545 matches
-
copac E toamna asta infinitul pe care-l caut bându-i ochii O iau la vale-n părăsitul tărâm încețoșat în oftatul din genunchii Ce i-am scrijelit pe stânca ce-am urcat-o astă-vară Bandajându-i doar cu lunca înverzită-ntâia oară... Referință Bibliografică: E toamna asta / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
E TOAMNA ASTA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366186_a_367515]
-
sfârșituri de vară, ori focuri roșii ce mistuie satele de la orizont... * Dar fiul cel tânăr al Împăratului Tătarilor, înconjurat de prietenii săi devotați, se întoarse zburând spre casa tatălui său, acolo, în ținuturile cele dragi ale împărăției sale, cu câmpii înverzite, grădini pline de rod și copii zburdând veseli în joaca lor din jurul casei. Iar mama îi ieși bucuroasă în întâmpinare, fericită de a-și revedea acasă fiul ei cel drag. Nu după mulți ani, acest plăpând și foarte tânăr băiat
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Dumnezeu Doamne îți întinzi cerurile peste sufletul cioplit fără să întrebi dacă și mâine se va deschide ușa cu aceeași putere de aceea te iubesc Tu știi să faci să țâșnească izvoare din pietre glasul tunetelor le petreci prin văi înverzite le-ai pus o margine să nu se întoarcă să nu veștejească lutul semințele bune să ajungă lăstari de aceea te iubesc văile strâng izvoare copaci înfrunziți sălcii ating oglinzile ochilor adapă setea măgarilor sălbatici și pe obrazul celălalt urc
BINECUVÂNTEZ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351899_a_353228]
-
într-o firmă de top din domeniul brokerajului valutar mi s-a părut scurt; cei peste șaizeci de kilometri i-am parcurs cu rapiditate în autoturismul cochet și cu volanul pe dreapta, pe autostrada șerpuind printre dealuri stâncoase sau câmpuri înverzite și pline de flori, majoritatea de un galben de vis. La Limassol ne-a întâmpinat o fantastică atmosferă de carnaval început de curând și care urma să dureze încă mai bine de-o săptămână. În amurgul splendid al unei zile
CIPRU (1) – ŢARA ÎN CARE MITUL AFRODITEI ESTE ÎNCĂ VIU! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350492_a_351821]
-
pe care doar iubirea ni le trezește în suflet. Toamna lasă în urmă parfum de melancolie, de tainică așteptare și visare... ea aduce în desaga-i fermecată recolte îmbelșugate, dar și brumă de gânduri triste ce se depun pe colinele înverzite ale sufletului. Frunze ruginii se desprind din copacii abătuți, care rămân goi și părăsiți. Florile își pierd din culoare, frunzele mor și se lasă purtate de vântul neliniștit spre alte zări, lăsând în urmă copacii triști care își deplâng soarta
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
de Paște-acasă. Să te gătești, că vreau să fii frumoasă Și vezi de taie gâsca cea mai grasă! Căci vreau de Paști să stăm cu toți la masă. M-A TREZIT TATA m-a trezit tata tocmai visam o pajiște înverzită eu alergam după fluturi să mergem la coasă mi-am tras pantalonii scurți și am plecat amândoi fără să scoatem o vorbă cu noaptea în cap nespălați și desculți din când în când mă opream să-mi scot spinul ce
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
fost rai-nmiresmat. Măicuță, rază de soare, Zână dulce, iubitoare! Mi-ai dat tril răsunător Să le cânt românilor ... Să-și amintească de tine, Când mă ascultă pe mine. Măicuță, rază de soare, Stea în lume, călătoare! ... Ai fost grădină-nverzită, Ai plecat, dragă iubită! M-ai lăsat dorul să-ți duc, Îți cânt mamă și te plâng. Măicuță, rază de soare, Crizantemă, albă floare! ... În grădină merg în zori Să iau roua de pe flori ... Pământul să ți-l stropesc, Din
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
fost rai-nmiresmat. Măicuță, rază de soare, Zână dulce, iubitoare! Mi-ai dat tril răsunător Să le cânt românilor ... Să-și amintească de tine, Când mă ascultă pe mine. Măicuță, rază de soare, Stea în lume, călătoare! ... Ai fost grădină-nverzită, Ai plecat, dragă iubită! M-ai lăsat dorul să-ți duc, Îți cânt mamă și te plâng. Măicuță, rază de soare, Crizantemă, albă floare! ... În grădină merg în zori Să iau roua de pe flori ... Pământul să ți-l stropesc, Din
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
fost rai-nmiresmat. Măicuță, rază de soare, Zână dulce, iubitoare! Mi-ai dat tril răsunător Să le cânt românilor ... Să-și amintească de tine, Când mă ascultă pe mine. Măicuță, rază de soare, Stea în lume, călătoare! ... Ai fost grădină-nverzită, Ai plecat, dragă iubită! M-ai lăsat dorul să-ți duc, Îți cânt mamă și te plâng. Măicuță, rază de soare, Crizantemă, albă floare! ... În grădină merg în zori Să iau roua de pe flori ... Pământul să ți-l stropesc, Din
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PRIMĂVARĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 403 din 07 februarie 2012 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA Când iese frunza la răchită, Cu verdele atât de crud Și e câmpia iarăși înverzită, Frumoasă ca un tânăr nud. Îmi pun câmpul așternut, Căpătâi snop de strujeni Și mă văd la început, Mic copil la Rădășeni. Îmi vreau cenușa risipită, Prin glodul satului natal, Prin pâraie pline de răchită, Pe unde cânta cândva LICAN
PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346620_a_347949]
-
viața cu întreaga ei simfonie de note tumultoase și efemere...Îmbrăcată în strai modern, acompaniată de metafore deosebite și emoționante... ne întâmpină cel mai sublim și mai înalt sentiment - iubirea. Cântecul ei poate fi auzit până dincolo de munți și câmpii înverzite. Jelitul ei poate fi ascultat lângă izvoare... acolo unde vin căprioarele să se adape.... Odată cu iernile ce se aștern la tâmple... sentimentul de vinovăție față de iubirea ucisă s-au netrăită devine tot mai acut. ”pentru ca sufletul meu // să nu-și
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Prin iarba-nrourată ce-mi răcorea piciorul! / Eram pe-atunci decât o copiliță / Ce nu știa ce-i grija și ce-i dorul. / În cămășuța de bumbac ‘nălbit / Ce mi-o strângeam pe lângă trupul crud, / Mă așezam pe-un bulgăr înverzit, / Grădina fremătând să o aud”. Alături de imaginea copilei alergând printre pomii înfloriți, poeta vede și chipul mamei care-i cânta cu un glas neasemuit. Dorul “de pe-acasă” o cheamă stăruitor: “Să-alerg desculță iar, prin lunci, / Să mai petrec o
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
unde-i vrednic Al strămoșilor os. Undeva la răscruce Și sub cerul deschis, Undeva într-o doină Țara mea s-a întins. Natura vie e minunea cea mai miraculoasă din spațiul nostru. Nu există un tablou mai frumos decât lanul înverzit ce se leagănă în bătaia vântului jucăuș și neastâmpărat, decât freamătul tainic al cetăților verzi - pădurile, decât o livadă în floare ce-ți moleșește sufletul prin măreția mirosurilor pătrunzătoare, zumzetul melodios al harnicelor albinuțe și grandoarea veșmântului floral. Pământul României
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
unii în ape și în vise, Din nou în diametrul orei Vor cădea minutele ucise Colorând în roșu înaltul aurorei. Motiv pentru un solfegiu Te-am văzut cum ai ieșit Din nota muzicală do de jos, Pelerină purtai de sunet înverzit Vibrând într-un fluier de os. Te-am auzit imitând pe portativ Sunetul notei re ca o revenire Într-un anotimp destul de relative Galben așternut în strat subțire. Cântai în tabloul zilei în mi major Cu fluierul cioplit din soc
NELINIŞTEA ÎNDOIELII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355826_a_357155]
-
16 II 2009 Locul I - Virginia Popescu seară de vară - adunate-n căpițe raze de soare Locul II - Valeria Tamaș aburii calzi - în ochiul de geam copil topind luna Locul III - Daniel Iordan Dorobanțu Un rest de iarnă în curtea înverzită - părul bunicii Mențiune - Mahmoud Djamal foșnet în pustiu - încolăcite pe nisip razele lunii Mențiune - Cornel Beldiman Oameni în piață - pe aceeași tarabă urzici și ghiocei Etapa 66 - 23 II 2009 Locul I - Henriette Berge Flori de cireș - ruina unei case
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
întins șansele pe creștetul nostru, nu mai căutăm sens dimineții în clipe sterile, duioșie, fluturi, atârnați ca pietrele în pieptul unui vis nătâng. Primul vals, este o călătorie iubite, într-o lacrimă bolnavă de atâta așteptare... În marsupiul stejarului, prea înverzit,, ascultăm acorduri line, aici nu mai simțim aerul gri, al secundelor... Iubitule, nu mai sunt singură, în pielea așteptării unui mâine... Primii pași de vals, se ridică deasupra incertitudinii. Plouă cu verde... Clarul luni este mugur ... 24.02.2012 Referință
PRIMUL VALS... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354780_a_356109]
-
Sandu. Trece rapid de emoțiille căutărilor în necunoscut, pentru că prietenul său nu-l așteptase, dar doamna Irma, soția lui, era prezentă și l-a identificat automat. Un cătun cu câteva case, printre care și cea lui Sandu, adunat între coline înverzite te făcea să te simți curat și liber, să uiți de toate neplăcerile vieții și să te bucuri de frumusețea și linștea locului. Întâlnirea din seara aceea cu prietenul său i-a adus bucurie, deși Sandu se confrunta cu destul de
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
în soare ca sturionul, o singură dată și l-a certat îndelung într-o limbă sâsâită, ciudată. El scuipa, râgâia, se opunea și se asmuțea ba spre mine, ba către ea ... Înfuriată poate, rusalca și-a dezvelit de pletele-i înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit, a închis ochii ca un mort. Era palid acum și din ce în ce mai supus, de parcă ar fi fost dus și apoi scos de la duș. S-a aplecat
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ULTIMUL VIS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mieii albi veniți să-l întâmpine pe el condamnatul la moarte la marginea câmpiilor veșnic înverzite Florile brumei străluceau ireal pe sârma ghimpată Fereastra, zidul gros vedere către lumea cealaltă În dimineața aceasta vor veni după el Și se aud pași... pași apropiindu-se Și ușa s-a deschis pentru el, ultima dată... ---------------------- Cine își mai
ULTIMUL VIS de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356641_a_357970]
-
de a se îmbrăca, astfel încât să nu mai atragă atenția băieților de nicio vârstă. Nu prea găsea soluții și a abandonat repede aceste gânduri, spunându‑și aproape șoptit: „Asta sunt și alta mama nu mai face!”. Simțind mirosul primelor ramuri înverzite și înmu �gu �rite, s‑a oprit pe trotuar și a ridicat capul să le privească, să le zâmbească și să le admire. „Ce repede a venit primăvara! De fapt, iarna asta nici nu‑mi amintesc cum a arătat zăpada
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
matcă, dar când iubirea rămâne să înfrumusețeze viața până la sfârșitul ei și să dea inspirație cât timp pe Pământ mai sunt poeți. Un volum de versuri ce se cade a fi citit pe îndelete, când stai la umbra uni copac înverzit, la un asfințit dintr-o primăvară spre vară bogată în flori. O carte ce cuprinde sentimente adunate într-o viață trăită curat, intens, cu dragoste de tot ce a creat Dumnezeu ca să bucure ochi, suflete, să-i facă pe oameni
PE O PUNTE DE GÂNDURI, GINGAȘĂ TRECEA POEZIA… “PUNȚI ÎNTRE GÂNDURI” DE ELISABETA LUȘCAN [Corola-blog/BlogPost/346115_a_347444]
-
și nici bogăție Vreau doar răstimpuri, de se poate-o mie..! Să mă-ntorc acasă, acolo, la părinți Pe soarele de-amiază să fiu la cei iubiți. D. Theiss ........................................................... Dor de...Tei Când Soarele răsare si florile surâd, Când haina înverzită se-ntinde pe Pământ, Simt Sufletu-mi cum plânge de-amar si dor greu De casa pärinteascä, de teiul drag, al meu. D. Theiss ................................................... Iubirea...dragostea, ne va urmări o viață întreagă și ne va încălzi sufletele însă în același
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea fulgerului e vastă Și mugurii îs îmbibați de caldarâm. Ne sunt zilele transparente ca o piftie Imperiul e împins la nesfârșit, Din cenușă nu mai învie Rădăcina nucului din tronul înverzit. Plouă pentru mine cu petale de îngeri, Clopotele bat în dungă unele înfrângeri, Sunt întoarceri efemere în călcâi, Alunecă pe lângă mine umbra nimănui. Mă simt pajură la marginea nopți, Fetele pun drug luna la porți Îmi alunecă un râu de
FULGER ALBASTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346245_a_347574]
-
botezul din celula 18 de la Jilava, făcută de o altă persoană, care a fost martoră. La rândul lor, Mircea Oliv și Ioan Pintea, dau mărturie despre Părintele Nicolae. Ioan Pintea amintește despre scrierile sale: „Părintele Nicolae a plecat în pustia înverzită a Rohiei, cum ne plăcea să o numim, nu pentru ca să se sălbăticească, și aici îl citez pe sfântul Efrem Sirul, ci ca să îmblânzească sălbăticia acestei lumi. Nu era la Rohia într-o închisoare gândită, judecată omenește. Poate că era o
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
dalbe, cituș* O toacă bate-n deal, pe văi ecou-i clar O mamă-și strânge doru”-n mâinile căuș. Și oile-s ciopor, păscând neliniștite Cu ochii umezi, știind ce-o să se-ntâmple. Se-apleacă peste mal cu crengile-nverzite O salcie ce plânge cu mâțișori pe tâmple. Îi Săptămâna Mare tot omu-acum postește, Fasolea cea bătută la loc de cinste îi Doar câte-un păcătos, la dulce, azi râvnește - Ptiu!... Doamne, iartă-mă!... își zice-n sinea lui! Iară
SĂPTĂMÂNA MARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368874_a_370203]