1,058 matches
-
asta care-i stârnea sufletul mort de prea multă vreme? Îi fu prea simplu să-l convingă de ceea ce spusese. Dincolo de siguranța pe care o afișa, înțelese că era un bărbat nefericit, plictisit de ceea ce făcea și dornic să-și învioreze existența încercând ceva nou, orice. Bariu se relaxă și se retrase din discuție rezemându-se de spătarul banchetei. Luana se sprijini, la rându-i, de țesătura moale din spatele ei. Acum, spuneți-mi ce vreți de la mine. Fără putință de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cenușiu murdar, coloanele care Împărțeau fațada În spații rectangulare erau acoperite de graffiti, iar lăstunii se cuibăriseră pe sub streșini. Avea aerul unui edificiu antic și, la umbra unor falnici arbori-de-ploaie, părea cuprinsă de umezeală. Margaret s-a simțit de-ndată Înviorată În penumbra răcoroasă a unei mari verande. — Bună ziua, a salutat-o femeia de la recepție și s-a ridicat de parcă ar fi recunoscut-o, de parcă o așteptase. — Mă Întrebam dacă aș putea cumva să răsfoiesc niște numere vechi din ziarele pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acasă și fericită că nu mai avea mult de mers. Își dorea un duș lung, rece, un adevărat duș, american, cu jet puternic de apă care să-i curețe praful și jegul din păr și de pe față, și s-o Învioreze. În loc de așa ceva, va trebui să stea sub picăturile zgârcite ale dușului ei improvizat cu un furtun și cu o stropitoare. Apa scursă pe țeava subțire care stătuse la soare avea să fie călâie, dar nici asta n-o să fie rău
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atunci când îl apără cu atâta aplomb! Ori poate crede că e suficient să scrii. Să scrii și atât? Da de unde... e o himeră de care este și el conștient atunci când se află în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își legase părul lung, drept, cu o șuviță din propriul păr, la spate. Vineri la ora șase avem meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acum sigur că Elena nu mai este Elena, în imaginația ei o vedea sfredelită la pântec ca de un burghiu, în zadar încerca să se ascundă, să trișeze, în zadar juca teatru. Câtă fățărnicie! După masa de prânz se mai învioră atmosfera. Tatăl îl întrebă pe Ștefan dacă are salariu mare și dacă, așa în general era convins că poate întreține o familie. Salariul nu-i prea grozav dar cu ce mai pică de pe margine, făcu un gest de acaparare, merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmbrăcată înadins, părea de-a dreptul copilăroasă. Au intrat pe poarta îngustă, scârțâia din balamale, poate se umflase de umezeală. Au pătruns în curte, stătuse ploaia, soarele se străduia să străpungă norii, mai era călduț încă, tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur. Era multă pace, parcă-ți amintea de după amiezile când se terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așteaptă să se întoarcă. Este atâta absurd în credulitatea lui când are o minte ca briciul! Cred mai degrabă că de fapt el refuză să se gândească la această problemă, îi este mai lesne să accepte ideea unei absențe temporare. Înviorat după un sirop de căpșuni și câteva pateuri cu brânză, unchiul povesti despre marea realizare a zilei trecute; Am ajuns acasă pe la unu și ceva, Monica era și ea acasă, mă aștepta cu brânza și mămăliguța caldă pe masă, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Atunci am venit acasă foarte grăbită. Nu încetase ploaia dar mă plictisisem să tot stau în cofetăria aia. Era goală, murdară, bâzâiau muștele. El asculta plat, neguros și dintr-odată, la una din vorbele ei o luminiță de alarmă îl învioră. Era goală? De ce să fie cofetăria goală? Uite așa, ce întrebare de gradul zero. Mi se pare imposibil, la ora când se iese din uzină, când plouă și cu siguranță că nu fuseseși singura care uitase umbrela acasă, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
difuze, n-o să vină, n-o să vină, ai să vezi, îi spune dar cu fiecare zvâcnire, sângele îi răspunde, da, ba da, ba da, ba da, o să vină. Se săpunește, se clătește cu apă când caldă, când rece, ca să-și învioreze porii, iese afară din cadă, se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi se parfumează după urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se întinde pe pat, cu picioarele ridicate pe marginea noptierei, mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Scena confruntării lui Tudor Șoimaru cu boierul Stroie Orheianu este impresionantă, fiind una dintre cele mai dramatice ale romanului. În sugerarea trăsăturilor personajului, Sadoveanu îmbină armonios cele trei moduri de expunere: narațiunea, descrierea și dialogul, ultimele două fiind preponderente. Dialogul înviorează narațiunea și-i conferă dramatism, fiind magistral folosit. Replicile sunt pline de forță și de adevăr: Și noi ce facem?” / ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Alături de epitete ca: ,,măreț”, ,,falnic”, povestitorul apelează la comparații: ,,bătrânii ca și copiii”, enumerații: ,,că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care avea ,,un prisos de bunătate în el” un apostol, dăruit luminării poporului până la sacrificiul de sine. Domnu’ Trandafir nu trăia doar pentru el, ci și pentru numeroșii copii pe care i-a învățat toată viața. O întâmplare mai deosebită înviorează povestirea. Într-o zi, domnu’ Trandafir este vizitat de către doi orășeni care vor să vadă școala, copiii și o lecție, ,,așa, de curiozitate”. Este, de fapt, o inspecție, la care participă însuși ,,ministrul școalelor”. Farmecul evenimentului constă în faptul că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din trena nopții, dar soarele își arată fața îmbujorată. Frunzele copacilor foșnesc, scuturându-și veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că este acum o nouă zi; dar într-un timp, un stres îmi doborî tot visul și mă sculă apoi și pe mine. Neînchipuita lumina solară mă fascinase atât de mult încât îmi uitasem tot visul. Puțina gimnastică m-a înviorat. Treptat, apa și săpunul mi-alungă somnul, iar periuța și pasta îmi trezesc dinții amorțiți peste noapte. Pielea buburuzată abia așteaptă să se încălzească și, după ce mi-am îmbrăcat corpul, acesta este mulțumit. De la un timp, stomacul începe să scoată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale discursului pe care profesorul de desen Îl situă, prin profunzimea și evidența ideilor, la o altitudine civică și intelectuală la care generații de oratori aveau să aspire cu timiditatea cuvenită. În liniștea recunoscătoare ce urmă, iubitorii de artă se Înviorară brusc, gata să salute izbucnirea triumfătoare, chiar dacă târzie și oarecum căznită, a coloanei de apă ghemuită până atunci ca o tenie În burta micului chit. În timp ce brațul primarului cobora cu măsură, după ce preț de un minut inelul său de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
macaralei uriașe de peste drum veghea aceeași lumină roșie, din curtea combinatului răzbăteau până la el comenzi de manevră. Voci aspre, guturale; fluieratul locomotivei; scrâșnetul vagoanelor care se izbeau unele de altele dincolo de un zid galben, tencuit În fiecare an după Revoluție, Înviorat de aceleași lozinci: Jos Iliescu! Jos Nomenclatura! Jos Securitatea! Timișoara! Timișoara! Timișoara! În aer plutea același miros Înțepător de amoniac. Ca să Îl simți nu era nevoie să ajungi până aici. Puteai sta și În Piața Carolina. Poarta era Închisă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
kiállítás miatt... Abban reménykedtem, hogy ma is láthatom... Biharpüspökiben várja az öreget, aztán autóval viszi Pestre. A Malévval repül. Biztonságosabb. Domnul Attila Kovács tăcu. Ca să ocolească privirea scrutătoare a vechiului său prieten, se arătă brusc interesat de culorile pastelate care Înviorau de puțină vreme casele din Piața Carolina, un amalgam de stiluri, de la renascentist la baroc și la secesion. Știa prea bine că nu va mai putea amâna prea mult răspunsul la Întrebarea: Ai fost fericit pe acest pământ, Attila Kovács
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un fel de insulă; grădina, o împărăție cu soare și cu umbră. Lecturile au fost singurele evenimente care mi s-au întîmplat. Și au tot fost! Citeam lacom, cum fac și acuma. Încep mai multe cărți: eseul care să-mi învioreze mintea, cartea grea, înțeleaptă, cartea-profesor, cartea de suflet (o plachetă bună de poeme își trece sufletul în tine), una simplă, ușoară și, dacă am noroc, o carte nebunească, așa cum este Nostalgia lui Cărtărescu. Mi se întîmplă să țin cîte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alta cortul o să cadă grămadă. — Toate catrafusele astea nefolositoare, se aude vocea lui Roja pufăind, haine, cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un leu dom’ Roja, zice Tîrnăcop simțind că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea, numai așa o să putem să adunăm în jurul nostru simpatizanți din lumea bună, spune Roja. Pentru asta avem nevoie de un acoperiș solid deasupra
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a zis că îi place Tușica. — Nici nu putea fi altfel, zice Roja, n-ar fi fost plăcut ochiului, dacă știți la ce mă refer, spuneți. — Din prima clipă am știut că așa o să fie, spune Curistul, simțind cum se înviorează brusc după mărturisirea Părințelului. — S-o știți de la mine, continuă Roja cu aerul atotștiutor, dacă nu se lipește de la început, atunci nu se mai lipește niciodată, poți s-o lași baltă și să cauți altceva. Aveți dreptate, am simțit-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ocazie de-a mai ieși în stradă e greu de crezut c-o să se mai ivească curînd. — Și așa am cam depășit termenul limită al Revoluției, spune Gulie. Ce credeai, că o să ne-o pună nouă pe tavă? întreabă Tîrnăcop înviorat după cîteva înghițituri de ceai, c-o să se dea la o parte din calea noastră? — Prostia mea, recunoaște Bătrînul, am crezut că se poate face imposibilul, n-ar fi trebuit să vă încurajez, mai ales pe Roja. — încă nu e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine, mă reprofilez, mă duc pe șantier, mă fac student din nou, o să văd eu, asta era situația. — Nici n-ar fi fost o idee așa de proastă, zice Roja, te-ar fi scutit de multe belele. Trebuia să-i învioreze cineva, să-i fi văzut cum veneau săracii la liturghie, cei care mai aveau curajul să vină, hai că asta-i apă de ploaie, așa speri să mă induci tu în eroare? Nici prin gînd nu-mi trece, voiam doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mort de beat. Asta mai degrabă. Bă, Bîtcă, bă! Cei doi gospodari se sperie binișor. Hai să deschidem! Chemăm poliția întîi. Poliția a sosit cam fără chef, dar cînd a văzut că este vorba de un beci s-a mai înviorat. Păi, explică-mi cum ai făcut. Cînd intră calcă pe o treaptă și cîrligul cade și greutatea cade odată cu drugul, făcînd "bang" pe fundul de cazan. Și se închide ușa așa repede? Boaf! și gata. Se deschide beciul și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sea, drept care venea și el cînd nu era plecat din oraș, citin du-mi după program, cu zile prestabilite, ore și durată, dar dispărînd după aceea cu treburi la care eu nu aveam acces. Vestea sosirii lui Zoli m-a Înviorat brusc, arc m-am făcut sărind În picioare ca să ies În Întîmpinarea lui! De cum i-am strîns mîna, am sesizat la el o ezitare. A trecut repede peste și s-a revărsat În cuvinte. Într-adevăr, avea de ce să șovăie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
schimbarea la față a casei. Tot cu „dumneavoastră“, cu „domnul Radu“ uneori, alteori cu „domnul Sergiu“, mi se adresa și de la sol, din labirintul ăla de mobile dislocate și Împrăștiate pe te miri unde. Avea un fel nemaiîntîlnit de a Înviora tot ce atingea, Împrospăta ceea ce Întreprindea prin plăcerea de a aspira totul În poveste: de la examenele susținute la cărțile negăsite, de la Înghețata cumpărată la colțul străzii la sandalele noi care o roseseră, mai ales la piciorul stîng, „uitați aici, deasupra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]