223 matches
-
puțini care cunosc istoria. Tiparul, la noi, nu este încă destul de slobod și de împrăștiet; noi nu avem încă publicată în limba națională măcar o istorie universală, și ce vorbesc de istorie universală, cînd chiar analele patriei noastre zac în întunerec, păstrate numai în niște manuscripte, din care două, din pricina copiștilor, nu se potrivesc!" Și aici se oprește să dezvăluie marele rost al istoriei naționale: Dacă istoria îndeobște, adecă a neamului omenesc, este așa de interesantă în rezultatele sale, cu atît
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
Cu toate că sînt rare, distingem în didahii și veritabile imagini poetice autonome, a căror gratuitate estetică nu mai trebuie demonstrată. Iată bunăoară: "...apoi, pe urmă, după ce au ascuns soarele toate razele lui și s-au stins de tot lumina zilei între întunerecul nopții și cînd coriul, de osteneală, au fost închis spre somn toți ochii lui, atîta cît nici luna nu priveghiia, nici una din stelele cele mai mici avea deșchise tîmplele lor cele de argint..." Se pare că Antim vibra intens la
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
păstrează regional, în Oltenia, doar în expresia lumea ochilor „lumina ochilor, pupilă“. Sunt și cazuri rare, când sensul nou, rezultat al unui calc semantic, s-a pierdut. Pentru a le detecta, trebuie avută în vedere situația din limba veche. Cuvântul întunerec însemna în româna veche și „zece mii“, sens împrumutat din v. sl. tĭma, tŭma „întunerec; număr infinit; zece mii“. Împrumuturi indirecte - cuvinte călătoare Am vorbit până acum de împrumuturile directe. Cele mai spectaculoase istorii le prezintă însă împrumuturile care, înainte de a ajunge
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cazuri rare, când sensul nou, rezultat al unui calc semantic, s-a pierdut. Pentru a le detecta, trebuie avută în vedere situația din limba veche. Cuvântul întunerec însemna în româna veche și „zece mii“, sens împrumutat din v. sl. tĭma, tŭma „întunerec; număr infinit; zece mii“. Împrumuturi indirecte - cuvinte călătoare Am vorbit până acum de împrumuturile directe. Cele mai spectaculoase istorii le prezintă însă împrumuturile care, înainte de a ajunge în limbile moderne, au „călătorit“ prin diverse limbi; unele dintre aceste cuvinte au trecut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cu cele ce nu-i convin și le renegă. D. Ioan Brătianu nu afirmă nimic și nu negă nimic; d-sa n-are nici o idee a guvernului său în cestiunile cele mai vitale și mai arzătoare chiar; ci pipăie în întunerec când pulsul unuia, când al altuia; nu om de sistem, nu reprezentant de partid, nu șef al unui guvern liberal, ci cancelar, prezident de republică, suveran care alege între opiniile supușilor lui, făcîndu-i pe ei responsabili de ele, iar el
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cari în noaptea de la 11 fevruarie i-au păstrat - recunoscători - atâta credință. Soarta oamenilor e tragică. Creaturile ignorante și nule pe cari a avut generozitatea a le ridica, acelea i-au pus revolverul în piept; plebe semistrăină au ridicat din întunerecul făclieriei și a birturilor, plebea aceasta semistrăină l-au dat pe mâna inamicilor săi. Oamenii politici ce-au conspirat în contră-i îi erau adversari, inamici, oameni loviți și umiliți poate de fostul Domn; prietenii uniformați, jurați și plătiți pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Precum corpurile cerești răsar și apun, tot astfel credința popoarelor vechi le dădea zeilor un răsărit pe orizontul conștiinței omenești și le dădea un amurg de seară și o asfințire. După apunerea lor ce putea să rămâie în urmă decât întunerec și haos? Tot astfel constelațiunea de idei morale și naționale cari au luminat trecutul nostru, care ne-a mânat pe calea dezvoltării, înclină spre apus, nici una din credințele din trecut nu rezistă digoluțiunii și, ca să întrebuințăm un frumos cuvânt al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că cestiunea n-a fost compromisă, din capul locului chiar, ar fi o curată copilărie. Fără autorizarea Corpurilor legiuitoare, fără știrea țării, aducîndu-se în cabinet, fără nici o cauză parlamentară învederată, miniștri noi, asupra misiunii sau tendențelor cărora toată lumea era în întunerec, s-au făcut promisiuni contrarii textului Tratatului de la Berlin, s-au părăsit singurul teren sigur pe care țara putea păși, și astăzi am ajuns că ceea ce guvernul a lunecat a promite ni se impune vrând - nevrând. Odată porniți pe acest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mameluci din toate neamurile posibile și imposibile, cari, împlinind formalitatea tăierii împrejur, se moametanizau, câștigând prin asta pretextul și ocazia de-a fura și de-a slei împărăția până la măduva oaselor. Aceste elemente, pentru a-și păstra dominațiunea prin mănținerea întunerecului, escitau fanatismul religios și de rasă al bietului popor turcesc în contra conlocuitorilor lui istorici, până ce lumea, dezgustată de acest simulacru de organizare, a cărui principiu de stat era nedreptatea, fanatismul și apăsarea, a condamnat unanim împărăția la pieire. Era un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea unei femei, într-un nimic. Voi ați zugrăvit în istorie o icoană popoarălor. Voi ați voit pământul - - ș- acum toți îl vor. Nu e popor cât de obscur, cât de pierdut în întunerecul vieței sale, care să nu-și creeze origini mari, să nu aspire la mărirea voastră. Ați trezit demonul lumei - el voia l-ați învățat ce să voiască: Universul. [ÎMPĂRATUL] Ce pot să fac? Pământul se gândește, Își [mișcă] mantia sa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sună cu glas de-aramă, Părea cumcă la slujbă călugării îi cheamă. Ei pleacă, merg cu toții și intră-n sfântul chivot, Nici o lumină n-arde, dar parcă e-un apus De soare [---] *, mijeală de lumină. De-odată piere-acest senin în întunerec, Cu spaimă văd că însuși lumina cea de-apururi Ce arde-n veci la capul lui Ștefan Vodă este Cu totul stinsă... Ei cearcă s-o aprindă, Nu pot ca s-o aprindă... Atuncea zice unul: Voi ați văzut apusul al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Contele-și finise narațiunea. El se sculase și îmbla cu pași mari prin cameră. Orologiul bătu unsprezece. - Ești aici, Iulia? strigă contele și ochii săi se învîrteau sălbatec, vină!... vină la mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec: Iulia, aici sânt eu... eu, Iulia! Numai un aer rece suflă din cealaltă casă și un murmur se auzi. Ea a trecut, zise contele, închise ușa și căzu pe-un jeț, ea nu va să vină... Dumnezeul meu! Lasă-mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dumnezeu, cum numea el tot ce i se părea neobișnuit de frumos. — Pleacă lumina taică, începu după un timp, șovăind, Ștefan. N-ai vrea să-ți citesc un psalm? După cină, rogu-te. Cheamă slugile să aprindă lumânările, e prea întunerec pentru citit, dacă vrei psalm, îți spunem noi, că știm psaltirea pe de rost. — Măria ta, înțeleg că de copil ai văzut cum se moare, cum mor cei ce te-au îndrăgit și am înțeles că, deși pari o fire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
originar." Drama contemporană" a lui Horia Gârbea nu renunță la registrul comic familial autorului, numai că sensurile intrigii devin grave, comicul și tragicul se întrepătrund, se cheamă și se confundă în crescendo, pînă înspre final, piesa încheindu-se cu "ninsoare, întunerec" și cu "un comunicat important pentru țară". Acest text este, pînă acum, cel mai ambițios text pentru teatru al dramaturgului, cel mai "serios", deși în prefața primului volum autorul n-are o părere prea bună despre piesele serioase (jucîndu-se desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
orânduiala și înfrumusețarea orașului. O terasă pe țărmul înalt dă o frumoasă priveliște pe toată întinderea mării și, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care plutește pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, și noaptea marea își merită numele ei de neagră. Viața e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să știi că venim amândoi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
chiar, vor pustii în buna lor voie țara Moesiei, pe care el și așa a luat-o numai prin uneltiri rebele de sub domnia romeilor, contra oricărui drept și a oricării datorii, iar pre el însuși [î]l vor rearunca în întunerecul trecut al unui neînsemnat om privat". Dacă recunoașterea și sfințirea din partea papei nu putuseră prezerva pe un rege de un așa grav și atingător dispreț din partea latinilor, ele pierdură în ochii lui orice valoare, și în părerea sa el se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea. Învățăturile lui Buddha, viața lui Socrat și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea. Învățăturile lui Buddha, viața lui Socrat și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pâinea și porneam repede spre casă, fiindcă nu mâncasem de 24 de ceasuri. În urma mea Doicescu, uitându-se în dreapta și în stânga, ca nu cumva să se compromită, intra buzna după mine. Și intram în odaia care, bineînțeles, era cufundată în întunerec. De unde bani pentru gaz? Parcă revăd scena. O fâșie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pâinea care-mi ardea degetele și dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe marginea patului său, mâncam în tăcere
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
discursirui sau cuvânta.” Dimitrie Țichindeal 9. „Celor ce multe lumânări la citeala cărților topesc, ochii trupului la vedere se tâmpesc, iar acelora ce niciodată pe slove au căutat, măcar cu vederea ochilor mai ascuțită s-a păzit, însă neștiința în întunerecul și în tartarul necunoștinței i-a vârât.” Dimitrie Cantemir 10. „Nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbava, decât cetitul cărților.” Miron Costin 11. „Cetind, trebuie să citești și al doilea și al
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori ca Verlaine, topit de băutură - Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă. Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin casă, Și cad, recad, și nu mai tac din gură. Amurg de toamnă Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans anevoios, de gumă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni! {EminescuOpI 152} SCRISOAREA IV Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur-numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tine Mi-aș risipi o vieață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. ......................................... Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai-nainte-mi ca marmura de clară, Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tot felul de presupuneri, ne irităm unul contra altuia și câteodată ne supărăm chiar pe bolnavă, cu toții în prada nervilor. Numai Viky, după cum ne spune doamna Axente, reușește să rămână mereu calmă. Noaptea pornim înapoi. Ca să nu mergem prea pe întunerec pe un drum pustiu la o oră târzie, ne promitem să plecăm devreme, dar totdeauna întîrziem. Nu avem îndrăzneala să părăsim prea iute casa bolnavei, unde la fiecare minut ni se pare că se poate întîmpla ceva neprevăzut. Și mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te împiedec eu să ai ocazia! De-acum înainte voi ști cum să procedez; nu voi aduce în casă pe nimeni, căci s-ar putea întîmpla o catastrofă! - Cum mă pedepsești! - Dar cum mă doare! Și cum aș putea înregistra întunerecul ce ne împresoară, umbrele pomilor, cerul albastru cu stele și cu luna pe jumătate, plutind ca o barcă, pornită poate de pe marea ce se zbate tot mai aproape! Atmosfera strecurîndu-se printre noi în toți porii... Și cum Ioana a tăcut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]