169 matches
-
-se singur de viață. Cele mai înzestrate cu afectivitate pier, uneori, din pricina mâhnirii, poate. Dar de aici până la a se înjunghia singure, la a-și tăia gâtlejul...“ „Sinuciderea Scorpionului, împrejmuit cu un cerc de foc, înțepându-se cu acul său înveninat ? În mijlocul unui cerc de cărbuni, la primele pișcături ale căldurii, animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit. Dacă înaintează, se frige, dacă dă înapoi, se frige. Ar fi timpul să se izbăvească de chinuri printr-o lovitură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
TE VĂZUSEM Odată te văzusem - Ș-am stat înmărmurit Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. Te văd de-a-doua oară Și glasul tău l-ascult - Și știu numai atâta Că am trăit prea mult. Al anilor iubirei - Înveninat necaz - E numai o părere Pe lângă cel de azi. {EminescuOpIV 278} SĂ ȚIN ÎNCĂ ODATĂ Să țin încă odată Mânuța ta la piept Și-n ochii tăi să caut Întrebător și drept. O strîns-îmbrățișare - Vis dureros de foc - Ș-apoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
361 {EminescuOpXV 362-369} {EminescuOpXV 370} 2255 [3] Rasa tânără e ca parul* care ucide făr-a discompune imediat. Rasa bătrână e ca veninul organic care discompune. Ucis odată, nu mai învii nicidecum; de-aceea dușmanii cei de moarte sunt popoarele tinere. Înveninat, prea adeseori - precum boalele se aclimatiză - organismul slăbește în adevăr, dar se coadaptează veninului introdus într-însul. [4] La un popor ipercivilizat (t]2g) i se scurtează rațiunea, porția fiecăruia în curs de generații. Căci el e moleșit, comod (din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
domniței sau Pașa din Silista, ultima celebră prin amănuntul că a fost întocmită ad-hoc într-o întrunire amicală de scriitori pentru a demonstra ușurința cu care Bolintineanu putea compune șiruri nesfârșite de versuri pe teme istorice. În sfârșit, mai puțin înveninate și mai bine realizate artistic sunt cele câteva poezii în care-l pastisează pe Coșbuc (Idilă), pe Alecsandri (În gondolă, Tricolorul) sau pe Eminescu și eminescianismul (Elegie, Steaua). Esențial însă de reținut, este că parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trezească. Apoi una dintre sclave îi luase mâna și șoptise înspăimântată: „E rece...“ Împăratul era cuprins de o mare neliniște, de senzația de singurătate, de o dorință de răzbunare cu neputință de potolit. Nu avu însă nici o reacție auzind povestea înveninată a lui Callistus; se gândi și, în cele din urmă, spre uimirea atât a grupului de populares, cât și a celui de optimates, îi invită pe Calpurnius Piso și pe soția sa pe Palatinus. Noblețea, puterea și periculozitatea acelei familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în polarul beznelor din mine. ă - Nu vreau să-ți văd mutra cenușie, spusesem intendentului, care-l face și pe încasatorul la Crematoriu, plătindu-i cotizația pe zece ani înainte. Avea chipul de culoarea leșiei și mă privea cu ochi înveninați, supărat fost, în loc să fie mulțumit că-l scutesc de alte drumuri. - Și ține minte! continuai, deschizându-i ușa de la scară. Întregul personal în cap cu domnul director vor fi de mult praf și pulbere, fiecare în țucalul respectiv, înșiruiți de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sprijini lumina geamătului ros de distanțe... ȚĂRÂNA DE ZILE În gustul înserărilor, te-am căutat, să-ți împart iubirea unui vis, ce s-a prelungit între noapte și zi. Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea sensului când aglomerată de durerile secetei, m-am oprit din drumul cunoașterii pentru a gusta din luna plecată la ardere. Focul pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am putut abține. M-a pufnit râsul. Avea dreptate. Întreaga situație era așa de ridicolă încât nu exista nici un motiv pentru care să nu râzi. Amândoi ne-am hlizit ca niște copii de școală. Judecătorul ne-a aruncat o privire înveninată. — Tocmai ți-au mai fost adăugați zece ani de pușcărie, a fornăit James și amândoi ne-am cocoșat din nou de râs. Am scăpat numai cu o amendă de cincizeci de lire pe care James a plătit-o râzând. —Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui Adam că nu era deloc bine. Uite-ți geanta, a zis ea dând drumul din mână unei genți sport imense care a căzut pe podea cu o bufnitură grozavă. Apoi blonda ne-a aruncat mie și Laurei niște priviri înveninate. Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce făcea Adam cu două babornițe ca noi când ar fi putut să-și aleagă pe oricare dintre nubilele de șaptesprezece ani. Sinceră să fiu, nici eu nu pricepeam. Melissa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu era deloc bine. Uite-ți geanta, a zis ea dând drumul din mână unei genți sport imense care a căzut pe podea cu o bufnitură grozavă. Apoi blonda ne-a aruncat mie și Laurei niște priviri înveninate. Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce făcea Adam cu două babornițe ca noi când ar fi putut să-și aleagă pe oricare dintre nubilele de șaptesprezece ani. Sinceră să fiu, nici eu nu pricepeam. Melissa s-a cărat, iar Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a Bisericii. Dar eu voi vorbi despre un pericol chiar mai înspăimîntător căci este mai ascuns, este mai degrabă un rău prezent. 123. O putere neobosită lucrează astăzi și de multă vreme în toate colțurile Pămîntului, răspîndind semințele cele mai înveninate ale schismei Bisericii lui Dumnezeu. S-a produs din păcate un sistem schismatic; dar schisma nu se vede încă, pentru că nu poate fi văzută pînă ce nu izbucnește; și între timp autorii (mulți dintre care sînt de bună-credință) acestui sistem
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a lui de pînă să-și Înceapă cariera tenisman profesionist. CÎnd se lovise cu capul de sol, coroana incisivului din stînga crăpase și se desfăcuse, iar știftul de oțel strălucea În soare ca un pumnal În miniatură, ca un colț Înveninat tăinuit În zîmbetul acestui om periculos, dar agreabil. Cine Îl Împușcase? Țineam pistolul În mîna umedă de sînge și ștergeam cu grijă amprentele asasinului. Era o armă de calibru mic, un pistol potrivit pentru o poșetă de femeie, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
venise decât cu acest scop, cum avea să se exprime Rogojin a doua zi), încât, oricât de fantastică era cealaltă, cu mințile ei zdruncinate și cu sufletul ei bolnav, se părea că nici o idee preconcepută n-ar fi rezistat disprețului înveninat, pur feminin al rivalei. Prințul era sigur că Nastasia Filippovna nu va aduce vorba despre scrisori; după privirile ei scânteietoare își dăduse seama ce preț au acum scrisorile pentru ea; dar și-ar fi dat o jumătate din viață ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rostea cu voluptate aceste cuvinte, care-i săreau cam în grabă de pe buze, dar care fuseseră de mult pregătite și chibzuite, încă de pe vremea când nimeni nu și-ar fi putut nici în vis imagina întrevederea de acum; cu privirea înveninată, urmărea efectul spuselor ei pe fața schimonosită de emoție a Nastasiei Filippovna.) Vă amintiți, continuă ea, că atunci mi-a scris scrisoarea aceea; spune că știți de scrisoare și chiar ați citit-o, nu? Scrisoarea m-a făcut să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Imaginea lui Eminescu, a celui "inventat" după 1989 de "subțirii" ghiogari deconstructiviști este mereu în prim-planul polemicilor lui Theodor Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pe lângă poetul național fără a încerca să-i adauge "tușa" personală din catranul înveninat al noii (vechi) ideologii planetare, contribuind, într-o competiție acerbă, la ceea ce "incorectul" polemist a calificat cu un titlu de carte, "a doua sacrificare a lui Eminescu". Că aruncările de pietre nu au fost un simplu joc "deconstructiv" sau o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șarpelui. Dar adevărata lui pălărie e Amanita muscaria; ciudat, căci șarpele nu fuge de soare, adăpostindu-se sub o pălărie. Dimpotrivă, recelui șarpe Îi place să se sorească, iar „pălăria“ lui fuge de soare În pădure... Dar ciuperca Îi transferă Înveninata. Poate ar fi fost binevenită arătarea siglei acelui ziar, dar aceea ar fi cerut și un comentariu. Nereciproc Însă, acel comentariu se poate lipsi de corespondența imaginii, iar asta ca o consecință a celor de mai jos. Sigla ziarului cuprindea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
expresia voinței de la Cotroceni, se mai ține, fiindcă e ținut în brațe, dar atunci când va fi lăsat, se va dezintegra ca în urma unui bombardament atomic. Până atunci urmează hârjoana de-a guvernarea, de-a ieșitul din criză, de-a bilețelele înveninate, poticnindu-se ca o mașină gripată care dă rateuri, fără să se știe cine a forțat-o prea tare, de-am rămas cu calabalâcul în drum. Și, pentru că încă mai avem un limbaj colorat și expresiv, s-a invocat de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o făptură bolnavă, sub imperiul păcatului. Insuficiența naturii noastre iese cu prisosință la iveală în căutarea fără spațiu și fără frâu a unui alter ego erotic, prin care simțim nevoia să ne întregim ființa. Nesațul voluptății e trandafir cu ghimpi înveninați. Nesațul voluptății e una din cele mai mincinoase iluzii ale vieții în dezlănțuire oarbă. Credem că trăim în beția triumfului când suntem pe alunecușul abisului și al neantului. Creștinismul pune în fața acestui frenetic marș spre neființă al omului bolnav de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ceasuri înainte de vreme, și eu simt sub picioarele mele răscolindu-se nisipul. Scheletele înmormântate de volburele nisipului arzător al pustiilor au să se scoale spre a se sui în luăa la benchetele lor. E primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat și rece al sufletelor lor moarte v-ar putea omorî. Ci mai bine voi culcați-vă, și eu pân-atuncea m-oi întoarce la mama, ca sa mai sug înc-o data laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
ceasuri înainte de vreme, și eu simt sub picioarele mele răscolindu-se nisipul. Scheletele înmormântate de volburele nisipului arzător al pustiilor au să se scoale spre a se sui în luăa la benchetele lor. E primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat și rece al sufletelor lor moarte v-ar putea omorî. Ci mai bine voi culcați-vă, și eu pân-atuncea m-oi întoarce la mama, ca sa mai sug înc-o data laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
cu mare plăcere, tradiție specifică ivriților, la fel avortul și divorțul care deveniseră a jucărie pentru femei. Și Origene, alt mare crainic al iudeo-cretinismului prezintă aceeași stare de fap-te pe la anul 240. Atunci îi întreb pe întunecații și încornorații cei înveninați ce ne tot tăbăcesc capetele cu revelațiile lor; ale cui erau bisericile din Siria, Palestina și Galileea din secolul ll care aveau deasupra ușii sculptat crucea cu brațele egale în-scrisă în cerc cînd iudeo-creștinismul era numai un cult privat fără
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
textul de mai sus ne dă o informație uluitoare pentru istoria iudeo-creștinis-mului; cînd Saul umbla cu capra pe coclauri să adune prozeliți pentru făcătura lui, în imperiul roman exista o divinitate pe care el o numește ,,Dumnezeul veacului acesta” însă înveninatul nu vrea să ne spună de ce Iahwe era numai un pîrlit jigărit plin de invidie, ură și venin pe lîngă acest Ziditor unic și universal. Tertulian în scrierile lui amintește despre scrierile lui Eno, că au fost mult înain- tea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a străluci) pe evreiește și Apolion pe grecește, adică Zabelo, cum este scris pe tăblițele descoperite la Sinaia. Dar atît termenul evreiesc cît și cel grecesc definesc o divinitate a luminii și nu a întunericului cum vrea să ne convingă înveninatul plăsmuitor. Deci, dacă ne folosim de scrierile lor, ,,Dumnezeul veacului acesta” este Sîntu sau Senta de pe tăblițele de plumb ale strămoșilor noștri ascunse cu mare grijă de leprele mioritice și trădătorii de Neam și Țară. Ne mai scrie Ioan că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Dumnezeu. De aici mai aflăm vești despre cei fugiți în America, le mai auzeam vocile în unele interviuri, dar pe mine persoanele acelea nu mă interesau. De la Europa Liberă îmi triam cu discernământ știrile, deoarece considerăm că erau mult prea înveninate uneori. Îmi ziceam în gând: - Au ce au cu Ceaușeștii, dar cu țara lor ce au? La Moscova beam zilnic Pepsi rece de la aparatele de pe stradă, la noi așa ceva nu există, dar asta nu înseamnă că eu trebuie să-mi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
trucata, lectorul ar fi Îndreptățit să considere cartea această o performanță. Oricum, ecoul se anunță persistent”. Volumul Începe cu un titlu care se referă la un personaj,,Codoșul” - pe care Alexandru Gh. Tăcu, colegul meu, niciodată nu l-a agreat: ,,Înveninat că Iuda, Însângerat În gură; Cruciș de umbra neagră și trunchi de abator, Cănd a-nvățat să treacă din coadă În topor Din ștreangul infamiei martirii Îl pierdură”. De meditat! Nu numai cu „codoșul” are ce are Alexandru Tăcu, În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]