343 matches
-
de înșcolire în sodomism. Asistăm la derularea (mini-secvențe cinematografice desprinse de atmosfera „Moulin Rouge”?!) unor dorințe (spontane, firești), învăluitor, lascive. Par lipsite de vulgaritate, și totuși sunt nocive, amintindu-ne de picturalele lupanarelor din Pompei, în Dșteptarea magmei incandescentului Vezuviu. învăluitoare sunt discretele sonorități ale descripticului care însoțesc scenele erotice. în viziunea lui Radu Țuculescu, dragostea se dorește „caliguleană”, proiectată „în limbile de foc ale iadului”. Interesant este că tot ceea ce înseamnă diabolicus, nu declanșează susceptibilul. „Ziua își pune gâtul pe
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
multă luciditate în amărăciunea care pigmentează universul său epic. Mistuirea sa e nefardată. Domină nepoeticul. Frazările șerpuiesc veninos, cu amărăciune, peste timp, peste oameni. Are dreptate Amos Oz, „nefericirea se cere explicată”. și Petre Barbu o face într un mod învăluitor, șocant de original. Oferim o succintă ipostază, din volumul de debut: „(Tata) aprindea lumina în bucătărie, număra borcanele (de iaurt) pregătite decuseară, ușor cu ele în plasa de plastic, banii am luat, umbrela am luat-o, dă-le dracului de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Tudor Gh. Calotescu pare conectată la fibra genialității marelui sculptor român, în încremenita oază stelară... „Sub alintul palmelor sale / plăPăditoare de lut / în căutarea perfecțiunii / apusul surâde...” (O lacrimă șlefuită) Ca un zbor icaric peste-un timp al unei irealități învăluitoare ni se revelă marile capodopere brâncușiene: „Poarta sărutului... arc de triumf / închinat iubirii” (Brâncuși) „îmbrățLșarea eternă”, „măiastra cosmică / infinitul...” (Recunoștință), „Coloana infinitului.../ adresată cerului”, „Cumințenia pământului” (Brâncuși) etc. Cu gândul la sculptura „6ărutul”, ca într un dans cosmic, ne simțim
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Maestrul. Un element de originalitate în această compoziție este impresia de „desen animat” care „se încarcă de semnificații sub creionul lui Ionesco...”, concluzionează coordonatorii ediției. Iată cum desenele sale devin adevărate experimente vizuale, care au darul de a înlocui întrucâtva învăluitoarele replici-jocuri de cuvinte, cu personaje-figurine, schematic, vizualizați prin contururi comune, și totuși distincte, prin comparație cu Dupont, Durand și Martin - îmbrăcați la fel sau cu Nostima Doamna, din Scenă în patru. „Replicile-ecou” și încrustațiile picturale transpar în perfectă similitudine. Aceasta
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
conține dacă e să preluăm schema lui Grunberger, starea de "bien-être" derivată (ca moment de completitudine și atotputernicie, omnipotență aș scrie dacă o parte a cuvântului nu ar avea denotație sexuală, lucru nedorit de analiza mea). Evident, deasupra lor plutește învăluitor ca o ceață deasupra lacului Ciric (Grunberger nu a făcut comparația pentru că nu a ajuns să vadă acest lac la început de toamnă), "mândria de a fi trăit un asemenea moment", dublată de iluzia unicității, care ne spune psihanalistul francez
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și o strălucire de astru orbește privirea imprudentă a celui îndrăgostit. Aici survine întâlnirea inedită dintre excesul de lumină și cel al întunericului. Cele două se împletesc și își potențează reciproc efectele. Plutind în lipsa de contur și certitudine a beznei învăluitoare, cel captiv rezonanțelor erosului se apropie magnetic de nucleul luminii mult dorite sub magia hipnotică a unei senzuale rătăciri de sine. Deși nu se poate înlocui cu eul său ideatic, el trăiește ca și cum acest schimb existențial s-ar fi petrecut
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
binelui și respingerea tentației? A fi deschis întru dragoste presupune aici, reușita unei introspecții profunde și fidele propriei realități lăuntrice? Cel care își asumă constanta perseverenței în iubire poate intui, într-un final, transcendența ca adevăr ultim, ascuns, activ și învăluitor? Demonizarea eului și introspecția eșuată Se spune că din confruntarea cu răutatea celorlalți obținem o șlefuire, o maturizare a propriei interiorități. În lipsa acestei confruntări decisive rămânem naivi, adică la periferia revelației autentice asupra vieții cotidiene, asupra mundaneității proiectate întru temporal
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
plătind tributul decepției și-al sacrificiului de sine către zeul negativității umane. Maturitatea unui astfel de combatant învins și proiectat în obscuritatea resemnării survine din mijlocul acestei resemnări. După efectul copleșitor și debusolant al înfrângerii consumate, o liniște ancestrală coboară învăluitor peste spiritul celui rănit. Din această pace care echilibrează, care re-așează firea în tensiunea constantă ce a fost opturată de răutatea expansivă a celuilalt, spiritul învinsului își extrage amintirea propriei energii inepuizabile. În liniștea îndurerată el surprinde asemeni unor străfulgerări
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mea abisală. Chiar atunci când sesizez că am uitat, în proiecția spre fundamentele propriului ego, numele și statutul ce mi-au fost impuse de social continui să gravitez în jurul axiomelor deja stabilite de mundaneitate și pentru mine. Aceeași tiranie mă urmărește învăluitor și în demersul de cunoaștere al celorlalți. Astfel, eu mă întâlnesc aici cu identitățile artificial realizate de social pentru menținerea utilă în fluctuațiile socialului. Aceste identități sunt aplicate peste conștiințele reale acoperite de mersul și inițiativa comună a cotidianului ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acoperite de mersul și inițiativa comună a cotidianului ce aleargă spre preocupările și neajunsurile care stau să vină revărsându-se dinspre viitor către prezent. Saltul peste însemnele și numirile efemerității sociale nu se poate desprinde, într-un asemenea context, de învăluitoarele tentacole ce aparțin rigorii cotidiene, vigilenței care restrânge totul în aria evidențelor calculabile și ușor de supus controlului. Aici profunzimea conștiinței proprii și a celorlalți reprezintă un orizont spre care nu trebuie să se tindă el deschizându-se spre pulsațiile
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
miezul conștiinței proprii, sufletul trăiește procesualitatea graduală a mărturisirii de sine. Acest complex de metamorfoze interioare determină tranzitarea de la o stare naivă și credulă către una a lucidității și profunzimii, către un nou mod de percepție și sondare asupra lumescului învăluitor. Aici masca ornamentală a falsei însoțiri întru durere este străpunsă iar spiritul privește către natura autentică din spiritul celuilalt. Această natură se dovedește, cel mai adesea negativă, lipsită de veracitatea unei iubiri care iese în întâmpinare, îmbrățișează consolator și sacrifică
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
numerică a individualităților prăbușite în orgoliul ce respinge și diprețuiește ascunzându-se sub chipul fățarniciilor care par consolatoare. Conștientizând aceste evidențe sub semnul unei priviri ce se desprinde din negura naivității, cel care îndură suferințele de ordin spiritual percepe lumea învăluitoare asemeni unei dimensiuni în care abundă reprezentațiile teatrale existențiale. Imanentul mundaneității se relevă, aici, un ocean ontic de falsități elaborate, de versiuni și renuanțări ale înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Ființarea lui rămâne prezentă atât în acceptarea cât și în respingerea sa iar cel care îndură suferințele de ordin spiritual se dovedește o conștiință ce-și dobândește profunzimea din mijlocul durerilor motivate doar sufletesc și își asumă transcendența ca temelie învăluitoare a imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sufletești. Cel lovit de agonia durerilor sfredelitoare ale trupului își întinde mâinile agitate și tremurătoare spre deschiderea către transcendența în care speră să-și regăsească tihna nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă peste noi valențe și potențialități ale lumii învăluitoare, aspecte ce sunt ascunse neatenției cotidianului grăbit, detalii ce indică, asemeni unor mici ferestre deschise în amiaza senină, lumina unei armoni transcendente. Iar cel ce îndură suferințele cauzate și susținute de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea prezenței și acțiunii transcendente drept unicul spectru la care se raportează individualitatea umană. Întorcându-ne la inversarea, răsturnarea interogării inițiale cum percepe suferindul lumea învăluitoare și predispusă anonimatului uniformizant? se impune, în final, căutarea unui posibil răspuns la întrebarea cum percepe lumea prezența, cel mai adesea, în mijlocul ei, a suferindului? Această prezență survine, în primul rând ca perturbare insulară, ca pată metafizică de neconformitate în raport cu
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndurerați efervescența prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și dispus acțiunii ce o poate neutraliza. Nu suferindul este focalizat întru supraveghere și anihilare ci experiența suferinței sale, experiență ce poate susține confirmarea unei noi perspective existențiale în care mundaneitatea cotidiană se relevă ca fiind inferioară și subordonată nesfârșirii învăluitoare a transcendenței. Aici vindecarea sau exilul, cele două soluții evocate, nu implică, așadar, aprofundarea experienței suferinței și acceptarea temeiurilor fundamentale spre care aceasta proiectează conștiința îndurerată. Cotidianul nu-și poate împiedica alergarea rătăcitoare de asemenea străfulgerări revelatorii în bezna naivității
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a ritualului și proiectul arhitectural materializat prin forța de cuprindere unificatoare. Situarea paradigmatică a credinciosului în saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a conlucrării acestor componente definitorii templului? Cum se lasă surprinsă, aici, prezența zeului în prea-plinul dăruirii sale învăluitoare? Ce rol ocupă pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică și pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
situări proiectate în spațiu deschis. Întâlnirea dintre forma ce se impune organizator și conținutul materiei dispus modelării este deplin evidențiată fiind postulată în solitudinea înaintării cu care o statuie întâmpină percepția umană. Acest tip de creație solicită o singurătate plastică învăluitoare, un gol împrejmuitor ce menține efectul distanțării de soliditatea sau concretețea altor structuri. Statuia religioasă așteaptă credinciosul din mijlocul acestei sfere vide ce-i confirmă și etalează splendoarea acceptându-i, totodată, aura sfințeniei radiante. Suspensia în golul ce scoate în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
însă nici personificările facile, alegoriile sau infiltrațiile minor romantice, iar metaforele, puține, utilizează un material sămănătorist. Totuși, poetul reușește imagini surprinzătoare, prevestindu-i pe Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Deși tind la rigoarea prozodiei clasice, versurile, prin muzicalitatea lor monotonă, învăluitoare, reușesc să sugereze stări de suflet difuze, specific simboliste. Volumul Fantazii dezvăluie o capacitate deosebită de înnoire. Teama „de lume, de moarte și uitare”, distilată acum în retorte mai complicate, se transformă în elegie pură, în reveria unui altundeva și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Așteptând în liniște. Mai colaborează la „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „22” ș.a. Nume de referință în proza psihologizantă a „promoției ’70”, S. intră în atenția criticii chiar de la prima carte. Proza din Așteptând în liniște e „comprimată, învăluitoare și febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
un clar-obscur, amestecat ori însoțit de superstiții, chiar îmbibat cu jargon metafizic. Dar nu e nimic contrafăcut, nu e nimic fals. O stare? Dacă vreți, o filosofie populară, tocmai luminarea ei revenindu-ne nouă. Un prilej, altminteri excelent, prin capcanele învăluitoare, de a cerceta facultățile intelectului uman, izvoarele sale secrete. Într-o regiune a marilor confluențe cum este zona de tranziție dinspre Centru spre Sud-Est - înțelegând Dalmația, Croația, Serbia, Slovacia, Grecia, Ungaria, Transilvania, Banat - vom descoperi și trăsături comune, valabile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nețărmurit ocol" (Elegii IX. Invocare)2, ceea ce se vede nu apare decât în ascunsul cel mai adânc, "în umbriri albastre de nopți clare" (Părere)3, acolo unde umbra însăși se afirmă și se neagă totodată, se pune drept condiție necesară - învăluitoare - a luminii și își depune natura, irizată în dezvăluirea pe care a făcut-o cu putință. Căci umbra și lumina coexistă într-un raport de contrarii complementare. Claritatea pe care o dobândește umbra e albastrul străveziu, cel prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginalului, imagistica sa desenând stări existențiale neestetizate, la limita dintre viziunea plată - sărăcită - a desemnificării și experiența unei inițieri în misterul banalității 5. Ca atare frumosul izvorăște de altundeva, nu din ceea ce se spune, ci mai cu seamă din discreția învăluitoare a nespusului, insinuat între cuvinte, mereu cu fața întoarsă sau, în cel mai bun caz, cu desemnarea piezișă, oblică, a omisiunii. Aici imaginea se face nevăzută, a nimănui pentru nimeni, a nimicului care își arborează absența. Dar tot aici absența
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]