356 matches
-
și ariergarda de mașini, obișnuite în asemenea ocazii. înlemniserăm cu toții, mai ales la vederea figurii crispate a iubitului nostru secretar general și președinte al republicii. Printre plecăciunile și bâlbâielile marilor dregători prezenți, Ceaușescu trecea nervos, cu buzele mai subțiate și învinețite de furie, complet neatent la ce i se spunea la fiecare stand. După câteva minute, ca fugărite de demoni, intrară prin poarta principală mașinile cu cei din suita președintelui, oprind brusc, una după alta, la vederea mașinii ce le-o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca să-l toarne, dar efortul lor era zadarnic. Vînătorul Moldovei de Nord era îmbrăcat într-o tunică fără guler, fără fular și avea pe cap doar o șapcă veche și ciudată. Uneori, viscolul șfichiuia gîtul lung și neacoperit, ceea ce îi învinețea pielea. Dar nimeni n-a văzut la Ion un gest că l-ar deranja frigul. Eram copil înfofolit și peste ochi, dar frigul își găsea drumul către trupul meu. Ion rîdea, se juca și sfida legile cărora ne supunem cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îl pupă, îl mîngîie. Micul geniu dă însă cu măciuca: Tată, îmi voi schimba numele... Ce?! Îmi schimb numele, nu vreau ca și copiii mei să sufere ca și mine. Cum să suf... de ce... Limbric pune mîna la inimă, se învinețește, și, șotînc, șotînc, pleacă la bodegă. Spre seară se întoarce resemnat și se adresează rugător lui Salvatore: Dacă... tot îl schimbi... măcar să te cheme Limbricescu... Bulboana Floricica Floricica s-a născut în satul Cot, constituit din cîteva case rătăcite intr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
având printre altele rolul de perpetuare a speciei umane întrucât după opinia unui celebru arhitect și inginer roman: "Cel mai frumos exemplu de echilibru este corpul omenesc." (Marcus Vitruvius Pollio) Dar eu ce făceam? Ce? Genunchii mi se înroșeau, se învinețeau și mă dureau îngrozitor; așa că nu e de mirare că la vârsta de 14 ani eram deja posesorul unui reumatism poliarticular acut, care și astăzi mă "însoțește", provocându-mi dese și dureroase crize reumatismale. De aceea mă "dichisesc", ornându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
științifice de cercetare a infractorilor... Poftim! Adio Premiul Nobel, adio statui ecvestre în mărime naturală!... Mircea și Lică s-au apropiat de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite sentimente de compătimire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se apropie de ei. Mureau acolo ca niște sălbăticiuni, și gunoieri plătiți Împărătește pentru această treabă ingrată Încărcau hoiturile Învinețite În căruțe și le Îngropau Într-un loc pustiu, al cărui nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui Hermann se acoperi de buboaiele acelea hidoase, Simeon Îl ascunse Într-o chilie din fundul curții. Nimeni nu știu că zace
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
povestea dânsa cu un ciorap negru tras pe cap cu cojocul întors pe dos și cu un cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe geam valurile de pânză, s-a urcat în pod, dar bani și giuvaere n-a găsit. Înfuriat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ele în curte. Ce surpriză ne-au făcut! De obosite ce erau, flămânde și necăjite, nu scoteau nicio vorbă. Lacrimi grele le-au acoperit obrajii palizi... La picioare erau numai răni de-atâta mers pe jos, iar umerii s-au învinețit din cauza bagajelor purtate, atâția kilometri. Tata și-a îmbrățișat cu dragoste sora și nepoata, iar noi ne-am ocupat de cele trebuitoare. Au făcut o baie caldă, le-am dat schimburi de-ale noastre și le-am instalat separat, în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în piatră, a văzut într-un loc, dimineața, la răsăritul soarelui, un sobor de dumbrăvenci în tufani, între mesteceni. Suindu-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată că din piatra cenușie, bătând întâi în trandafiriu și apoi învinețindu-se, a prins a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat laba dreaptă apoi umărul și o parte din cap, apoi a intrat iar în stâncă... [AFORISME VERSURI] [1948]** *1 Ce meșter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o latură pozitivă. Așa că am lovit cu pumnul în masă și am zis: "Destul! Nu vreau să mai gîndesc astfel. Hai să vedem ce putem găsi bun în faptul că ai fost înșelat de trei ori." Partenerul meu s-a învinețit și părea că își pierduse răsuflarea. "Bun? Ai înnebunit de tot?" Pe scurt, am reușit să găsesc și o parte bună în tripla sa înșelare. Consiliul de administrație al companiei respective avea, din aceste motive, conștiința destul de încărcată, încît a
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
tabăra agresorilor: s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dim[ineața] până la 15 încontinuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma acestei bătăi au căzut 3 deținuți, în nesimțire stând mai multe zile, iar restul învinețiți pe tot corpul. Pot spune că de o astfel de bătaie nici nu am auzit în viața mea, ea petrecându-se într-un mod bestial. După încetarea bătăilor, Țurcanu le-a spus celor agresați că nu au voie să vorbească
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nimerit în cameră cu Ion Negură, pe care îl cunoștea de la Iași, dar care era deja informator al administrației. Ca și ceilalți deținuți închiși la Suceava, a fost torturat în anchete: era bătut noaptea la tălpi, iar când i se învinețeau era pus să alerge, în timp ce anchetatorii îl loveau în continuare cu ciomegele, pumnii și picioarele după un sistem bine pus la punct, care alterna loviturile în burtă, ce determinau victima să se aplece în față, cu loviturile în spate, forțând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bătaie s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dim[imineața-n.n.] până la 15 încontinuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma acestei bătăi au căzut 3 deținuți, în nesimțire stând mai multe zile, iar restul învinețiți pe tot corpul. Pot spune că de o astfel de bătaie nici nu am auzit în viața mea, ea petrecându-se într-un mod bestial. A asista la torturarea celorlalți era deseori mai greu de suportat decât propria bătaie. Efectul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
senzualele Venere în Madone, imaginează din femeia banală „prototipul îngerilor din senin”. Gestul simplu de ridicare a vălului face ca ochiul rece să reflecte tern „o bacantă” - „femeie stearpă, fără suflet, fără foc”, „fața pală de o bolnavă beție, buza învinețită de-al corupției mușcat”. Portretul din urmă este însă un produs al instinctelor inumane, care degradează atât obiectul cât și subiectul cunoașterii. Principiul suprem al comportamentului uman trebuie să fie iubirea: „Șterge-ți ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui mentală, ipochimenul bate câmpii candid și face porcării din stupiditate și inadecvare. Dacă încerci să-l trezești, nu-nțelege ce vrei: înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales, adumbrit intelectualmente și tembel. Nu poate fi vindecat, reorientat, strunit. E un ticălos somnambulic. Mai mult decât indignare, stârnește uimire și o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
asemenea cazuri e un soi de jertfă interioară, o investiție în alb, eventual nerentabilă. 3. Când te ocupi de politică (direct sau de pe margine). Nu se lucrează cu absoluturi, când te miști în zona strictei relativități. E ridicol să te învinețești de ură, sau să leșini de entuziasm, când nu ți se cere decât un vot rezonabil. Numai spiritul dilematic garantează capacitatea de a face compromisuri utile, de a evita grosolănia polemică, încă pățânarea contrapro ductivă. Nedilematicul e, prin definiție, conflictual
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e convinsă că a rezolvat problema. De năjic. Fugi năjice de aice, Că te-ajunge suflare, de fată mare ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Ieși năjice, ieși spurcate ! Nu coace, nu răscoace, Nu-nțepa, nu-njunghia, Nu-mpunge, nu străpunge, Nu-negri, nu-nvineți, Nu-nverzi, nu roși, Nu-ngălbeni, nu alghi, Nu trăzni, nu pocni ! Cu săcurea te-oi tăia Și în foc te-oi arunca ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Și în acest caz formula se repetă de un număr de ori divizibil cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dacă ești măritată? Mă, tu nu înțelegi că acum merg la bărbat și dacă află mă omoară? Unde ți-e bărbatul? Acuma dai tu de bani și de dragoste, o strângea de obraz. Hi! Hi! Hi! Potolește-te că mă învinețești și ce-o să zică bărbatu-meu, se zbenguie țiganca în brațele lui. Cine ți-a cumpărat cerceii ăștia așa frumoși?o mângâie pe obraji. Du-te mă și lasă-mă! Ți-am spus că am bărbat și la noi la
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de mare, adică să-ți vină rău de atâta bine. Oare cum și de ce-i durea pe ei în toate părțile corpului de români și România? Ce-i apucase și răcneau de se scutura Cortina de Fier și li se învinețeau rărunchii: „Salvați satele românești!”. Toate durerile estului se adunaseră în fundul vestului, se zguduia de plâns de soarta noastră, a satelor românești. A fost de ajuns să fac, asemenea vechilor voievozi, un drum până la vechiul Țarigrad, la Constantinopolul Turciei europene, ca să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
întrebă învățătorul. "La gară." "Pentru?" "Să trag o dușcă." Învățătorul se întoarse spre locotenent: "Eram sigur. Bea zdravăn Petea, și de cum are vântul în pânze, devine alt om. Anul trecut, când insistam să-și trimită puștiul la școală, mi-a învinețit un ochi. Așa e?" Adevărat, domnu' învățător, recunoscu Petea, zâmbind cu mâna la gură. Sper ca anul ăsta să-ți lași băiatul să vină la școală. Știu ce aveți voi în cap,dar n-aveți dreptate, se adresă învățătorul prin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la tânărul nostru și nu era discrețiunea ce le oprea de a-l atrage în mijlocul lor, ci refuzul cu care le-ar fi răspuns, el se uita pe fereasta care dădea în grădină. Cerul se acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundându-se în ei și începuse a ninge. [...] El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care ar fi dat [mult] ca D-zeu s-o eternizeze. Îi părea că-i singur și visurile treceau c-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din coate ca să fiu la înălțimea exigențelor ei, asta e! Sunt un om simplu, un ins oarecare, cum zicea ea, nu persoana aia pregnantă de care pomeneai tu... Se opri din tiradă și-și șterse cu furie lacrimile de pe obrajii învinețiți de tensiune. O privea cu groază și cu ușurare totodată. Clara tăcea și-l asculta înmărmurită pe tatăl ei. Reacția lui neașteptată, de animal înjunghiat de moarte, o speriase teribil, chiar dacă ea nu arătase nimic. I se păruse că are
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și întinsese mînile și se ținea cu ele amândouă de pieptul meu. Privea stinsă de pasiune în fața mea asemenea unei ființe insense. Ochii ei priveau fixi și pasionați în ochii mei, mînile ei îmi strângea [u] haina, buzele ei se-nvinețise de pasiune furioasă. - Nu voi! țipă ea mai tare - nu pot! adăugă ea încet. Tomo, șopti ea încet și repede, nu cer să mă iubești, nu, nu! Am fost nebună când am cerut-o! Dar să mă lași să te
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spus atuncea și nu mai trebuie să ți-o repet. ["Un râs amar"] 2257 Un râs amar-sec *, încet, încrunta buzele sale împregiurate de-o spumă vânătă, apoi un țipet desperat, strălucit, cerni aerul din salon. Pin flacările-nfiorate ale căminului marmoreu învinețea în trăsuri aeriene fața cea tristă a lui Toma Nour. ["Cine a văzut o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu câte - un alb 5 înger de marmură, zace sicriul deschis... pe o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la tânărul nostru - și nu era discrețiunea ce le oprea de a-l atrage în mijlocul lor, ci refuzul cu care le-ar fi răspuns, el se uita pe fereasta care dădea în grădină. Cerul se acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundîndu-se în ei și începuse a ninge. Copacii, a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zapadă, și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și ascuțit în țîțînele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]