2,732 matches
-
Jos, în colb stătea chircit Un biet suflet chinuit... Obosit și zdrențăros Adormise-acolo, jos... Omu-o clipă se gândește, Pe sărman îl ocolește Și se depărtează-n grabă Nici o vorbă nu-l întreabă Și parcă mai cu avânt Merge-ntruna fredonând... Dar, deodată se oprește... Parcă-o voce îi șoptește: "Doamne, dacă-aș avea bani Aș da și la ceai sărmani!" Oare ăsta-i glasul lui Sau e vocea Domnului? Se trezește ca din vis... El e cel ce a
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
un conte prin mulțimea care se adunase toată (în istorii gloata rămâne o gloată!), fără felinare așteptând să vină buzoianul care arde în lumină; împărțeai stropite cu sângele sfânt visuri, anemone, pacea din cuvânt ca un pom din care culeg întruna poame să nu le mai fie niciodată foame, să nu le mai fie niciodată sete semn că au trecut de partea ta poete orice frumusețe nu e frumusețe dacă nu le dă tuturor binețe! și deschizând ochii am văzut rămasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
în urechi;treceai ca un conte prin mulțimea carese adunase toată(în istorii gloata rămâne o gloată!),fără felinare așteptând să vinăbuzoianul care arde în lumină;împărțeai stropite cu sângele sfântvisuri, anemone, pacea din cuvântca un pom din care culeg întruna poamesă nu le mai fie niciodată foame,să nu le mai fie niciodată setesemn că au trecut de partea ta poeteorice frumusețe nu e frumusețedacă nu le dă tuturor binețe!și deschizând ochii am văzut rămasămioritiada la mine pe masăpe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
Luna și stelele zâmbesc văzându-mi ochii care-ascund petarde. În inimă și-n suflet ale iubirii hoarde prin ale mele stepe hoinăresc. M-am resemnat. Tristețea îmi pare un pustiu în care nu se află nicio oază. Ale dorinței trenuri întruna deraiază și-n gări nu mai ajung. E prea târziu !... Nu mă mai pot întoarce. Merg tot mai greu, atras de bezna care se prelinge-n zare. Sunt obosit. Mi-e sete și-ngrozitor mă doare gândul că poate fac
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
dorind să mai amân, dar cineva din spate mă împinge. E-un ger cumplit și soarta cu mari zăpezi mă ninge, iar fiecare fulg este bătrân. Nemesis Mi-apare-ades Nemesis echilibrând din plin și-n Univers făcând orânduială, dorind să fie-ntruna mereu imparțială cu orice muritor și-orice destin. Atâta fericire și-atâta nenoroc, fărădelegi și multe fapte bune le cântărește bine și hotărâtă spune ce să reziste până la soroc. Nu are nicio milă față de cei ce rău fac semenilor lor
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
Pamflet > DOI PĂCĂLICI.... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului De la marea păcăleală A trecut un sfert de veac, Amețiți și-n amorțeală Ducem boala fără leac... Zi de zi, de-atunci, întruna, Păcăleli mai mari, mai mici, De când cârmuie minciuna Tagmelor de păcălici... Se rotesc lupii la stână Travestiți în miei și oi, Fără milă, fără frână Rup cu colții hălci din noi... Și pe strunga strămoșească Se pun ei pe ei
DOI PĂCĂLICI.... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377172_a_378501]
-
tumult, Plâng actorii într-o dramă, Careva să-i bage-n seama, Plâng bătrânii de mult dor, Spălând rufe la izvor, Plâng bolnavii de durere, Prin spitalele-n cădere, Plâng soldații printre rânduri, Mulți sosind acasă-n scânduri, Plâng politicienii-ntruna, Limba lor fiind doar minciună, Plânge Domnul la răscruce, Pentru toți murind pe cruce, Lacrima din ochiul lui, Valoarea universului. Ionică Dragomir 2 Octombrie 2015 ... Citește mai mult Plâng micuții după lapte, Că e zi sau că e noapte,Plâng
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
tumult,Plâng actorii într-o dramă,Careva să-i bage-n seama,Plâng bătrânii de mult dor,Spălând rufe la izvor,Plâng bolnavii de durere,Prin spitalele-n cădere,Plâng soldații printre rânduri,Multi sosind acasă-n scânduri,Plâng politicienii-ntruna,Limba lor fiind doar minciună,Plânge Domnul la răscruce,Pentru toți murind pe cruce,Lacrima din ochiul lui,Valoarea universului.Ionică Dragomir 2 Octombrie 2015... XII. TRUTH, de Ionică Dragomir, publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Time
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mai strânge vreascuri și ridică rug Din lemn de chiparos și de măslin, De focul tău eu nu mai pot să fug Și chiar de-aș vrea, spre el întruna vin. Cu sărutări fierbinți aprinde focul, Din buze toarnă lavă și jăratic Și flăcările să-și înceapă jocul Pe rugul meu cel trist și singuratic. Îmbracă-mă întâi în evantaie Și-n jerbe de scântei multicolore Și arde-mă în
RUG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377217_a_378546]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Doresc Doresc să fiu lăsat să cânt ce vrea în mine lăutarul care își simte-ntruna harul când cer senin și când pământ. Nu vreau decât să pot să-ncânt și-atunci când îmi descriu amarul, când strig: Prieteni, sus paharul, fiți veseli că n-am fost înfrânt. E zdrențuit al meu veșmânt, dar sufletul e plin
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377229_a_378558]
-
Gigei, na , femeie, banii,uite-i... Se opri câteva clipe din gândurile lui. Bombele nu mai cădeau, nici avioanele nu se mai auzeau, o luaseră spre Ploiești sau se descărcaseră și-o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului visul unei nopți de primăvară parcă te plimbai pe cer printre stele și luceferi, c-un contur de lună plină, rătăcită prin grădină. stam lungit pe iarba deasă și priveam la tine-ntruna, erai tu sau era luna? tot călătorind cu mintea printre norii afumați, iarba a crescut prin mine, parcă săvârșeam un rit, spiritul a luat-o razna, ploile m-au învelit și-am visat că am murit. tot pământul se topea
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
din Prut, ascult voci care grăiesc în suspine, cuvinte românești, un dulce sărut, izvoresc din Basarabia`n mine. Apleacă-ți încet creanga plîngătoare, tu salcie rămasă făr` de mamă! îți simt și inima ce-n mine doare, aud glasul, care-ntruna te recheamă. Tu lasă-ți grijile să curgă-n mine, eu ca să-ți iau durerea, o adun, am s-o îngrop așa cum se cuvine, în pământul ce-a rămas încă străbun. Lasă-ți tristețea ca să curgă-n mine, eu am
LACRIMILE DIN PRUT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377267_a_378596]
-
în împlinire, că-n inima mea de o viață este numai iubire. Și n-aș mai pleca din această vreme unde simt că sunt totdeauna altul, care de nimic nicicând nu se teme iubind înaltul. Călărind pe dor mă întorc întruna într-un drag trecut care mă-nfioară pentru că în el este totdeauna doar primăvară. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mă întorc / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali
MĂ ÎNTORC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382225_a_383554]
-
Cuvinte eterne cu rost și cu tâlc Ochii tăi mari mereu să mă cheme În liniștea dragostei să te ascult. Nici nu mai știu de e toamnă târzie Sau de dat îmi mai e să mă iubești, Destinul îmi cere întruna iubire Iar mâna mea scrie versuri cerești. Baia Mare, 6 noimebrie 2016 De mână cu Tine De mână cu Tine colind anotimpuri. Și inima-mi bate în slove de cer. Vântu-mi aduce cereștile cânturi... Și deodată toate deșertăciunile pier. Mă las
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POLEN Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POLEN Aleargă toamna frunzele-n pădure, Le răvășește-ntruna pe poteci, Prin vălmășagul lor te văd cum treci, Dar nu știu care gând o să te fure. Spre ruginiu și galben să-ți apleci Privirea, ce de ele să se-ndure. Vor verdele din ochii tăi să-l fure, Dar n-o
POLEN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382236_a_383565]
-
nu era. Nu știa de ce o strigase, chiar dacă era conștient că nu era acasă. Trecu pe lângă bucătărie prin hol și ajunse în sufragerie. Se trânti pe colțar cu burta în jos și continuă să plângă. O perioadă de timp plânse întruna, după care își impuse să înceteze. Se ridică în picioare, după care se așeză în șezut. Privi măsuța joasă și mocheta bleumarin, după care își aruncă privirea pe fotoliul care însoțea colțarul. Apoi ceasul oval de pe perete și cu ajutorul luminii
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
ziua aceea fatidică să încerc peste vreo câteva zile" (tuom.ablog.ro). Păcălici se depărtează adesea de sensul de dicționar ("persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse", DEX), pentru a desemna depreciativ un "fraier": "un păcălici care râde întruna de parcă ar fi drogat" (ddtv.ro) Chiar pogonici a fost atras în această serie, probabil după ce a trecut prin faza asocierii cu universul infantil (o revistă pentru copii din anii comunismului se numea Arici Pogonici): "pândesc pogonici de-ai noștri
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
ne sugerează distanța care ne desparte de Dumnezeu. Cum s-ar spune, idolul e tot ce a găsit omul în lipsă de altceva mai bun. Acest faute de mieux metafizic e blestemul filozofiei: nu putem vorbi de Dumnezeu decît repetînd întruna că nu știm nimic despre el. Gîndul că toate modurile prin care vrem să înțelegem ființa divină sînt idoli nu poate să nu ne deștepte imboldul de a ne dispensa de ele. Căci dacă fiecare doctrină e o tentativă nereușită
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
mici, ca matrioștele rusești ce ies, la infinit, una din alta, cu trepied, fără trepied. Părea că intră pe ultima sută de metri pregătirea strategică a unei bătălii serioase. Gesturi precise, mișcări exacte, mîini îndemînatice care desfăceau, înșurubau, montau, asamblau întruna aparate sofisticate de fotografiat. Corpul, mîinile, capul desenau prin aer ritmul mișcărilor frînte din dansul contemporan și postmodern. Semiîntunericul intensifica misterul și, într-un fel, clandestinitatea prezenței lui. A acțiunii, a limbajului. Nu prea văzusem așa ceva pe la noi. Poate doar
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Remarcase că nu avusese ciclul, dar și-a imaginat că faptul se datorase extenuării provocate de marș. Tata a recunoscut că nu știa mare lucru despre avorturi. I-a promis să fie mai grijuliu în viitor și i-a repetat întruna cât de mult o iubea și că se va schimba. Cât timp mama fusese în comă, el îi spălase hainele pătate de sânge, ceea ce era foarte neobișnuit pentru un bărbat chinez. În cele din urmă, mama a acceptat să nu
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
Frumusețea sovietică se jena ea însăși de sine și de aia totdeauna privea pieziș, undeva într-o parte. Era mereu îmbrăcată inexpresiv și de o asexualitate accentuată. Sexualitatea ei se profila doar în conturul gâtului, în subconștient și în discurs. Întruna, frumusețea sovietică vorbea sucit, însă anume în această suceală sexualitatea ei a și răzbit în fine la suprafață. Ea mirosea a benzină și a păcat; a benzină - mai mult. Într-adevăr, ți se face milă de ea. Este complicat să
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
naturali, însă pentru mine sunt cei mai buni părinți din lume. Întotdeauna mi-au arătat cât de mult mă iubesc și au făcut ca toate dorințele mele să se îndeplinească. Cu toate acestea, de când am aflat această veste, mă gândesc întruna la acei doi oameni care mi-au dat viață: oare semăn cu ei, oare am ochii mamei, sau poate ai tatălui, oare ei se mai gândesc la mine? Care a fost motivul pentru care nu m-au mai dorit? Poate
Discuţii despre sex la Telefonul Copilului () [Corola-journal/Journalistic/81264_a_82589]
-
pe coala mea de hârtie. Și abia după ce reușesc să dau acestor oameni noi un oarecare conținut și formă, mă întorc printre oamenii vii, aceia din viața mea. Iar a doua zi acest joc se repetă. Așa se face că întruna sunt infidel, când unora, când celorlalți. La poeți și alți oameni de litere, poate că și la artiști în general, se întâlnește frecvent o gravă și fatidică deformație profesională. Ea constă în aceea că între artist și viața reală - cea
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
restaurante. Maia se opri disperată. Alergai după cățelușul ei. În față se auzi un lătrat sonor. Pe o bancă stau trei tineri îmbrăcați sportiv. La picioarele unuia dintre ei se întinse leneș un câine ciobănesc, iar lângă el sare, lătrând întruna, pudelul nostru castaniu. - Hei, tu, poponarule, șuieră spre mine un băiat în scurtă de piele, scuipând din gură țigara neterminată. Ia-ți cățelușul sau o să-i spun micuțului tău "șo!" - Cine e poponar? mă enervai, și simții cum crește în
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]