281 matches
-
iunie 1944. Director fondator este I. Merișescu, iar director literar Nicolae Graur. Articolul-program, Chemări, semnat de I. Merișescu, mărturisește dorința de a da publicului „tot ce poate fi mai sănătos și mai bun” și de a lupta împotriva „încornoraților” care înveninează literatura. Revista cuprinde poezii și articole critice (scurte) despre poeți, cu o accentuată preferință pentru literatura mai veche și nemanifestând interes pentru curentul modernist. În numărul 1-2 din 1944 P.c. reproduce din „Moftul român” poezia Da...nebun de I.L.
PAUNASUL CODRILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288728_a_290057]
-
șantajează cu o fotografie care dovedește că primejdiosul infractor ar fi putut fi asasinul lui Stein. În acest timp, strania relație de adversitate și complicitate dintre Dolores Gonzales și Mavis Weld se dezvoltă într-un plan paralel, nu mai puțin înveninat de ură și gelozie, ce se va încheia cu moartea uneia dintre protagoniste și pierderea definitivă a iluziilor de către cealaltă. The Little Sister poate fi citit și ca un tratat despre lăcomie. Fie că e vorba de setea de bani
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
devenit iminent în urma instaurării dictaturilor fasciste în mai multe țări ale continentului. În raportul său, Tony Lender, deputată în Camera germană, declara că fascismul amenința „drepturile politice ale femeii și independența sa în societate și profesiune. El dezlănțuie instinctele naționale, înveninează tineretul cu principii de ură între popoare, prepară războaie”. Conferința a îndemnat pe cele peste un milion de membre ale Internaționalei Femeilor Socialiste să se situeze în fruntea luptei” pentru pace și salvarea omenirii de un nou măcel”2. În
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
nebunul meu amor, Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere O piatră să ador. Murindului speranța, turbării răzbunarea, Profetului blestemul, credinței Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu. Nimica, doar icoana-ți care mă învenină, Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin Nimic decât o rază din fața ta senină, Din ochiul tău senin. {EminescuOpI 21} Și te iubesc, copilă, cum repedea junie Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc, Iubesc precum iubește pe-o albă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în ea crăiasa lumii gândurilor tale, Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înfășurat în manta-mi, Ochii mei-nălțam visători la steaua Singurătății. Când de-odată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pîn-în fund băui voluptatea morții Ne-ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vindec, L-am chemat în somn pe Kama - Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mândru, Călărind pe-un papagal, Având zâmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeți, Numai flori înveninate De la Gangele măreț. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Și de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deștept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
autobiografic (ca și romanul dlui Camil Petrescu), din fragmente de jurnal și redus, față de vasta compoziție proustiană, la o simplă secțiune sau diagramă pasională, este uimitor totuși, cât de prezenți și de umani, cu toată perversiunea sau monstruozitatea unor suflete înveninate de excesul de analiză, sunt eroii dlui Anton Holban, fie Mirel, fie Sandu. Fără să mai amintim de puterea de creionare sugestivă de care d-sa dă dovadă în bogata figurație a ambelor romane și fără să mai revenim asupra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aveau încredere în soldații străini: chiar dacă erau aliați ai Romei și, cel puțin teoretic, în serviciul ei, rămâneau totuși niște barbari, cu care nu era niciodată simplu să ai de-a face. Pe de altă parte, burgunzii aceia demoralizați și înveninați de înfrângerea pe care tocmai o suferiseră nu se găseau cu siguranță în starea sufletească cea mai potrivită pentru a fraterniza cu romanii. La început, i se păru că în mulțimea acestora din urmă domneau neîncrederea și îngrijorarea: la apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vieții. Nu sunt un infatuat, dar... Dacă cel de altădată ar fi întîlnit-o pe ea, cea de acum! Dar poate că nici atunci... Ipoteza că nu m-ar fi iubit nici atunci ar trebui să mă consoleze. Și totuși mă înveninează. Simt bine că, dacă ea mi-ar spune acum că nu m-ar fi iubit nici atunci, durerea ar fi și mai mare... Nu mi-ar mai rămânea nici gândul consolator că nu eu sunt ceea ce nu are priză asupra
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la Amasia arată că robul avea inima slabă și a căzut de trudă. — Dacă vracii au spus așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
robul avea inima slabă și a căzut de trudă. — Dacă vracii au spus așa, atunci nu-ți înțeleg frământarea, floare de rai. —Mă frământ, mărite stăpâne, ca și cum aș fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul înveninat? —N-a fost înveninat. —Ba s-ar putea să fi fost, stăpâne. Cine a adaos acea naramză, văd că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu iubit Mehmet o raià
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ca pe cei morți, în patru scânduri. Am vrut ca râsul să înece Necinstea, furtul, lăcomia, Trădarea și nemernicia, Și toate relele să plece. Fiindcă-n viață ne stresează Incompetența și prostia, O atacăm cu ironia, Și râsul ce o-nveninează. Căci nu-i mai mare răzbunare, Decât să râzi de nătăfleții Ce murdăresc culoarea vieții. Deci râdeți toți, în gura mare!
Cititorilor mei. In: Pilule contra devierilor de caracter by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/362_a_636]
-
coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile romanice și gotice cunosc aceste chipuri ale groazei. La Chateau de Vincent, între ritmurile regulate ale ornamentației și
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Învețe meserie, la tertipurile soției lui, Sophie, care Încerca să Îndulcească evidenta uitare la care Îi condamnase Julián. — Fiu-tău se crede cineva fiindcă bogătanii ăia Îl țin pe post de maimuță de circ, spunea el cu un aer sumbru, Înveninat de ranchiună. Într-o bună zi, cînd urmau să se Împlinească trei ani de la prima vizită a lui don Ricardo Aldaya la magazinul de pălării „Fortuny și fiii“, pălărierul Îl lăsă pe Quimet la cîrma prăvăliei, zicîndu-i că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fiul unui țăran din Hunan. A înființat gruparea comunistă din Hunan când era student, în 1923. Mentorul lui a fost șeful Partidului Comunist, domnul Chen Duxiu. În 1927, după ce Chiang Kai-shek i-a masacrat pe comuniști, relația profesor-student s-a înveninat. Au ajuns să aibă păreri opuse. Mao credea în puterea forței, în vreme ce Chen credea în puterea negocierii la masa tratativelor. La vremea respectivă, Chen avea cuvântul hotărâtor. Cu toate astea, istoria a dovedit că Mao a avut dreptate. Când negocierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
latină și greacă, ci și cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului. De aceea Îi voi rămâne pe veci recunoscător lui Anton... Îi faci temele, Îi pregătești juxtele pentru traducerea din greaca veche, Înveninat de amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
laudă că a fost eliberat și reabilitat ceeace nu este deloc adevărat. Aceste fapte concrete de necontestat se oglindesc În mod convingător de atmosfera din familia acestui dușman al regimului, strecurat Într-un post de documentarist În Institutul nostru de unde Înveninează tinerii cercetători cu aluzii fine Împotriva regimului În special Împotriva socializării agriculturii, spunîndu-le că GAS-urile și GAC-urile sînt focare de boli pentru animalele domestice și locuri de furt, proprietatea nimănui, minimalizînd și depreciind personalități contemporane de specialitate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu mine... Dar tu ești cel ce trebuie să se Înarmeze cu putere ca să reziste amintirilor de acolo, care, din câte Înțeleg, mai toate sunt neplăcute. Nu ar fi fost deloc bine să ții În tine poveștile astea, ca să te Învenineze treptat, e bine, cel puțin, că ai ales să te descarci... Povestește-le și uită-le! Și nu te lăsa dus de stări patogene, nu te Învinovăți pentru vini inexistente. Nu trebuie să te simți tu responsabil pentru ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine dracu’ să-i fie frică? Poate cel mult de animalul din el, care-i roade măruntaiele, schimonosindu-l și înveninându-l. — Nu înțeleg ce-ți trebuie, prietene. Unde vrei să merg cu tine? În loc de răspuns, tipul îl strigă pe nea Matei, poate pentru că acolo ar fi vrut să-l ducă pe Rafael, și uite pentru ce: — Scoate permisu’ ăla, mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din cartierul cupolelor, este făcut În curând prizonier, asemenea tuturor conducătorilor ismailiți, numai Hasan reușește să scape, traversând noaptea un canal subteran. Nizam a câștigat, desigur, dar, din cauză că și-a bătut joc de sultan, ca și de sultană, și-a Înveninat iremediabil relațiile cu curtea. Dacă Malik Șah nu regretă faptul de a fi cucerit atât de ușor cele mai cunoscute cetăți din Transoxiana, el suferă În amorul său propriu pentru că s-a lăsat folosit. Merge până la a refuza să organizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
duse la Ministerul persan al Afacerilor Externe, cerând ca ucigașii, supuși ai țarului, să-i fie remiși fără Întârziere. La Teheran, toată lumea Înțelesese că acel act reprezenta răspunsul Sankt-Petersburgului la votul Parlamentului, dar autoritățile au preferat să cedeze, ca să nu Învenineze raporturile cu puternicul vecin. Asasinii au fost, așadar, conduși la legație, apoi la graniță; de Îndată ce au trecut-o, erau liberi. În semn de protest, bazarul Își Închise porțile, „fiii lui Adam” Îndemnară la boicotarea mărfurilor rusești; au fost chiar semnalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ironice primprejur. El însuși își dădu seama că a devenit patetic, că tonul lui nu cadrează cu locul, și tăcu mai jenat chiar decât Dumescu, care începuse să dea semne de nerăbdare. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. Doar Baloleanu zise încet, ca pentru masa lor: ― Foarte just, dragă Grigoriță, foarte adevărat! Bietul țăran nu știe decât să rabde, fiindcă nimeni nu l-a învățat altceva. Iar când nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase a închide gura, continuă acum înfuriat: ― Apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era în stare. ― Voiai să ne perpelim afară, lăsându-l pe Kane să pătimească. Voiai să ne lași să așteptăm douăzeci și patru de ore cu chestia asta pe fața lui, în pragul morții! Înfățișarea el era mult mai grăitoare decât vorbele înveninate pe care le arunca. Parker, ultimul care ar fi luat apărarea ofițerului secund, o privea pe navigatoare cu severitate. ― Poate că ar fi trebuit. Ea a respectat regulamentul. Arătă cu mâna spre laborator și spre pacientul nemișcat. ― Cine știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]