1,988 matches
-
ziua aceea bătea un vânt aprig de toamnă. Când am ajuns la stație, se lăsase deja întunericul. Am oprit un trecător să-l întreb unde locuiește domnul Uehara. Chiar și după ce mi-a spus, am hoinărit fără țintă pe aleile întunecoase. Mă simțeam atât de singură, încât îmi venea să plâng. M-am împiedicat de o piatră de pe stradă și mi-a plesnit cureaua de la unul dintre saboți. Pe când stăteam și priveam în jur, neputincioasă, am zărit o tăbliță pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Am luat iar trenul. De data asta, în direcție opusă, spre Tachikawa. Am coborât la Nishiogi și m-am mai învârtit, pe furtună, până am găsit un polițist. Mi-a spus pe unde să o iau. Aproape fugeam pe străzile întunecoase. Am zărit felinarul albastru de la Chidori. Am deschis ușa fără pic de ezitare. Într-o cămăruță de șase tatami, în care tăiai fumul cu cuțitul, vreo zece persoane stăteau în jurul unei mese mari. Beau și discutau zgomotos. Trei dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
casă, fără să-și scoată măcar paltonul. — E îngrozitor de rece în atelierul ăsta. Vreau camera de la etaj. Haide! M-a luat de mână și m-a condus până la o scară din capătul holului. Am urcat. Am intrat într-o cameră întunecoasă. Uehara a aprins lumina. — E ca un separeu într-un restaurant, nu? — Gusturi de proaspăt bogătaș! Încă-i prea bună pentru un artist lamentabil ca Fukui. Când ai dat de norocul diavolului, devii imun la cursul obișnuit al dezastrului. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să fim conștienți de ticăloșie și de gravitatea ei. Mă așteptam să fie străzile pline de oameni care își cer dreptul la istoria cea adevărată. Nu numai că nu am reușit să ne obișnuim cu lumina după ieșirea din peștera întunecoasă a comunismului, dar nici măcar nu ne pasă că ea există. Nu ne interesează cîtuși de puțin să o aducem prin cotloanele trecutului ca să înțelegem exact cine sîntem și ce s-a întîmplat. Ca în Germania, ca în Cehia și așa
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]
-
Mai ales când e vorba de politica repertorială a orchestrelor noastre simfonice. Am salutat efortul de a instaura o primenire la nivelul opusurilor restituite în stagiunea trecută de către Orchestra de Cameră Radio, efort materializat în scoaterea la lumină din sertarurile întunecoase, vorba lui Eminescu, unde zăcea prăfuit "archaeus", a unor partituri nicicând ori extrem de rar executate. Fapt aproape imposibil de reeditat în cazul filarmonicelor în programele cărora, dacă prima piesă (cu funcție, în general, de apogiatură) încă mai poate fi uneori
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
el nu s-a mai modificat în deceniile următoare. Pe urmele fratelui său necunoscut și sublim, Russo presimțea că peisajul este pînă la urmă, ca și la Amiel, doar un état d^âme. "Moldova cuprinde tot felul de vederi, vesele, întunecoase, cîmpenești, îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Constantin Țoiu Pietre ninse. Plimbare cu Nichita Stănescu prin curtea Muzeului de Arheologie. Urmele păsărilor. Ghearele fine întipărite pe neaua nu de mult trainic așezată. O crustă de zăpadă care îngemăna sus două lespezi alăturate. Garajul întunecos din curte... uneltele... cutiile de ulei - unde am urinat discutând împreună. Grafia clară pe piatra netă în decorul încărcat de omăt. * Mulți băieți înghesuindu-se duminica la poarta unei școli de munte (fete). Vorbeau peste gard cu mâinile agitându-se
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
Open Minds“, alături de care organizează o serie de evenimente și spectacole cu scop caritabil, reunite în campania „Investind în educație, investim în viitor“, 2007. A câștigat, de asemenea, și câteva premii literare. versuri În orice caz, există un singur tunel, întunecos și singuratic: al meu. Ernesto Sábato, Tunelul Transport neobișnuit prin lumină plutește un satelit ce învârte niște puncte. Strălucesc fix și apoi cad fierbinți. Când se-mping între ele, alte mulțimi ies la suprafață. ca și cum am freca două felii de
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
conexiuni. Să-i urmărim cîteva aspecte. începutul e chiar numele auctorial întors pe față și pe dos ca o mînecă, cu contribuția (imaginară) a Adrianei Babeți, care-l interoghează pe eseist, alintîndu-se ("Luco, ești luminos, așa cum îți spune numele? Sau întunecos?"), ca și a fratelui mai mic, care obișnuia a-și anexa numele de familie obiectelor, în registru hipocoristic: "Măsuța Pițu, Blidișor Pițu, Știobuleț Pițu, Calendar Pițu, Scăunel Pițu". Ba îl aplica și organelor corpului: "Ureche Pițu, Năsuc Pițu, Genunchi Pițu
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
nu reprezintă decît o fărîmă pe baza căreia nu putem formula generalizări plauzibile. Ca să nu mai pomenim de amănuntul bulversant că ceea ce fizicienii înțeleg prin materie nu ocupă decît 5% din universul observabil și că restul e ocupat cu ceva întunecos și deocamdată insesizabil căruia teoreticienii îi spun "materie întunecată", și despre care tot ceea ce pot să ne spună este că formațiunea cu pricina nu e alcătuită din nici una din particulele depistate pînă acum de instrumentele fizice. Și atunci să ne
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
când plouă pe ele șiroiesc ape roșii de la minereurile cărate... Fațadele caselor negustorești au ancadramente, cu frontoane, orientale... "Sub coloane", după modelele bazarelor din Turcia, se numește centrul urban, când Tulcea era raia, reședință a pașalelor. înăuntrul caselor cu odăi întunecoase, largi, obloane grele, deasupra ușilor vezi litere turcești săpate în plăci de ciment, frumos împodobite cu frunze de laur stă scris numele stăpânilor. înaintea otomanilor, stăpâni erau aici grecii, cu divinitățile lor. Așa era, de pildă, străvechiul Cavaler trac, de unde
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
turnul înalt ridicat în secolul al cincisprezecelea deasupra cetății de Ioan Huniadul, vezi cele două piețe ale urbei, cea nouă și cea veche, așezate la extremitățile bulevardului principal. Piața veche este patrulaterul tipic medieval, greoi, cu ganguri largi și curți întunecoase, prin care parcă privești istoria, imaginată. Când ninge și te uiți în cealaltă parte prin ganguri spre arcadele din fund ale curților interioare apărate de ziduri, pavate cu bolovani colțuroși de râu, ninsoarea cade dreaptă, ferită de vânt, ca pe
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
supravegheat atent ușa de la scara blocului de unde odată la două zile, fix la orele șapte dimineață, omul său ieșea, cumpăra pâine, lapte, carne și fructe, dar numai după ce mergea În barul abia-deschis de la hotelul Central, unde așezat la o masă Întunecoasă din cel mai Întunecos colț, era servit și savura În liniște și discreție o cafea amară și o vodcă de calitate. Personalul barului, abia sosit la serviciu, se obișnuise cu ciudatul client cuminte și Îl lăsa În pace, acolo În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
scara blocului de unde odată la două zile, fix la orele șapte dimineață, omul său ieșea, cumpăra pâine, lapte, carne și fructe, dar numai după ce mergea În barul abia-deschis de la hotelul Central, unde așezat la o masă Întunecoasă din cel mai Întunecos colț, era servit și savura În liniște și discreție o cafea amară și o vodcă de calitate. Personalul barului, abia sosit la serviciu, se obișnuise cu ciudatul client cuminte și Îl lăsa În pace, acolo În colțul său. Într-o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și o vodcă de calitate. Personalul barului, abia sosit la serviciu, se obișnuise cu ciudatul client cuminte și Îl lăsa În pace, acolo În colțul său. Într-o dimineață, simțul ascuțit al securistului observă cum spre masa lui din colțul Întunecos se Îndrepta un om crâncen, cu o față desfigurată și cu un ochi „șters”. Era Îmbrăcat În costum complet de blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta aceeași pălărie și aceleași cizme de cow-boy. De sub haina Îmblănită, lăsată descheiată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
îi șpigon...O stat el cât o stat închis, dar într-o noapte s-o hotărât: „Am să fug din închisoarea asta blestemată”... Cum să fugă din închisoare, om bun? a întrebat Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte întunecoasă și ploua strașnic...O strigat la santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-o apropiat cu oala cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o cu toată puterea și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ajuns în gura podului, am ridicat felinarul în sus, ca să dibui pe unde se află ciubotele... Nevasta mea avea obiceiul de le tot schimba locul...Ca un făcut, însă, nu văd nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele erau tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Începe prin a cita fraze care dovedesc virtuozități de eseist exersat :”... De unele imagini ne despărțim rapid, așa cum aruncăm la coș flyer-ele publicitare, altele sunt persistente, se cuibăresc În minte, se lipesc de suflet, găsesc un loc prielnic, călduț și Întunecos, unde să dospească și să se Înmulțească. Deacolo, prin tot felul de combinații și alchimii misterioase, vor Întreține imaginația și imaginarul. Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea, așa Încît, cu ușurință, cădem pradă acestei puteri de atracție, ajungînd captivii ei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vezi în întunericul adâncului. rugăciunea inimii tale, repetată de trei ori, va aduce în jur peștii luminoși, cu fețe urâte. nu te speria de fețele lor urâte, tu spune doar rugăciunea inimii tale și privește, cu mult curaj, în adâncimea întunecoasă a inimii tale. nouă deasupra: privește la viața elementelor esențiale ale cuibului vieții tale. toate aceste ape, pământuri, plante, animale și obiecte au fost inscripționate în genele tale, dar nu le ai putut avea până acum din cauza condițiilor nefavorabile. dragostea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu crezi că ne-am cam lungit la vorbă? Ia hai acasă, că s-a înnoptat de-a binelea. Hai, băiete, că cum văd eu te-ai cam dedulcit la șăzut și la vorbă. Rămâneți sănătoși! Au ieșit în ulița întunecoasă. Până acasă, mai că n-au schimbat o vorbă. Tăcerea lor și cea din jur era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să mă gândesc la un „cer pe care nu voi reuși să-l ating niciodată cu mâna” dacă doream să mai găsesc blândețea dimineților de altă dată... Cine știe?! Am adormit târziu. Visul m-a aruncat, undeva, pe o stradă Întunecoasă ce ducea spre o fundătură sumbră. În urma mea auzeam zgomotele ritmice a unui baston ce pipăia... Am Întors capul și am zărit chipul fantomatic al unui orb care căuta o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de aur, ridică mereu mâna și zice: "Un moment... imediat". Momentele se târăsc ca niște râme lipicioase murdărind coridorul înecat în pământ. O lume scufundată, cu urechi astupate, cu ferestre înghițite sub pământ. S-a pitit în colțul cel mai întunecos al coridorului și așteaptă să intre toate femeile în cabinet. Ea va fi ultima, desigur ultima. De câte ori iese din cabinet, doctorul aruncă câte o privire spre ea. Nu-i mai e greață, nu-i mai e somn, poate fi tăiată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
miros și mai rău se apleacă peste ea, o lovește, în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]