270 matches
-
mâncarea la gură, numai că sunt atâtea de spus, atâtea lucruri la care să ajungem... De-abia mai reușim să respirăm, nici măcar nu ne lăsăm unul pe altul să terminăm o propoziție, așa că le lăsăm pur și simplu să se învălmășească și să se învârtă. La sfârșit, când vine chelnerul să ne aducă nota, ne ridicăm și ne zâmbim unul altuia. ― M-am simțit atât de bine, spune Ben când ieșim. ― Și eu. Nici nu pot să-ți spun cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt beat, că el nu poate să-i țină minte pe toți mușteriii care beau un rom și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
printre copaci. 8 După ce străbătuse în fugă gangul ce lega grădina de curtea din spatele pars dominicae, cu inima bătându-i parcă în gât, Hippolita ajunse în fața redutei. Găsi acolo curtea invadată de o mulțime îngrozită, care, la lumina torțelor, se învălmășea să pătrundă prin poarta strâmtă, dar solidă. Intrarea era destul de joasă, gândită astfel pentru a-i obliga pe eventualii atacatori să se încline puțin, lăsând capul în bătaia loviturilor pe care le-ar fi aplicat cu hotărâre apărătorii; zidurile construcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâlnirii lor un fel de joc al destinului, ca și cum i s-ar fi oferit ocazia unică să facă pentru altcineva ceea ce Utrigúr făcuse pentru el, să dea ceea ce el însuși primise în trecut, iar asta îl tulbura și mai mult, învălmășindu-i gândurile. Ajungând la marginea unei pante, carul fu obligat să încetinească, iar Balamber trebui să meargă alături de el. Izbit de expresia ei serioasă, o întrebă care era motivul. Sprijinindu-se cu mâna de marginea carului din cauza unei zguduituri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunt beat, că el nu poate să-i țină minte pe toți mușteriii care beau un rom și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ceea ce era inferior în ea și ascundea bietul ei corp supus legilor ofensatoare ale materiei. Simțeai o sincopă în inimă când mersul îi învăluia haina pe picioare. Și când într-o zi a izbucnit năprasnic o furtună, care i-a învălmășit rochia și i-a scos la iveală pentru o clipă ciorapii negri și o margine de dantelă, ai început să visezi la ea arzător și să ți se pară și mai nesuferit individul pe care-l bănuiai că iubește și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vis cerșind apă nu cumva era un semn că ar fi trebuit să se păstreze mai curat!? E drept că nu se atinsese nimeni de atâta amar de timp de trupul ei, dar În minte și În suflet i se Învălmășeau tot felul de gânduri păcătoase. De aceea poate că spiritul fostului ei soț (Mașa era ferm convinsă că acesta Își dăduse de mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cui să cadă În genunchi? În fața lui Însuși? N-ar fi acesta un semn al unei exagerate iubiri față de sine? N-am avea de-a face cu un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa. Întrebările se Învălmășeau În capul ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nou În gând semnul crucii, rostind Tatăl nostru și rugându-se de Dumnezeu să n-o uite printre străini. De cum puse piciorul pe pământ, Înțelese că se află pe un alt continent. O șocă la Început mulțimea de mirosuri ce se Învălmășeau În aerul Împurpurat. Amestecul de arome Îi bulversă simțurile Încă de la aeroport. Nicăieri nu mai Încercase astfel de senzații. Mirosea a cafea, a vanilie, a lămâi și a portocali, dar mirosea și a petrol și, mai ales, a bani. Mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După care, tușind scurt, dădea pe gât un pahar de spirt Royal. Nici unul dintre hamali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la fereastră Își conduse cu privirea prietenul până ce acesta se urcă În troleibuz. Mai contemplă câteva momente spațiul Înconjurător, apoi se așeză În fotoliu Încercând să recapituleze cele Învățate.Repetă unele fraze În câteva rânduri Însă cum, gândurile i se Învălmășeau În cap Într’o oarecare dezordine, renunță. Plictisită, evident posedată de o stare de surescitare nervoasă, Încercă aparatul de radio. Pe ambele posturi vorbea o femee, i se păru aceași. Se duse din nou la fereastră, deschizând-o larg, inspiring
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai târziu!! Tony Pavone, rămase pe gânduri.Condițiile aflate Îi oferi ocazia să mediteze profund. În definitiv, Încă nu pornise la drum, având timp la dispoziție să retracteze contractul de muncă. Toate aceste indicații a Șefului de Șantier i se Învălmășeau În cap Într’o dezordine greu de precizat, la această anomalie contribuind În suficientă măsură, puzderia de sticle golite. Apăru orchestra localului. Dirijorul ei, când Îl vazu pe omul său se apropie făcând o plecăciune. „Bine v-am găsit, să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toate locurile din compartiment erau ocupate. După o împrăștiere fugară, privirea îmi căzu asupra femeii din stânga mea, care se retrăsese cu câteva minute înainte, ca să-mi facă loc pe banchetă. Ar fi trebuit să-i fi mulțumit. Mintea îmi era învălmășită, din care cauză nu mă obosii să mă întreb de impresia pe care i-o făcusem. Cum stăteam în picioare, ochii mi se opriră pe creștetul ei. Părul îi era negru, lucios, prins într-un coc, aranjat cu măiestrie, dovedind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atunci eram apropiați. — Grimus este un maestru al deghizării, spuse Liv. Fii sigur de asta, sărmană sosie prostănacă! Fața ta a fost cea care l-a fascinat. Dar s-a ales cu Prepelicarul. Un râs crud. în timp ce gândurile i se învălmășeau, Vultur-în-Zbor își dori să vadă chipul din spatele vălului. Și încă ceva, spuse Liv. Grimus este un bărbat foarte atrăgător. Poate așa se explică unele lucruriă Deggle obișnuia să-l numească frumușelul. Irina spunsese: „Nu ești omul care pari a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool... Mulțimea de eprubete se alinia În fața casei lui, formând un fel de nai sau orgă. Fierbând Înăuntrul recipientelor, cifrele se Învălmășeau În aer, luând forma unor note muzicale. Și, În timp ce medicul cădea În genunchi pe scări, din tuburi se Înălța un marș triumfător. Marșul triumfal nu se termina aici. Sunetele rămase Închise În eprubete se acopereau de pori. Păianjenii ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Servise șampanie și stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură - fum de rășină, oh globi oculari, globi de lumină... Și totuși...” „Și totuși, și totuși” ... gândurile lui Noimann se Învălmășeau. Scenele din havuz se amestecau cu cele din cavou. Satanovski de la masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer din cimitir. Unși cu nămol și alte ingrediente. Oare nu sfidase el legile naturii și pe Însuși bunul Dumnezeu organizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se volatiliza din nou. Pelicula se răsucea, alcătuind o bandă Moebius. Golurile urmau după plinuri. Plinurile se răsuceau, Învălmășindu-se În goluri. Orificiile se umpleau de vid și apoi se goleau de la sine de același vid. Vidul crea senzații. Durere, plăcere, așteptare asiduă. Ritm, ritm și nimic mai mult decât ritm. Cât dură toată nebunia asta? O oră, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
miros de sudoare amestecat cu cel de scrum și iz de alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o țigară de foi. Fumul Îi invadă gâtlejul. Rotocoale de fum ieșiră printre buzele sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu câteva minute mai înainte atenția severilor profesori ai Lazărului. Și-apoi știam lecția: în ajun își bătuse capul cu mine o oră și ceva un bun prieten de la Sava, Ștefan Predescu, realist și matematician de forță. Niciodată nu se-nvălmășiseră în mintea mea ca până atunci sinus și cosinus, cotangente și cosecante. Stoicescu m-a frecat și, contrariu celorlalți profesori, când procedau la fel cu vreun elev, mi-a spus satisfăcut: ― Îmi pare bine că nu te ții numai de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
murit cu sabia În mână, fără a se putea apăra. Acolo a rămas o vale a sângelui, pe care o ocolesc cu groază toți călătorii. Cuvintele Cuceritorului se opriră, dar murmurul lor nu Încetă În mintea lui Amir. Totul se Învălmășea. Luptătorul necunoscut, Înfruntarea din deșert, uciderea Cuceritorilor, toate erau fragmente dintr-o derulare imposibilă a evenimentelor. Așa ceva nu putea exista. Deși privirile Celor Patru spuneau că totul e real. Târziu Își dădu seama că se aștepta un răspuns de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
valul mulțimii. Privirile În jos. Abia atunci Alexandru Înțelese pe deplin că misiunea era anulată. Nu-i venise să creadă prima oară, când, de altfel, era mult prea concentrat să-l descopere pe ciudatul cerșetor. Prea multe Întrebări i se Învălmășiră În minte, dar știa că nu poate pune nici una. Chiar dacă era vorba acum de secunde, nu-l scăpa din ochi pe ienicer. Care rămase În poziția de gardă la trecerea sultanului, dar (lui Alexandru nu-i veni să creadă) imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
idei și proiecte și vise. Dar cum să le prinzi? Dacă ar fi ca fluturii, le-aș aduna cu plasa de prins insecte; dacă ar fi ca păsările, le-aș ținti cu flinta; dacă ar fi ca visele, le-aș învălmăși în mrejele somnului. Travestite în miraculoase inspirații, gândurile colindă prin eter, poposind, după vrere, în minți neostoite și iscoditoare. Le aștept să vină și la mine pentru a le zidi în creații literare dăinuitoare. Investiții Am venit pe lume într-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
războinic tânăr călcă peste masa de ființe omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii traversară și, în curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii învălmășiți în fundul șanțului se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atenția. — Tango, ce se vede pe cer, într-acolo? întrebă Shonyu. Generalii din jurul lui se întoarseră cu toții spre nord-vest. — Să fie oare o insurecție? sugeră unul dintre ei. Dar, în timp ce mâncau ceea ce le mai rămăsese din rații, auziră, deodată, strigăte învălmășite la poala colinei. Tocmai se întrebau despre ce era vorba, când un mesager de la Nagayoshi veni în fugă, spre ei: — Am fost atacați prin surprindere! Ne-au luat pe la spate! strigă omul, în timp ce se prosterna în fața taburetului de campanie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a întâmplat nimic deosebit. Să-ți desfunzi urechile, că ai să mai ai ce afla... Nu uita să-i dai un pupic... Știi tu cui... Am să aștept în...” - am mai apucat să aud, în timp ce prin gând mi se învălmășeau cuvintele: “Te ții de rele, mehenghi bătrân ce ești!”... Abia m-am ridicat de la masă, că bătrânul îmi și zâmbea din ușa chiliei mele. --Bună dimineața, dragule! Cum ți-a fost somnul de astă noapte? --Nu mă pot plânge, sfințite
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]