685 matches
-
Acasa > Stihuri > Semne > SCHIMBAREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Copil vesel și fără vârstă fluturi în sânge respiri, îmi urcă prin trup ramuri înverzind în ciocul zburătoarelor albe. De-mi cântă în oase vântul timpul rămâne pe loc, așa cum se coc în lumină fructe devin înmiresmând flori de surâs. Cu senin vrând să mă bucur îngerii o țin într-un cântec căci ceva se
SCHIMBAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384429_a_385758]
-
vie, Pește pământ cu picur cristalin, Am colorat visând un un șopot lin. Pictăm o iarbă verde că odată, Și-am îndreptat-o-apoi, înspre pământ, I-am arătat pământului, să vadă, O, cât era de viu și cât de sfânt! Să înverzească iar, măcar în gând. Am desenat pe vatra țării, oameni, Pe munții țării mele, răsfirați, Să-și amintească toți: nu suntem fameni, Suntem români, pentru vecie, frați, Și-om veșnici aici, între Carpați. Referință Bibliografica: Am desenat / Emilia Amăriei : Confluente
AM DESENAT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382460_a_383789]
-
de un antic deochi lovește cu puterea izvorâtă din noaptea de rouă. Poarta are sâni și vagin cu dinți susținuți de buze rânjite, împreună cu timpul stă la cafea și la gin acoperindu-se-n grabă cu păreri dispersite. Ai mușchii înverziți de dorință și sexul umed de roșeața din vremi, pentru petreceri posezi o bună știință și sâni patru, cu care eficient chemi. Trăiești cu soarele în genunchiul drept și ploaia rece în cel stâng, cu durerea tropotită-n piept cu
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
ascuns, a născut o rădăcină de carne, un trup alb de femeie; pentru asta e blestemat și-o să crape, naturii ca un nerușinat i-a pus grele coarne. 42. Reperaj: o frunză galbenă de arțar căzută pe altarul din beton, înverzit de frig și timp. "Uff, ce mai viață, mă simt de parcă aș fi băut cucută Ce lume-i asta, ce zi, ce an, ce anotimp?!" 43. Reperaj: galbenele buze de lună, vopsite cu lumina din soare s-au deschis! Oare
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
răspunse lui Temugin râzând mânzește (normal!) și scărpinându-se între picioare că, dacă vrea bani, abia de acum încolo mai trebuie să muncească încă doi ani pentru a-și plăti mâncarea și hainele pe care le primise. Ochii verzi se înverziră mai mult însă răspunsul fu cât se poate de politicos: - Fie precum vrei tu, stăpâne! Cert este că la miezul nopții plecau cu întreaga herghelie deoarece familia stăpânului nu prea mai putea să protesteze având gâturile tăiate, iar din izba
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl cuprinse o amețeală ciudată. Cei doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni sud și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
balsam otravă ce ii ucide copiii se zvârcolește că o fiara rănită se zguduie plânge-n puhoaie și plânsul sau se revarsă amar ducând cu sine în fărâme agonisirile lumii ticăloșite orgolii împietrite clădite fără cugetare și suflet în locul pădurilor înverzite pe pieptul sau sufocat de convulsii ardite. Referință Bibliografica: PLÂNSUL PĂMÂNTULUI / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
gheață, Și-n aburii tăcuți ai dimineții, În suflet primăvara îmi îngheață. Se-ascunde-n mine scumpa primăvară, Și înflorește-n fiecare gând, La tâmple ghioceii se răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt. S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa, Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi, Nălțându-se spre cer, fluturi perechi... De vei voi să pleci în crângul verde, Cu fluturii și ghioceii-n urma ta, Să știi că toate-am să le las deoparte Și
S-A RĂTĂCIT ÎN MINE PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383507_a_384836]
-
cînd iubești pe cineva. Și-am înțeles că nu va fi nimica Din toată-această luptă și-acest chin, Că vom rămîne-n suflete cu frica Nicicînd de-a nu fi amîndoi deplin. Prin viața noastră trec mașini și blocuri, Poate-nverzesc și parcuri uneori, La noi în inimi ard mocnite focuri ‒ Simt că trăiești, și-atunci, fatal, mă dori... Vreau să-ți trimit în plic o frunză verde, Ca anonim, de peste timp, mesaj, Însă mi-e teamă de poștaș că-l
EROI FÃRÃ GLORIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383068_a_384397]
-
înmuguresc lăstarii de iubire, Primăvara zglobie ne robește, valsează luna de fericire și răsăritul înflorește. Câmpia de smarald se înveșmântă în verde crud, neîmblânzit, și îngerii de bucurie cântă că firul ierbii din nou a încolțit. De-atâta primăvară a înverzit ființa, o herghelie de fluturi pe suflet se așterne, în iederă am oblojit neputința și-am zăvorât-o în catedrala iubirii eterne. imagine:internet Referință Bibliografică: Primăvara ființei / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2266, Anul VII, 15
PRIMĂVARA FIINŢEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383194_a_384523]
-
-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță: Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală! Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului: Citește mai mult Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță:Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală!Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului:... XV. DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1903 din 17 martie 2016. Domnul Arsu Toate eforturile domnului director Arsu de a ne pricopsi cu un învățător “mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mâinile ocupate. Zamfirescu intră și el în jocul lor cu aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și-l taxă pe loc: --Ia uitați-vă la Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți! Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el: --Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu! --Ce vă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mâinile ocupate.Zamfirescu intră și el în jocul lor cu aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și-l taxă pe loc:--Ia uitați-vă la Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți!Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el:--Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu!--Ce vă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
personalitățile laice ale lumii, numai la Churchill am mai întâlnit. Episodul 203 îN GRAIUL SFÂNTULUI FRANCISC La ora când se petrecea această parte a poveștii noastre, papa Grigorie al XV-lea se plimba cufundat în gânduri pe una din aleile înverzite din spatele catedralei Sf. Petru. De fapt, „cufundat în gânduri” nu e poate cea mai nimerită expresie; nu gândurile încercau blândul creier al acestui om potrivit de statură, cu păr rar, cu nas mic, răsucit ștrengărește spre cer, ci aburoase reverii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încă înainte de miezul nopții, noapte bună bravului popor și vise amarnice răufăcătorilor ascunși. Apoi au încercat să asculte posturile străine bruiate și așa au adormit. Undele eterului au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și m-am întors în atelier. Mi-am împachetat calabalâcul și am rămas așa, cu geamantanul în mână. În semn de fâstâceală. Nu știam ce să le spun celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
adus vorba despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu de viermi - spunea el. Lacul va seca, o să curăț pădurea de peștii putreziți și o să privesc de pe ponton cum înverzește, cum behăie totul din nou, cu gândul mereu la voi. Stătea la o masă separată în Babilon, pentru că lucra. Uneori apăreau numere noi din Vremuri fericite, de fapt niște colaje din numerele vechi. Mulți le cumpărau din respect și ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
voce cum nu mai auzisem. - Asta face parte din text? întrebă Maro impertinent. - Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă din nou să mă înverzesc de râs. - Vă rog, domnilor, se încruntă John Epidermic. Aurora își mai roti de câteva ori bietele priviri, după care dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ei l-am zărit cît se poate de clar și pe el, pe tata, deși pe atunci n-avea cum să fie tatăl meu, ci acela care urma să fie tatăl meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai pînă În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, rîurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună pînă În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
crezut o femeie puternică, dar tu, Miyashita, ai pus stăpânire pe mine... și, Înțelegi, chiar m-am gândit să te aștept. Au trecut trei, patru luni. Era din ce În ce mai greu să suport. Totul a Început În pragul verii, da, copacii erau Înverziți, era În timpul pauzei de prânz, vedeam perechi de tineri discutând, fetele purtau pulovere În culori vii, toate astea m-au aruncat brusc Într-o stare de deprimare, picioarele Îmi tremurau numai la vederea lor. În momentul acela am Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. Privește, este o noapte de gală (engl.). La balul liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh de somn; Luminile odăilor le stinge! Să-nceapă marea pară de opal, Când înghețat, din iarna care ninge În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal. - Fii Domnului statură luminoasă, Cu gândul - sprinten fulger viitor! Să-ți fie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
față de actul creației - în genere. Negându-se pe sine, poetul reușește să-și accepte natura umană, limitele existențiale, împărtășind din dorul febril al căutării răspunsurilor la întrebări mortificatoare. Tonul unora dintre retoricile lui Victor Burde este profetic, prevestind renașterea rugurilor înverzite de primăvară din cenușa lăsată de anotimpurile spulberării. Ca într-un joc existențial unic, poetul clarifică ciclicitatea vieții, socotindu-se pe sine: ploaie, vânt, soare sau nor, lună și stea și - de ce nu - parte a unui anotimp. Cu siguranță un
DESCÂNTEC DE ROUĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361433_a_362762]
-
Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Mă rog la palma-ti Transformată În cald balsam Pentru a mea Rană. Mă rog la chipul tău Să-mi fie Oglindă,talisman Icoana. Mă rog la ochi Să-mi înverzească Câmpia toată,iarbă Arsă La trupul tău Mă rog ,iubite Să-mi fie Drumul lung Și casa. Vreau trupul tău Sigiliu Pentru o veche Rană. Mă rog la gură ta Să-mi fie cuvânt, dulce surâs și hrană. Vreau glasul
MA ROG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361522_a_362851]
-
Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Primăvara a sosit Vremea s-a mai încălzit; Se-ntorc acasă rândunele, Căldura o aduc cu ele. Adie-un vânt de primăvară Ce frumos e azi afară! Natura iar a înverzit, Pomii toți au înflorit. Pe câmpie-s mielușei Ciobânașu-i lângă ei; La doi pași un câine mare Doarme tolănit sub soare. Sus pe ramul înflorit, Dintr-un cuib mai învechit, Cântă două păsărele Primăvara o vestesc și ele! Copilașii aleargă
PRIMĂVARA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363961_a_365290]