283 matches
-
și- și coborî vasul de pe umăr. Ippolit Matveevici îi privea cu răsuflarea tăiată brațele goale, ca de ceară, și mîinile care destupau sticla cu stîngăcie. El bău licoarea spumoasă fără să-i simtă gustul. Brațele dezgolite ale Elenei Stanislavovna îi învălmășeau toate gîndurile. Scoase din buzunarul de la vestă o bancnotă de o sută de ruble, o puse pe marginea stîncii maronii din papier mâché și se îndepărtă fornăind zgomotos. Soția procurorului îi zîmbi și mai galeș, trase bancnota spre ea și
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
știu nici acum dacă era o vestire ori o năpastă de seamă./ Bancherii rîvneau să-ți atingă încheieturile gotice/ sau să-ți cumpere o șuviță de păr./ Mă lăsai îmblînzit lîngă ceafa ca o Capelă Sixtină,/ cu tatuaje ce se învălmășeau,/ mireasma ta era de sepie venețiană/ cu zece mii de mîini și picioare-n satin./ Roșu-ți era părul ca fiara apocalipsei ce se năpustea./ Tu voiai să mori ca o leoaică rănită de dogi,/ eu voiam să mor ca un
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
barul Rivers dimineața lichidă avea culoarea pereților de spital, pe terasele de la obeliscul Carolina fusese trasă la sorți apocalipsa de început de mileniu. Însuși regele Mathias venise să se scalde în Someș. Eu fac aici înnădituri. Gândesc un zigurat. Amintiri învălmășite de râu îmi ung retina. Ochii mei au fost doar originea unui poem care se scrie. La grădiniță dormeam în paturi care se dezlipeau din perete. Erau câteva zeci de fetițe cu funde în păr, numai eu eram îmbrăcată băiețește
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e zgomotul infinit; Acuma știm, Au strigat cuvintele, biruind nerostirea, Nerostirea e osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Nu e-adevărat! Osânda voastră Încă nu s-a scris Începutul Toate se învălmășeau în frumusețe, Apele nu se dezlegaseră de nori, Culorile se roteau împreună, Lumina dormea peste noapte, Mișcarea nu avea niciun sens, Timpul curgea către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
la persoana întâi, asumat subiective, personale stilistic. E limpede că în multe dintre texte se răsfrâng, într-un fel sau altul, experiențe biografice ale autoarei, dispuse în "dosare" separate (nepoată, fiică, soție, mamă, rudă, gospodină, confidentă, colegă, corectoare, scriitoare...), dar învălmășite în fluxul vieții și al ficțiunii. Acest personaj fără majusculă exponențială, eroic prin stoicismul lui diurn, este figura tipologică preferată a Adrianei Bittel. Conturul său e mai fin în prozele ce respiră aerul interbelic (sau al unor epoci mai vechi
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
nu sunt. - Le-am văzut cu ochii mei, l-am contrazis pentru ultima oară. Trăgeam din țigară și mă întrebam cam ce s-ar putea scrie cu furnicile dacă s-ar face din ele un alfabet. Toate acestea mi se învălmășeau în minte în vreme ce lăsam în urmă casa bătrânului artilerist Avdo Babaramo, singura care cutezase să reziste la picioarele cetățuiei, și coboram pe drumul bolovănos și îngust care-și schimbase din nou traseul. Frânturi de amintiri, de fraze sau de cuvinte
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
plictisit, ieșea în pragul primăriei și se mira parcă ar fi fost titular în "Proștii" lui Rebreanu: " -Ia uite, dom' primar, a căzut un fulg..." O, tempora...! Sigur că acum cu totul e altfel. Vremurile ca și oamenii s-au învălmășit, Sfântul Ilie s-a pensionat și șade în fața televizorului așteptând recorelările de la anul și de la mulți ani - mânați, măi, hăi!, cât mai spre 2007, 8, 9... Organigrama dispeceratului vremurilor s-a pierdut, iar în cer nu e altfel decât pe
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
a fi așezați într-un sicriu de scândură având cel puțin de trei centimetri grosime prin care să nu intre apa... Și, mai ales să fie închis ermetic... - În acest fel, comentează Haralampy, vom scăpa și de stafiile care se învălmășesc pe la miezul nopții, bălmăjeală din care, par să se fi inspirat și unii realizatori de emisiuni de televiziune aparent fără nici un Dumnezeu, care merg șnur. Cu alte cuvinte, dragii miei, zice prietenul, aceasta este încă o dovadă că, la noi
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
așa, sunt peste treizeci de ani de atunci, a început. Ce a fost până în 2000, postdecembrist - Bordeaux, Maxone în parcul cu huțe, în parcul cu munți, călătorii europene - s-a îndepărtat. Ce a fost de când am venit încoace mi se învălmășește în cap. Abia acum, de la o vreme, lumea ni sa pustiit. Telefonează iar Andrei. Pați a murit. (A avut ultimii ani buni. Băiatul, foarte reușit, Andrei, Autobiografia lui Ceaușescu, moșia oltenească...) Vorbisem cu Mașa să ne ducem la înmormântare, undeva
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă-i plin de-acum iconostasul Tu află că sunt singur eu, rămasul, Zeificând celest, ascuns, trecutul... SONETUL XVI Cocoși-tenori se-nvălmășesc în mine De țipă-n turle bufnițele toate, Ascultă-mă-n tăcere și socoate: Regina este una! Doamne, cine? Coșarii nopții năvădesc macate, Hainii, pe-ntuneric strâng suspine, De tine, Viață, nu-mi mai este bine, Sunt ochii milei lacrime
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ușe. A venit mirele cu ai lui să fure mireasa... Nu-l lăsați! Confuzia crește. Afară în tindă starostele nunții bate nemilos în podea cu toiagul lui împodobit cu panglici de toate culorile, și, clopoței... Gălăgia... bătaia poruncitoare, totul se învălmășește, nuntașii se opintesc în pragul casei, încropind o apărare... Cei de afară sunt gata să răzbească... Pitită sub masă, în patru labe, mireasa privește tremurând spre ușă; - și tremură de-adevăratelea, cu nasul ei cârn scos afară, cu spaima dulce
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
chiar de la intrarea în biserică, că lupta dintre Cel Bun și Cel Rău nu a contenit și că forța credinței asigură biruința Binelui. Biscornet s-a adâncit și mai mult în gânduri. Sumedenie de întrebări au început a i se învălmăși în minte, amețindu-l: „Oare voi reuși vreodată?” era întrebarea care îl frământa cel mai tare. A mai privit o dată ușile. Chiar pe cea centrală era reprezentată Judecata de apoi. Un diavol cu rol de portar, împodobit cu două coarne
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
ușurare. Apoi...Apoi vorba s-a legat încet încet. La început părea un murmur picurat cu glasuri mai înalte, iar când felinarul din bagdadie a început să împrăștie o lumină gălbuie ca o pulbere de aur, glasurile s-au amestecat învălmășindu se. Păreau mai degrabă un început de furtună... Târziu, când tingirea roșie a lunii s-a ivit din spatele pădurii, câte un firicel de glas răgușit pornea un crâmpei de cântec cine știe de unde și de când ivit în sat...Apoi, picătură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Am ridicat o mână în sus. Spre surprinderea mea, am dat de ceva tare!!! Doamne!!! Ce-i asta?! Am întins mâna cât am putut, dar odată cu mișcarea mâinii se înălța și obiectul peste care dădusem...În capul meu gândurile se învălmășeau ca un roi de albine...În cele din urmă, mi-am amintit că de acasă am pornit cu un bidon pentru gaz! „Să știi că în momentul când am căzut în groapă bidonul a rămas deasupra!” Am sărit cât am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sunt beat, că el nu poate să-i țină minte pe toți mușteriii care beau un rom și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unul se retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de luptă începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
idei și proiecte și vise. Dar cum să le prinzi? Dacă ar fi ca fluturii, le-aș aduna cu plasa de prins insecte; dacă ar fi ca păsările, le-aș ținti cu flinta; dacă ar fi ca visele, le-aș învălmăși în mrejele somnului. Travestite în miraculoase inspirații, gândurile colindă prin eter, poposind, după vrere, în minți neostoite și iscoditoare. Le aștept să vină și la mine pentru a le zidi în creații literare dăinuitoare. Investiții Am venit pe lume într-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe care-l mai înregistră înainte de a se prăbuși, amintindu-și de asta în stradă auzi un țipăt jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i se puse în fața ochilor. Căzu peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
luminate din interior. Acestea îl surprindeau plăcut prin aerul lor familiar, așa că rămase uitîndu-se perplex. Unthank era singurul oraș pe care și-l amintea, dar întotdeauna își dorise un loc mai luminos: de ce-i plăcea acum oare cum arăta? Zgomotul învălmășit din intersecție se auzea foarte bine. La fel și sunetele din bucătărie, care veneau din spatele unei uși din panta acoperișului. Bătu în ea, și peste o clipă Frankie o deschise. Era atît de încîntat, că o prinse de încheietură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că citise în biblioteca Abației un document în care un înaintaș își exprima temerile în legătură cu faptul că Frontul Adevăratei Biserici își mutase cartierul general pe o planetă aflată la vremea aceea dincolo de granițele cunoscute ale Imperiului. Lui Kasser i se învălmășeau în minte informații vagi despre legătura dintre Dinastie și primii quinți, iar N'Gai Loon acceptase fără pic de îndoială spusele Abatelui, fiindcă ele completau propriile sale informații. - Și acum ce avem de făcut? întrebă Kasser. - Trebuie să faceți ceea ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
printre copaci. 8 După ce străbătuse în fugă gangul ce lega grădina de curtea din spatele pars dominicae, cu inima bătându-i parcă în gât, Hippolita ajunse în fața redutei. Găsi acolo curtea invadată de o mulțime îngrozită, care, la lumina torțelor, se învălmășea să pătrundă prin poarta strâmtă, dar solidă. Intrarea era destul de joasă, gândită astfel pentru a-i obliga pe eventualii atacatori să se încline puțin, lăsând capul în bătaia loviturilor pe care le-ar fi aplicat cu hotărâre apărătorii; zidurile construcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâlnirii lor un fel de joc al destinului, ca și cum i s-ar fi oferit ocazia unică să facă pentru altcineva ceea ce Utrigúr făcuse pentru el, să dea ceea ce el însuși primise în trecut, iar asta îl tulbura și mai mult, învălmășindu-i gândurile. Ajungând la marginea unei pante, carul fu obligat să încetinească, iar Balamber trebui să meargă alături de el. Izbit de expresia ei serioasă, o întrebă care era motivul. Sprijinindu-se cu mâna de marginea carului din cauza unei zguduituri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doar absolutul stins Orbecăim prin focurileăstinse! Ne este dor de tot ce nu mai știm Și plângem lacrimile plânse. Uităm că încă mai putem să fim Nu doar cuvinte-n fraze strânse. Ne îndoim de noi și de idei Și-nvălmășim durere, plâns și rugă Ne transformăm prietenii în zei Ca cei ce ne urăsc să nu ne-ajungă. MÂINI Memoria îmi este anesteziată De focuri ce-mi cuprind făptura Blesteme și orgolii în sonată S-alunge-n ape tulburateăura! Mi-e amorțită
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cută adâncă între sprincene, călcând apăsat și abia răspunzând la binețe. Petrache! Vezi ce treburi au oamenii pe la percepție și, când termini, vii la mine. Abia a rostit ultimul cuvânt și a ieșit, cum intrase... Numai el cu gândurile lui învălmășite în neștire. Toate câte le aflase de la inginerul agronom i s-au părut lucruri ușor de înțeles, dar... luându-le din nou pe bucățele, a constatat că de fapt nu pricepuse mare lucru... „Ce-i cu nazismul lui Hitler sau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fi vrut să le vândă. Un aer acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]