2,225 matches
-
Întruparea Domnului Hristos, în întreg Fiul, care împlinea taina mântuirii noastre prin Întrupare se afla întreg Tatăl după ființă, nu întrupându-Se, ci binevoind să se întrupeze Fiul; și în întreg Fiul, se afla întreg Duhul Sfânt după ființă, nu întrupându-Se, ci conlucrând cu Fiul la întruparea cea negrăită pentru noi,4 Sfântul Maxim confirmând și întărind prin aceste cuvinte ceea ce Sfântul Pavel a spus: Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine Însuși (2 Corinteni 5, 19). Deci, Sfânta
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
-ne puterea dumnezeirii Sale. Prin Întrupare, Hristos ne dezvăluie nouă la maximum valoarea omului în fața Creatorului pe de o parte, iar pe de altă parte, cât de grav a fost păcatul de a trebuit ca Fiul lui Dumnezeu să Se întrupeze, căci putea fi trimis un prooroc sau un înger, dar nu ar fi fost îndeajuns. Întruparea deci ne arată în mod concret că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 16), ne revelează în primul rând iubirea lui Dumnezeu. Taina Întrupării
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
173. footnote>. Omul, după cădere, despărțit de Dumnezeu, zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se opera lui Dumnezeu, dar, întrupându-Se Hristos, va restabili ordinea cosmică și va restaura umanitatea noastră luând-o cu totul întru Sine. Creația a fost rânduită să fie un loc în care Dumnezeu să poată vorbi și să poată lucra și de asemenea un loc
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
precedente determina o deplasare a privirii de la încercarea sistematizării tuturor practicilor muzicale existente în perioada intitulată postmodernitate (cu un început emergent în anii '60 ai secolului XX) înspre identificarea unor practici muzicale explicit postmoderne, care într-un mod evident ar "întrupa" suma însușirilor specifice ale acestei perioade. Aparent, o asemenea întreprindere nu ar fi una imposibilă, atâta timp cât există modele de interdeterminare între un canon ideologic (de substanță estetică) și, respectiv, un canon implicit muzical, precum clasicismul, romantismul, impresionismul sau expresionismul muzical
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dramaturgi americani din toate timpurile. Opera sa este amplă și foarte variată, oscilând între o viziune realist-critică și o concepție mistică, fatalistă, valorificând influențe suprarealiste și expresioniste. Cele mai semnificative piese sunt „Anna Christie“, „Patima de sub ulmi“, „Din jale se întrupează Electra“, „Lungul drum al zilei către noapte“. În anul 1936 a primit Premiul Nobel pentru literatură. pe scurt l Vineri, 10 octombrie, în Timișoara au fost recepționate lucrările de modernizare la punctul termic nr. 72 de pe strada Lugojului nr. 39-41
Agenda2003-41-03-14-15 () [Corola-journal/Journalistic/281568_a_282897]
-
acum două mii de ani. Aceste evenimente, fapte sau minuni ale descoperirii lui Dumnezeu sau ale mijlocirii arătării Sale sunt pentru creștini întărirea nădejdii, limpezirea credinței și mărirea dragostei. Așa cum n-am înțelege cine este Dumnezeu, dacă nu s-ar fi întrupat Fiul Său (Ioan 1, 33-34), tot astfel n-am pricepe cum a venit pe lume, dacă n-ar fi fost Fecioara Maria. Adânci sunt tainele lui Dumnezeu (Psalm 92, 5), iar omul pricepe cât are nevoie pentru desăvârșire (Luca 9
Agenda2003-46-03-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281725_a_283054]
-
un Dumnezeu care are multiple expresii în lumea materiei. În noi curge și sângele acelor greci care s-au amestecat genetic cu populațiile locale, deci sunt și ei străbuni ai noștri. Prin venerarea zeilor lor, le chemăm spiritele să se întrupeze. Îmi amintesc de peregrinările lui Florin Șoimariu prin munții României. El a chemat la viață nu numai sufletele geto-dacilor, ci și pe cele ale oamenilor din trecutul glorios al românilor. Aceasta mă face să iau decizia de a merge neapărat
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/85_a_469]
-
de la această a doua excursie a mea la portul Tomis, știu că am activat zeii și zeițele acelor vremuri, precum și spiritele oamenilor trăitori la acele timpuri ale antichității. Ca spirite ale luminii sunt toate binevenite, în zilele noastre, să se întrupeze în oamenii acestor meleaguri acum și în generațiile care vor urma. (continuare în numărul următor)
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/85_a_469]
-
creștine: Întruparea Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Mariei. Apropiindu-ne de acest mare mister nu vom putea aduce explicații așa cum nici nu-l putem pătrunde și înțelege cu adevărat. Acest mare mister ni-L prezintă pe Dumnezeu întrupat pentru noi, care devine unul dintre noi și asemenea nouă, exceptând păcatul. Acest mister central al credinței noastre pătrunde în această lume, după voința lui Dumnezeu, printr-un semn. Acest copil este însuși Fiul lui Dumnezeu și fiul Mariei, Dumnezeu
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
pătrunde în această lume, după voința lui Dumnezeu, printr-un semn. Acest copil este însuși Fiul lui Dumnezeu și fiul Mariei, Dumnezeu și om în același timp, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o ființă cu Tatăl, întrupat prin puterea Duhului Sfânt, născut din Maria Fecioară, coborât din ceruri pentru noi și pentru mântuirea noastră. Frați și Surori în Cristos! Cu toții suntem chemați să celebrăm cu bucurie nespusă această abundență de har și binecuvântare, care se revarsă spre
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
bucurie, este necesar să facem o introspecție a sufletelor noastre și a vieții spirituale personale. Nu trebuie să neglijăm adevărata valoare și semnificație a acestei Sărbători. Importanța ei constă în trăirea credinței în dragostea lui Dumnezeu. Dragoste care s-a întrupat aducându-ne mântuire. Aceasta trebuie să fie bucuria adevărată a Crăciunului. Este demn să-I aducem laudă lui Dumnezeu pentru dragostea Sa nețărmurită, să ne deschidem sufletul în fața Pruncului. Fie ca această credință să ne aducă tuturor un Crăciun fericit
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
film care, dacă nu sunteți la prima tinerețe, cu siguranță vă este cunoscut. De multe ori, însă, istoria, capricioasă ca o femeie, amestecă, la fel ca în- tr-un uriaș și perpetuu joc de cuburi, frânturile de memorie, demonstrând efemeritatea pietrei întrupate în ipostazele sale considerate cele mai durabile expresii ale amintirilor: monumentele. De-a lungul secolelor, Timișoara a fost înfrumusețată, îmbogățită de creații artistice deopotrivă bisericești și laice, pe care vremurile le-au păstrat sau, dimpotrivă, le-au zăvorât în tainița
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
Don Quijote. Omul de format mare, explică Noica, devenit conștient de prezență necesară a "legii și a rînduielii generale în tot ce tinde să capete ființă" își asumă cu de la sine putere rolul de purtător și realizator al acesteia 18. Ca să întrupezi legitim această ordine generală trebuie să-ți dai însă determinanții pe masura ei. Acesta este punctul în care eșuează Don Quijote. Dorind să întrupeze cu orice chip idealul sau justițiar, el pleacă în lume cu sentimentul unei investiri uitînd să-și
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
capete ființă" își asumă cu de la sine putere rolul de purtător și realizator al acesteia 18. Ca să întrupezi legitim această ordine generală trebuie să-ți dai însă determinanții pe masura ei. Acesta este punctul în care eșuează Don Quijote. Dorind să întrupeze cu orice chip idealul sau justițiar, el pleacă în lume cu sentimentul unei investiri uitînd să-și dea determinări sigure, pe masura idealului sau. Un coif de carton și o armura îi șunt de ajuns pentru marea lupta. De aici
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
mai tulburător" dintre toți, prietenul intim al lui Novalis. Troxler, "irascibilul helvet", polemizează neobosit cu toată lumea, inclusiv cu puterea politică din țara sa. Gotthilf Heinrich von Schubert își scria memoriile care vor cuprinde peste o mie șapte sute de pagini; el întrupează spiritul acelor vremuri: "Schubert aleargă fără zăbava la Jenă la vestea că Ritter ărestituie apei demnitatea ei de element simpluă". În partea a doua a cărții sunt prezentați "mării aștri romantici" germani. Béguin începe cu un "tablou de familie" alcătuit
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
Gheorghe Grigurcu Lucian Vasiliu e, poate, cel mai caracteristic poet ieșean actual. Caracteristic în înțelesul că întrupează spiritul locului cu o fidelitate echivalentă cu o oglindă în care se răsfrînge, aburoasa și spartă de străfulgerările infinitului, o atmosferă. Capitala Moldovei reprezintă azi o rezervație a unui trecut de glorie literară, inspiratoare, așa cum se întîmplă de regulă în
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Tristan și Izolda, Phaedra și Hippolytus. Lectura realității, imprevizibile și vulnerante, prin grila miturilor livrești este un fel de consolare aproape vindicativă a eroinei, dar și simptomul justițiar al strădaniei de a salva arhetipul moral, de a recupera sublimul pierdut. Întrupat în puternicul personaj feminin Draguna-muta, o ipostază a miresii smintite, o Izoldă a satului buzoian. O poveste de dragoste după toate regulile postmodernității, scrisă chirurgical, povestită de o martoră-personaj, cu sfârșit terifiant. Victimă a fidelității față de propriul stil, devenit a
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
O poezie frumoasă, inteligentă însă fără pulsul noului, nevitalizată de inovație sau de vreun mesaj deosebit, intră, după părerea mea, într-o categorie aparte a literaturii. Prima parte intitulată "Vremea comparațiilor", cuprinde poeme închinate unui trup mistic, gata să se întrupeze sau să se dezintegreze. Goliciunea biblică, focul, sîngele, corpul și textul, iată cîteva dintre imaginile poetice dominante. Există și cîteva scrieri palimpsest dintre care se distinge o reinterpretare a "Cîntării cîntărilor" în care Sulamita este o "flacără pregătită/ pentru un
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
Mircea Mihăieș De când mă știu, am trăit cu clișeul cumsecădeniei, cinstei și blândeții românului. Spre marele meu noroc, lumea în care am crescut chiar așa arăta: părinți protectori, bunici ce întrupau însăși bunătatea, mătușe adorabile, verișori plini de farmec, vecini binevoitori, colegi săritori, prieteni devotați. Nu era o lume idilică, o lume lipsită de conflicte. însă, ca prin miracol, toate se rezolvau prin întâlnirea dintre adversari, prin conversația potolită și prin
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
inclusiv în sensul apelului la un lexic adesea din specialitățile așa-zis apoetice, Ion Zubașcu e și un făcător rafinat de forme estetice propriu-zise. Ele impun prin bogăția lor avîntat tortuoasă, prin luxurianța lor esențial imaginativă. O violență sensibilă se întrupează în echivocul lor contemplativ-malițios. Imaginea muzicii, de pildă, se compune uluitor aluvionar din factori disparați, ce, înainte de-a urca spre finala "cupolă galactică" fac un ocol prin sugestiile unui concret abordat structural și istoric, anatomic și spectacular, care echivalează
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
nivelul apelor Dunării cantitatea de litere-n sînge crește crește" (Omul de litere). Nimic nu mai e în măsură a cîștiga încrederea deplină a poetului, nici măcar propriul său scris... Un poem sintetic al mentalității de mare frustrat pe care o întrupează Ion Zubașcu este cel final al volumului, purtînd titlul, desigur revendicativ: La intrarea în noua declinare a următorilor 2000 de ani de poezie română. Primele sale versuri nu conțin decît o enumerare, ușor retușată în direcție simbolică, a suferințelor hărăzite
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
halou/ rar fire de praf se depun/ ca niște stele stinse la care/ ne uităm ocrotiți" (halou). Astfel versurile se comportă precum o mască de cloroform aplicată ființei care suferă. Incitantă apare confruntarea cu Celălalt, cu acel el-tu, ce, întrupînd factorul impersonalizării, face posibilă delimitarea personalizării. Prin însuși caracterul său de act comunicativ, poezia nu poate face abstracție de adresantul său, nu se poate izola, oricît de aprofundată în propria-i viziune, într-un egotism sublim, care să-l ignore
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
falimentul regimului Constantinescu a devenit o crudă realitate. Personal, n-aș avea nici o suferință dacă mărunțeii ce se gudurau slugarnic pe langă pulpana lui Corneliu Coposu ar face un pas îndărăt și ar dispărea în neantul din care s-au întrupat. N-ar fi nici o suferință. Din nenorocire, plecarea lor de la putere și revenirea clicii iliesciene- așa cum indică sondajele, dar și starea de spirit a populației- ar reprezenta, pe plan internațional, deletarea definitivă a țării de pe orice lista a onorabilității. Pentru că
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
îndoială că este și o modalitate de a forma gustul, înainte de toate, pentru o generatie tînără care, cu răbdare, poate pași în lumea fascinantă a textelor dramatice fundamentale, a ludicului, a esențelor și aparentelor, o lume care capătă viața, se întrupează din artă actorului. În această ordine de idei am urmărit demersul artistic al Teatrului Național de Televiziune și am observat o îndeplinire doar pe jumătate a frumoaselor intenții. Mai exact, am revăzut O batistă în Dunăre de D.R.Popescu, în
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai fost niciodată"), chiar dacă numele predicativ ("...copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut. Bîjbîind într-o lume de boală (a mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe bolovănoasă, inexprimabilă (a tatălui), copilul se construiește în funcție de propoziția negatoare: nenăscut, el asociază vorbirea cu nașterea și
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]