare autentică, individualism subiectiv (capricios
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
facem precizarea că, pentru educația monastică, aceasta avea valoarea unei metode de concepere și conducere a curriculumului - autorul fiind dovada vie, indubitabilă a faptului că exigențele curriculare sunt caliste și realizabile; abatele reprezenta, prin el însuși, „curriculumul realizat”, „produsul educațional întruchipat”.) Honoratus se retrăsese din viața lumească pentru a trăi după modelul pustnicilor, petrecând astfel câțiva ani în deșerturi din Orient. Cu îngăduința episcopului Leontius din Fréjus, s-a așezat, în cele din urmă, în insula Lérins. Era o practică răspândită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
află, de asemenea, în A. un harnic colportor. Probabil stimulat de M. Dragomirescu, poetul încerca primele tălmăciri din Kohelet (Ecclesiast) în „Convorbiri critice” (1907). Psalmii, Proverbele, Ecclesiastul rămân ca sursă favorită de prelucrări, transpuneri, parafraze succesive. Modelul publicistului e cel întruchipat mai înainte de 1900 de cărturarul medic Iuliu Barasch, pe urma căruia A. a fondat, la rându-i, mai multe periodice cu caracter științific și educativ sau cu aspect enciclopedic: „Progresele științei” (1904-1906), „Convorbiri științifice și filosofice” (1912), „Orizontul” (a fost
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
pe altar, alături de grupul format din cei trei, alte două figurine. Tot lari și penați? Nu prea seamănă. Războinici mai degrabă. Dar au stele în jurul capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și triburile barbare în curul gol care venerează idoli ciopliți? Nici una. Se fu rișează de-a-ndăratelea, încercând să iasă din înghesuială. S-a simțit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Păi... nu știu cum să-ți spun... ― Spune-o pur și simplu. Așa și fac. Îi povestesc Geraldinei despre conversația de aseară, despre faza cu Shakespeare, iar Geraldine pufnește în râs. ― Și ce? spune ea, când își revine. Nu e el inteligența întruchipată. Dragă, e bogat, e superb și e nebun după tine. Cui îi mai pasă de altceva? ― Poate că ai dreptate. Încep să mă simt mai bine. ― Când n-am avut eu dreptate, spune Geraldine cu un aer teatral? ― Deci ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
două săptămâni. Așa că normal că ne-așteptăm și noi la o câștigătoare, a spus Bob de la „Bob și Sue Dimineața. Cine e mai dihai decât Maria cea fără de prihană ? Care are aproape patruzeci de ani și nu e chiar urâțenia întruchipată. E cam grăsuță și-are păru’ de parc-ar fi băgat degetele la priză, da’ ce naiba ?! Pot și eu să-nchid ochii ! Bob ! l-a dojenit Sue, pentru ca imediat intervenția ei să fie urmată de efecte sonore imitând un solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era o melodie ușurică, ceva potrivit la un foc de tabără, nu era un cântec cum îl văzuse la televizor pe Elvis cântând - Elvisul acela umflat și bătut cu pietre nestemate din Las Vegas. Ceea ce auzea ea acum era perfecțiunea întruchipată - o voce tânără și pură. Un glas ca un râu nedescoperit. „Spui că mă vrei, iar vorbele tale sunt pentru mine muzică. Atinge-mă, draga mea, și norii dispar. Cerul de deasupra strălucește, iar grijile s-au risipit. Iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am zis că mă gândeam să devin membru și i-am rugat să-mi arate sala. OK, au zis ei, și l-am văzut pe Racey, cu picioarele lui străbătute de vinișoare albastre, dând totul din el pe stairmaster. Inocența întruchipată. A plecat, după o veșnicie, l-am urmărit până acasă, am mai stat o oră în mașină, apoi mi-am zis, băga-mi-aș picioarele, e clar că n-o să plece în seara asta la Marbella, așa că eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost scurt și simplu, evitând orice pretenție de religiozitate. îndurerații principali au rostit câteva cuvinte, a fost împrăștiată țărâna și asta a fost tot. Alexei Cerkasov, chiorul din țara orbilor, stătea și zâmbea tăcut în ceața ușoară, ca un epitaf întruchipat. — Soțul meu, a spus Elfrida Gribb, a fost un om față de care s-a greșit mai mult decât a greșit el față de alții. A fost sarea pământului, floarea generației sale, temelia care ne susținea. A fost un om bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
văzut-o decât când se depărta cu pașalele, odabașalele, cadii și primarele Balcicului, în alai, la saraiul ei. Trăia singur, într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu mine i-am făcut o vizită acum câteva luni și trebuie să-ți spun că ne-a făcut praf. Băiatul e un geniu! Și nu numai atât, dar probabil că știe să asculte, pentru că Întreaga masă a fost perfecțiunea Întruchipată: Bloody Mary-ul a fost servit exact cum Îmi place mie, cu un praf În plus de Tabasco și două felii de lămâie. Pe masă era un număr din New York Times, deschis deja la pagina de Stil de duminică. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cocostârc, fără să aleagă locul... Lovea cu sete unde nimerea: peste mâini, peste fluierele picioarelor, peste cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată! A ridicat ciomagul, să lovească. Femeia s-a ghemuit, ridicând mâinile deasupra capului și așteptând pierdută lovitura... Ciomagul, însă, s-a oprit la jumătatea drumului... ― Îmbracă-te, grijania... și acum să-mi aduci copchiii acasă! Ai înțeles? - a tunat Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Acolo unde ar fi trebuit să fie fața diavolului era lipită fotografia unui puști mexican, iar un șir de statute ale lui Iisus, aliniate pe raftul de deasupra, îi aruncau o privire malefică. Femeia spuse: — Fiul meu, Sammy. Communisto. Diavolul întruchipat. Buzz zâmbi. Se pare că sunteți bine protejată, doamnă. Îl aveți pe Iisus să vă apere. Mama Benavides înșfăcă un teanc de hârtii de pe polița șemineului și i le înmână. Prima pagină era un material informativ al Departamentului de Justiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
le răsfoi. Predominau amenzile de circulație, plus unele chestii învechite despre mexicani: reuniuni ilegale, bătăi și agresiuni minore, având ca rezultat mici turnee pe la școala de corecție. Nimic murdar, de genul delictelor sexuale ale lui Samuel Tomás Ignacio Benavides, „diavolul întruchipat”. Nici o mizerie politică despre vreunul din cei trei foști membri în White Fence. Buzz ajunse la ultimul mesaj - răspunsul primit de secretară de la poliția din Santa Monica. CU CARACTERE MAI MICI, RETRAS, CA UN CITAT Domnule Meeks, 3/44: R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au amintit de fantasmele lui Coleman despre bărbatul cu voce de scoțian și de armele din crescătoria lui Terry Lux. Ceea ce l-a convins în final că asasinul era Coleman a fost pofta din spatele acelor mușcături oribile. Coleman era pofta întruchipată. Coleman dorea să fie cel mai vicios, cel mai nesățios animal de pe pământ, iar acum dovedea că așa era. Lesnick știa că dacă l-ar fi prins, polițiștii l-ar fi ucis pe Coleman. Știa că trebuie să încerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
capătă contururi noi și încep să se arunce dintr-o parte în alta, strigând, gemând. Fiecare este cuprinsă de ceva specific, individual; una șonticăie și mișcă degetul spre auditoriu, alta își freacă pulpele lasciv cu palmele. Unele dintre aceste personaje întruchipate sunt comice, altele amenințătoare. — O, da strămoșii, începe Gittens, întorcându-se autoritar spre Jonathan. După cum spun mai multe relatări... onathan îl înghiontește, arătându-i un grup de dansatori, ale cărui mișcări par diferite de ale celorlalți. — Ce zici de ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un milion de dolari în cont, a remarcat ea numai ca s-o enerveze pe Julia. Tehnica a funcționat. — Vrei să spui cu ce i-a mai rămas după ce-a plătit impozitele, a bolborosit Julia. Nu e tocmai eleganța întruchipată! Și dați-mi voie să vă spun că e și teribil de plicticoasă. Numai Dumnezeu știe ce-a văzut James la ea. — Deci, cum a mers prânzul? a întrebat-o Susan cu ochii măriți de curiozitate. Momentan, propriile ei probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a demenței, ie să-ți vină și nu-ți mai vine. Uită-te ca să-ți vină, cum e vorba aia înțeleaptă că parcă-i făcut, în ciuda pulii, aha, asta-i adevărata față a celui rău și viclean, uite-o, vărjmașul întruchipat, ie să-ți bați copii, și părinții, toată familia pierdută și-nșirată pe lungul drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]