743 matches
-
pliné de crengi uscate și frunze putrede de atîția ani. Nicolai Arsenievici se opri, puse hîrlețul jos și, așezîndu-se pe coadă hîrlețului, ca sé nu-și murdéreascé pantalonii, sscoase o țigaré și o aprinse. Fumul se vedea foarte clar În Întunecimea pédurii și se ridică din végéuné drept În sus, dispérînd brusc acolo unde o razé groasé de luminé trecea printre frunze, chiar deasupra capului lui Nicolai Arsenievici. CÎțiva tufari de corn, care creșteau din mal, chiar acolo unde rîpă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
vădi mortal de plăcută. Mă conduse la subsol, alcătuit din mai multe încăperi spațioase și pline de lăzi cu conținut misterios. Plutea în aer acea mireasmă care-mi place dintre toate, compusă dintr-un amestec de mucegaiuri delicate, praf vechi, întunecime și secret: o mireasmă de pivniță. Îmi venea să plâng. -Nu asta ne interesează, zise Sigrid, dar iată camera frigorifică. Erau acolo provizii inimaginabile de șunci, brânzeturi, legume, smântână, sosuri - cu ce să te hrănești vreme de mai multe luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
acestei ambiguități, cu implicații thanatice, sanatoriul se găsește undeva izolat, pe un vârf de munte, acolo unde timpul fracturat operează în conștiințele oamenilor falii ale unor drame care au, drept cauză și scop, cuplul paradisiac și regăsirea inocenței primordiale. În întunecimea vederii, Platon se întoarce în timp la momentul învăluit de lumina iubirii ce i-a unit cândva, nu se știe când, la «ora de evadare din paradis, ora cunoașterii biblice».“ Cuvinte mari și fără acoperire! Ca să nu mai vorbim de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
siguranță Înghețat, fiindcă, luînd-o direct peste grădini, nu țin minte nici vreo urmă de zăpadă ori de noroi. Ajungem la tanti Neli unde am stat plicticos de mult. N-am mai vizitat-o niciodată de atunci, dar nu pot uita Întunecimea casei și căldura dinăuntru plină de aburi. Ne Întoarcem În sfîrșit acasă, unde aflu uluit că barza mi-a adus o surioară. În acest punct, mirarea din mine a lucrat cu atîta intensitate, Încît am ieșit intrigat În curte unde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mi-am luat și colivia de aur cu mine). Nemuritorul Orașul este gri în această zi. Străzile sumbre dispar în speranțele morții. Poveștile șterg dragostea și războiul. Moartea acoperă norii deșerți. Seara luminată lucește în jurul dragostei. Totul e bântuit de întunecimea clară gri, ca o ploaie purificatoare. Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în picioare stă el. Eternitate, dragoste de viață. Puterea e eternitate și nemurire. Dreptul de a alege. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
când am deschis fereastra, înfloriseră în curte, peste noapte, primele ramuri ale bătrânului prun. Somnul Conștiința acel interval supărător dintre un somn și altul... Anonim În fața mea, pe bancheta opusă. Îngrijit, cu ovalul perfect încadrat de părul drept, lucios în întunecimea lui absolută, chipul ei nu pare viu. Nici un sentiment nu răzbate; ochii plutesc peste spații inventate, măturând vidul care se retrage umil spre genunchii ei. Acolo unde se găsește, strânsă în palide mâini mici, gentuța roz. Doar dacă privești cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea după ce mi-a împachetat hainele, cu ajutorul bucătăresei, într-un sac marinăresc furat din gunoiul din pivniță. Cobor storul în timp ce trenul se apropie și panourile publicitare, merișorul, felinarele și luminile de pe fluviu încep să vibreze iar odaia se subțiază peste întunecimile lipsite de speranță, ajung la pat, cu picioare prudente, ca să nu mă lovesc de vreun colț de mobilă, și culcân-du-mă lângă tine spătarul își schimbă poziția, salteaua se înmoaie iar corpul tău suspină în gângurit de cedru. E momentul, Iolanda
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Gheorghe Mincă Nu știu Obloanele sunt trase pe stelele din mine; E cineva afară pândindu-mă. Dar cine? Aud cum îmi măsoară cu grijă anii duși, Alerg de la fereastră, mă-ntâmpină la uși. Mă-ntorc spre mine însumi, dar, în întunecime, Sunt stelele căzute și nu se află nime. E cineva afară și numai eu o știu Când îl aud cum crește din noapte și târziu. E cineva afară și nu pot să-l găsesc Să-l blestem să asculte ce
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
ta nubilă,/ ca un ciorchin pe-aracul său în vie,// ca să rodești în arta mea și să-i fii stemă,/ cu ea să urci, cu ea în noapte să recazi,/ fiindu-mi îngerul mântuitor de azi/ și steaua mea peste întunecimi și vreme." (Alfabet nou, III). Să mai îngăduim, nostalgic, miezul unei tendințe pe care teoria a îmbălsămat-o în muzeul cu arte poetice. Greșindu-i, fiindcă unde e trupul care suferă și unde mintea care creează, în simultanul din Lauda
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
se transformă, străfulgerare. În acest mic țâmburuș al corpului se reunesc și fântâna și focul și mierea. Iar penetrația începe să rupă norii și devastează atât de fulgurante singurătăți pe care vederea umană nu le-ar putea suporta dacă-n întunecimea ochilor n-ar continua coitul, continuînd și de tot răspândindu-se încât, depășindu-ne, și dincolo chiar de viața noastră, ca o atracție activă ce devine carne, se bucură și ideea de a se bucura. Iar într-o suferință de
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
flacără, și tija-mi înfierbîntată și gamele de extaz Iar ea la sărutat membrul Din câte sunt era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave din cele ghemuite-n întunecime era darul unei regine devenită parte din mine circulând prin sângele meu alene și dulce și rătăcindu-se așa cum o sfântă și-ar da sărutul cuprinsă de cel mai divin extaz și într-o solemnă înfiorare săruta săruta membrul Iar
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
cunoaște prin bucurie. Eu sufeream când ea-mi spunea Eu sufeream când ea-mi spunea: ŤCe treabă ai cu pantalonii, dragule?ť Victoria, împărăteasa, domnea peste obiceiurile din lumea anesteziată și folosea cuvinte nepublicabile. Perechile se tăvăleau - pe jos - în întunecimea de lemn din camera încuiată. Femeia rămânea mută și la orgasm. ŤCe treabă ai...ť Cum pot niște buze de domnișoară să se miște, nerușinate, și să emită cu atâta naturalețe scârboșenia monosilabică? așa încât, deschizându-se, păreau că iau forma
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
Mircea Mihăieș Un critic muzical englez, prezentând discul Old Ideas, emite câteva observații importante despre recentul album: „Nu idei noi aștepți de la Leonard Cohen. Ce aștepți e să te adâncești în întunecimea unei voci și să contempli lucrurile esențiale: dorința și pierderea; eșecul și mântuirea; comedia înspăimântătoare a existenței și inevitabilul ei sfârșit.” Aceste fraze se potrivesc la fel de bine atât primului disc al lui Cohen, cât și celui mai recent. Continuitatea, unitatea
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului stil Louis XIV, a văzut un tînăr stînd cu picioarele pe masă. în fața lui era o sticlă cu bere. Galant, el o pofti să se așeze, cu vorbele: - Am știut că totuși vei veni. - Dar cine ești dumneata? - i-
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
oglindă. Tipul (ce era, un majordom, secretar, bodyguard?) mă mai aștepta încă la capătul culoarului. Părea nerăbdător sau poate plictisit. - Zice să luați loc, a spus și mi-a arătat o ușă ce se deschidea la stânga ca unică scăpare de întunecimea salonului, unde am presimțit vaze cu flori artificiale, fotolii moi, o masă cu reviste. Ușa deschisă anticipa intrarea în alt salon, luminat. (Din salonul întunecat mi s-a părut luminos.) Am intrat. Am văzut că lumina se strecura prin ferestre
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
și o vegetație bogată, elemente de arhitectură clasică... Asemănările se opresc însă aici. Tabloul lui Lancret este prea aglomerat, figurile sunt rigide, culorile par convenționale. La Watteau în schimb, copacii foarte înalți și personaje răzlețite, desprinzându-se cu greu din întunecime, contribuie la o atmosferă plină de mister și incertitudine. Siluetele sinuoase, lumina fadă sugerează caracterul trecător al iubirii și vieții. La fel ca în pictura lui Giorgione sau a tânărului Tițian, ochiul privitorului nu este orbit de afirmații, ci este
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
imense pentru pictură: ea m-a ajutat și să eludez gelozia lui Mario." Chiaroscuro-ul introdus de Caravaggio a fost numit și tenebrism (unii i-au spus chiar caravaggism). El a înnoit de fapt o metodă în uz, alăturând luminozitatea și întunecimea fără să recurgă la o umbrire treptată. Din punct de vedere al istoriei picturii este, presupun, inovația lui majoră. Luminate intens, figurile și siluetele din tablourile lui țâșnesc incandescente din beznă. Imediat după ce-a murit, a fost uitat (avea
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
tot ce se cuvine" etc, într-o interminabilă cascadă de injurii care, de altminteri, se potrivește perfect cu grafomania infatigabilă a romancierei noastre. Chiar așa? Cum poți spune despre România literară că e organul de presă al GDS-ului? Cîtă întunecime să fie în mintea unui om ca să pună pe pagină asemenea absurdități? „The Economist" O poveste despre pasiune și lucrul temeinic făcut găsim în numărul din 13 martie al săptămânalului THE ECONOMIST Eroul ei este John Elderfield, fostul curator-șef
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6429_a_7754]
-
mamele nu se îneacă în mare. Fragilitatea unui bărbat homosexual, Henry Law, disperarea lui, dar și patologicul ce se insinuează par să lege toate poveștile din Anglia și din Australia, iubirile, trădările unui du-te vino halucinant în luminile și întunecimile a patru generații. Henry Law este rătăcitorul care devorează destine și pe sine însuși. Ca să amplifice miza relațiilor, dar și a dinamicii personajelor, regizorul distribuie cîte două actrițe de vîrste diferite pentru două dintre personajele feminine cheie: Elizabeth Law și
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
Acele nopți de iarnă se-ntorc, acele nopți/ Când aromeau în casă din ler bostanii copți/ Și parcă lemne-n sobă pocnesc să mai anunțe/ Cum fierbe de cu seară și oala de grăunțe./ Pe la ferești, sclipire de ger și-ntunecime/ Și nime nu-i s-aducă vreo știre de la nime./ Acele nopți de iarnă în casa din hotar/ Când liniștea te-ncinge și-o porți ca un pieptar/ Și parcă-n jurul mesei uităm c-afară-i frig/ Cum fierbe mămăliga și
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
că profesorii care lucrează cu noi sunt cel puțin deschiși față de copiii romi. Primim deseori răspunsuri surprinzătoare, dar cel mai recent ne-a uimit prin nonșalanță cu care un cadru didactic afirma că li se adresează elevilor romi cu apelativul 'întunecimea ta'". "Profesorul Nicula... Eram sigură!" Profesorul Nicula Cornel se apără și spune că "acel chestionar a fost prost făcut" și că "domnișoara cu chestionarul a înțeles prost". Întrebat dacă el a fost cel care a completat chestionarul, a răspuns afirmativ
Scandal în Prahova: Cum îi umilește un profesor pe elevii romi by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/58455_a_59780]
-
chestionarul a înțeles prost". Întrebat dacă el a fost cel care a completat chestionarul, a răspuns afirmativ. Așa cum se poate observa, profesorul a ales, de bunăvoie, să completeze la litera "j.altele (precizați)" cu apelativele folosite pentru elevii romi: "negrule", "întunecimea ta". "Negrule", nu mai alerga! Educație? Profesorul Nicula argumentează că nu folosește mereu aceste apelative, ci doar atunci când copiii "aleargă pe coridoare, fură pachetul colegilor, înjură". "Nu sunt apelative rasiste", spune profesorul, care adaugă că le-a folosit doar de
Scandal în Prahova: Cum îi umilește un profesor pe elevii romi by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/58455_a_59780]
-
răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frîntă ale fulgerelor spintecau, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, întunecimile fioroase ale nopții înalte... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic, pană în cele mai din adînc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric... Și sub
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
mai din adînc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric... Și sub zvîrcolirea fără de margini a frămîntării, și sub urgia întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jghiaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]