1,459 matches
-
al cancerului, căutând în laborator un citostatic mai eficient, medicul Ion Cristian, personajul central al romanului, vedea foarte bine și arăta cu neliniște celor din jurul său (îndeosebi studenților) că mai gravă decât boala unui individ, posibil a fi izolată și învinsă, e maladia întregii societăți, imposibil a fi limitată ca efect și eradicată din moment ce nu e nici măcar recunoscută. Ofensiva incomodă și stăruitoare a lui Ion Cristian merge în acest sens: să diagnosticheze și să acuze maladiile societății comuniste. El nu luptă
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
a progresa În profesiune dar și mai mult, pentru a obține o locuință de la stat, un apartament mai mare și mai bun decât cel proprietate personală cumpărat În Bacău. Ziua câștiga tot mai mult teren În fața nopții care se retrăgea Învinsă, se zărea binișor oglinda lacului pe care norișori de aburi se urcau spre cer. Rică Își lăsă gândurile să zboare și să cutreiere peste Întinsuri pline cu amintiri diverse, fără interes și fără grabă, așa ca Într-o vacanță odihnitoare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
știa versurile simple, recita poeziile eroice ale clasicilor români, doine și balade, s-a văzut În situația de a nu reține nimic, cuvinte cunoscute se amestecau Între ele cu altele cărora le intuia semnificația, dar nu voia să se recunoască Învins, cum să nu poată el reține două versuri, chiar a Îmbătrânit urât?! Spuse: Dom’ Fane, am uitat, mai spune Începutul odată, așa cum poți! Ștefan Înțelese și Începu, așa cum putu el: Aniversarea ta cu ani din viață/ Este-o amiază-n
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din rândul puținilor prooccidentali convinși din România, par astăzi dezorientați. Abandon, lehamite și emigrare Scriitorul și publicistul Mircea Cărtărescu a declarat, într-un interviu pentru revista Observator cultural, că „epoca Băsescu mi se pare terminată“ și descrie portretul unui președinte învins: „Ca și Emil Constantinescu, actualul președinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt și nenorocit. De când nu mai cred că Băsescu poate schimba ceva în România, n-am mai putut să scriu cu siguranța cu care-o
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
lor, ca părinți, merseră dincolo de granițele înțelesurilor. Cât de anevoios a fost să ne aducem băiatul sub acoperișul casei noastre, să-l lipim de sufletul nostru și cât de ușor îl pierdem acum! Suntem cum s-ar spune, niște învingători învinși! După câteva clipe de chibzuință, se putea bănui că fiecare se gândea în sinea sa : întotdeauna glasul iubirii, al dragostei, s-a dovedit a fi mai puternic decât glasul sângelui. Cine și cum poate să se împotrivească acestui strigăt al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mă elibera de dureri, iar celelalte aspecte din viața erau doar umplutura timpului care mi se părea că se scurtează. Nu mă mai gândeam la un viitor îndepărtat, nu mă mai gândeam că o să scap de dureri și mă dădusem învinsă, am început să accept că am pierdut războiul cu viața. Așa mi s-au părut acei ani, un război greu și interminabil cu viața. Toată lumea din jurul meu începuse să mă compătimească, cei dragi și familiarii sufereau enorm, toți îmi ofereau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și au avut un șoc. Ce face diferența între oameni? Ne asemănăm așa de mult și totuși suntem atât de diferiți unii de alții. Ce-i determină pe unii să fie sănătoși, puternici și învingători, iar pe alții slabi și învinși. Oare să fie dualitatea care ține în echilibru viața poate, cine știe să-și răspundă lui însuși. Sunt întrebări retorice care își pot afla răspunsul doar în interiorul fiecărui individ în parte. Acolo sunt ascunse toate secretele noastre, totul este să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
foarte senzuale. Atunci sună telefonul. La primul apel Încremeniră, așteptîndu-l Încordați pe al doilea. La al doilea apel, Vic Își redobîndi autoritatea de ofițer al armatei americane. O Împinse ușor Înapoi, apăsînd-o ca din Întîmplare pe sîni, și se ridică. Învinsă, umilită de Întorsătura nefavorabilă a evenimentelor, Christina plecă spre bucătărie. Desfăcu șorțul de la gît și-l aruncă la Întîmplare pe un taburet. Fusese Într-adevăr ridicolă. Pentru a se pedepsi, Începu să taie mărunt ceapă, fără vreun scop explicit. Oricum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la cot la Canalul Dunăre-Marea Neagră, s-au mirat și Antoneștii cînd au fost puși la zid și executați. Dar de unde să știe ei că războiul este cîștigat întotdeauna de cel care l face? Indiferent că pe hîrtie este dat învins sau învingător. Comuniștii ne-au adus din nou cu picioarele pe pămînt, ăștia sînteți, și nu alții, o șleahtă nazistă de doi bani, au înlocuit uniformele, gradele, și-au pus oamenii lor peste tot să aibă grijă să nu miște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
joc lîngă piept frățîne. — LÎngă piept Ray, așa cum ți-am spus și eu mereu. — Așa mi-ai zis, spune el voios. Se uită prin cameră și nu-și poate ascunde dezgustul. Se ridică În picioare. Lennox cel victorios, Robertson cel Învins. Cine s-ar fi gîndit la una ca asta. Poate Lennox. Oricum Bruce, treso tai. Mai e doar un lucru și presupun că e o chestie pe care o simte toată lumea cînd promovează, știi, ce fel de relații să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să meditez prea mult la opțiunile pe care le avea, ca să-mi dau seama că preferam paragraful 168, decât să fiu acuzat de omor. Uite cum face soarta ca omul să cedeze În fața unui rău mai puțin grav, mă gândeam. Învins, m-an așezat la masă. Viitorul nu arăta deloc bine. Eu fusesem cel care a alertat poliția, anunțând că s-a Întâmplat ceva pe Otto-Ludwig-Straße. Chiar dacă am reușit să imit perfect vocea de fată, abia mai târziu, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fier. Ei știau să fabrice diferite arme precum săbii, arcuri și săgeți. Adeseori, Chiyou își conducea oamenii în războaie de agresiune împotriva altor triburi mai mici și mai slabe. Odată, el a invadat teritoriul Împăratului Yan și l-a cucerit. Învins, Împăratul Yan a luat-o la fugă și a ajuns în localitatea Zhuo Lu de pe teritoriul controlat de Împăratul Galben pentru a-i cere ajutor. Cu gândul să-l înlăture pe răufăcătorul Chiyou, Împăratul Galben a unit șefii altor triburi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord cu Johns“. Și parcă vedea sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa lui de maturitate Îl făcuse să nu dezvăluie cifrele numărului de telefon format de Cost Înainte de a muri. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste ochi și spuse: — SÎntem Învinși! În fața lor se Întindea un drum de țară plin de băltoace, În care se reflecta lumina lunii. — Ce intenții aveți? Îl Întrebă Rowe. — Să trag un pui de somn. Pesemne că această replică i se păru prea teatrală, căci ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i dea Înapoi cu vîrf și Îndesat tot ceea ce pînă atunci se Încăpățînase cu atîta stăruință să-i răpească. Nu voia să moară acolo, uitat, umilit și Învins, Înspăimîntător de singur pe ultima insulă a celui mai mare ocean, nimicit prin lovituri de bici de către niște necunoscuți, după ce fusese de mai multe ori distrus de toată lumea și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani de existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
voi accepta alt cer sau iad decît cele pe care eu Însumi le voi hotărî... Eu de-o parte, ceilalți de alta.” Își repetă jurămîntul cîteva zile mai tîrziu, cuvînt cu cuvînt, În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rechinilor Înfometați sau al ferocelor orci, de care știau să scape În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră puterile sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pat cu brațele și picioarele În cruce și durerea intensă pe care o simțea o făcu să Înțeleagă că tocmai era sodomizată și că el Încerca să-i facă rău, cît mai mult cu putință. - Te rog! Îl imploră ea, Învinsă. Te rog! Dar Oberlus continuă pînă Își dădu drumul În ea și se Întinse pe spate, mușcînd-o de gît. După cîteva clipe, recăpătîndu-și răsuflarea, Îi șopti la ureche: - Ai spus „te rog”? Ea Încuviință În tăcere. - Asta-mi place admise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare. Carmen de Ibarra Îl privi nedumerită. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și de oboseală, se străduia Încă, de cele mai multe ori zadarnic, să țină direcția... Spre răsărit... Mereu spre răsărit, cu toate că era deja convinsă că răsăritul de preschimbase Într-o himeră, un vis de neatins, un loc mitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu-i. Cît despre copii, hm, hm, nu se fac chiar așa, umblînd cu damele prin prăvălii. Pentru asta îți mai trebuie ceva, iar prințul e cam suferind, n-ai auzit?" A fost rîndul lui Leonard Bîibîie să se recunoască învins. Așa ceva nu auzise. Auzise alte lucruri, dimpotrivă. Chiar văzuse și simțise singur cum prințul stîrnea lumea prin simpla lui prezență, întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi explica ce mai avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de clasă, discutau despre examene, despre profesori, despre călătorii lungi, imagini prinse pe fereastra vagonului, evadări din real, din viața de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor, împăcate. Ele reprezentaseră pentru ea un univers anume, de care încercase să se apropie, să se omogenizeze, fără să reușească. Însemna pentru ea un nou examen și un nou eșec, știa că rămăsese pe margine, răzleață, se simțea derutată, învinsă, în voia sorții, din nou un instrument bun de manipulat pentru tatăl ei. Cât timp lucrase la cules de vie fusese apărată, își crease un zid de jur împrejur. Dintr-odată se gândi că ar putea să aibă o gripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]