173 matches
-
posomorât. Se chinuie să plouă, burnițează subțire... când pământul însetat are nevoie de atâta ploaie, de atâta apă... vegetația stagnează datorită lipsei apei din sol. Peste noapte, totuși... a plouat chiar bine, observ băltoacele din fața casei. Semn bun. Narcisele galbene înviorate alcătuiesc patru covoare frumos colorate cu tulpinițe firave. Rândurile scrise ieri d-lui Oprea nu mi se păreau tocmai bune, dar recitindu-le acum constat că sunt perfect valabile și la paginile de ieri mai adaug încă cinci - cu un
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Am dat mamei un pachet mai consistent cu alimente, între timp i-am auncat și copilului într-o plasă un pahar de înghețată pregătită în casă, fructe și ciocolată. Copiilor le plac cadourile. În sfârșit se deschide poarta, văd atitudinea înviorată a copilului, care gustă din înghețată, dar maică sa îl oprește: -Lasă că o mănânci mai târziu și o pune la bagaje, în schimb îi dă niște prune. Copilul nu protestează, ascultă cuminte indicațiile mamei. Când mă observă în balcon
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
SAFTA: Numai asta poate fi! Ia stați oleacă... (merge până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea conștiinței? Acum, aici! Ăsta e singurul cod corect, să știi. Irina își privi ceasul, ah, uitase, n-avea ceas. Zâmbea, clipea repede, înviorată. Nu-i mai era teamă de întrebările colegului Fănică. „Căsnicie plăcută! Intelectualii, organizatorii politici. Cere și dă, acum, aici, fâs, s-a dus posteritatea...“ N-avea decât, nea Fănică. Codul lui nu era nou și nu era singurul care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu ghearele gura ochii mintea, mușcat salivat halit înghițit digerat eliminat, ducă-se pe pustii, asta-i totul, o clipă, un cutremur, n-avem drept să pierdem secunda, că se întorc curând vânzătorii și vameșii. „Auzi, auzi, ce spun?“, șușoti, înviorat, bibliofilul. „Nu s-a transmis! La radio, adică. Nu s-a transmis știrea despre cutremur. Vezi, toti simt lipsa Autorității. Să le spună că s-a întâmplat, într-adevăr, și cum și ce au de făcut.“ Părea calm și detașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se abandona voinței celui cu care stè de vorbè, arètând un fel de fragilitate tremurètoare care solicitè protecție, dorința mea, infimè, dar intens perceptibilè, de a-i face pe plac, mè tulburè profund, Da, sigur! Vino cu mine sus! Brusc înviorat, de parcè nu acum câteva minute coborâsem abia ținându-mè de balustradè, urc vioi, alèturi de el, la primul etaj, Cum a reușit, oare, copilul acesta, îi spun copil fiindcè, Esti la liceu? îl întreb în timp ce redeschid ușa biroului și aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Șerban! Nu vreau sè vorbesc despre asta! Ți-am spus cè nu ne mai vedem! Bine, mè! Am inteles! Gata! Fèrè detalii! el cedeazè, cunoscându-mè, știind cè nu mai e cazul sè insiste dacè am spus o datè nu și, înviorat de ceea ce-l așteaptè în farfurie, se aruncè cu pasiune asupra bucatei uriașe de carne friptè în sânge, eu preocupându-mè de cele șase triunghiuri isoscele de pizza, tèiate artistic la bucètèrie, Dupè câteva momente scurse în tècere, timp în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ploaie scurtă și caldă de vară, parcul, rămas singur, Își asculta parcă, propriul puls și savura prin toți porii frunzelor parfumul rafinat, ozonat, lăsat În urmă de ploaia fugară... Nu știu ce mână nevăzută, Încărcată cu brățările unui timp plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sub influența drogurilor, și cu cineva care nu era Luke. Mă simțeam răvășită de un vânt înghețat la gândul că n-aveam să mai ajung niciodată în pat cu Luke. Pentru o fracțiune de secundă am uitat că-l uram. înviorată, m-am forțat să mă concentrez pe aici și acum și asupra lui Chris. Am mers la Temple Bar, în zona simandicoasă a Dublinului. Unde am fost martora felului în care orașul meu natal se transformase într-o urbe foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
moment cheie, o liniște sacră puse stăpânire pe sufletul său. Descompunerea morală, în care se aflase până atunci, începu să i se recompună, iar contradicțiile sale interioare și întrebările fără răspuns luară sfârșit în el. Se simțea bine, era mult înviorat, devenise parcă mai tânăr. Nimic nu-i mai de dorit, decât să trăiești cu pieptul ușor și fără apăsări! Iar 1 A doua parte a Bibliei, ce conține douăzeci și șapte de cărți. 2 Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și mai ușor ca niciodată, zmeul agățat cu ani în urmă, pe la începutul războiului, de acoperișul tribunei, se zbătea cu neliniște, cu terfeloaga lui de coadă, înviorată ca o coadă de pisică nervoasă. ...Premiul la concursul literar... Cine altcineva ar putea să-l înmâneze dacă nu cea care s-a ocupat direct de acest concurs... și a avut grijă să câștige cel mai bun?... Vorbind, domnul Mocanu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să organizăm o expediție, să mergem în căutarea solzilor de dinozaur. Dar pe cine să luăm cu noi? Am lansat ideea prin zonă și imediat s-au înființat mai mulți copii, într-o grămadă gălăgioasă, ca un stol de vrăbii înviorate. Înțelegând că erau entuziasmați de idee și au venit să se înscrie în echipă, am considerat asta o idee bună, ba chiar o perspectivă excelentă. Am fost de acord să iau copiii în echipă tocmai pentru că entuziasmul lor inocent era
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ton rece adresîndu-se lui PM. - În onoarea cui? - Gwen a dispărut, spuse Marie. Sprîncenele lui PM se arcuiră, apoi umbra unui zîmbet Îi jucă pe buze. - Nu se poate! Nu cumva o spuneți ca să-mi faceți plăcere? Întrebă el, brusc Înviorat. TÎnăra polițistă Îi aruncă o privire deloc amabilă: - Ar fi bine să dăm de ea În viață, PM. Pentru ea, firește, dar și pentru dumneata. Hangarul pentru ambarcațiuni se sprijinea de stîncile care mărgineau plaja privată a familiei Kersaint. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fin pe umăr. Nici n-aș fi vrut să-i părăsesc compania, iar contextul era ideal. Într-o tăcere nestânjenitoare, încărcată cu o forță, o atracție ce mă mângâia protector, îmi oferi niște haine de schimb. Când ieșii din baie, înviorată, dar nu întremată, el îmi făcu prin semne, o invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
polisomi, ribosomi, formațiuni Golgi, acizi nucleici). Pe toate le oferim în dar Patriei și Partidului, doar singura noastră inimă o păstrăm pentru a o așeza, în cel mai înalt grad, la picioarele Secretarului nostru General!" - Ia auzi, țațo! se descreți înviorat Procletul. Auzi-i cât de tari sînt! În cel mai înalt grad! " Te ia cu amețeală. Ăștia nu se joacă. E însuflețiți... Și, continuând să atace la curățenie, se porni să cânte din nou pe nas, apăsat popește, dumicând și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Lăsați-o baltă. Mă băgați în mormânt. Mă doare ficatul... GARDIANUL: Vezi, Grubi, vezi? Drepturile tale... CĂLĂUL: Și ce? Eu n-am nevoie de drepturi. Eu prefer îndatoririle... GARDIANUL: Zău, Grubi, mi-e milă de tine... ARTUR: Și mie... CĂLĂUL (Înviorat.): Precis? (Către ARTUR.) Chiar vă e milă de mine? ARTUR: Da. CĂLĂUL: Atunci... atunci ați putea face ceva pentru mine? ARTUR: Ce? CĂLĂUL: Ceva... ceva mic și neînsemnat... ceva prevăzut și în regulament... ARTUR: Altă mârșăvie, nu? CĂLĂUL: Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE (Ridicând, crispat, privirile.): Domnule... ȘEFUL GĂRII (Entuziasmat, ca în fața unei mâini întinse.): Kapunta! Mă numesc Kapunta! Spuneți-mi, vă rog, pe nume. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cu un tremur ușor în glas.): Domnule... Dumneavoastră chiar sunteți... șeful gării? ȘEFUL GĂRII (Înviorat, radios.): Exact! Ați intuit perfect! Eu, domnule, locuiesc în această gară de patruzeci de ani... Patruzeci de ani bătuți pe muchie... Ehe... Știți dumneavoastră ce înseamnă patruzeci de ani? O viață de om! O viață lungă, o poveste întreagă... După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
m-a pândit de acolo? HAMALUL: Așa face întotdeauna... Da’ nu e un om rău. N-are rost să vă supărați pe el. E ca un copil. E cretin. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Arătând spre sticlă.): Dă-mi și mie... HAMALUL. (Înviorat.): N-am spus eu? E bun... (Îi întinde sticla.) Mai e un strop. CĂIĂTORUL PRIN PLOAIE (Bea.): N-am știut că mă pândiți. Am fost un prost. Se așază întristat, pe bancă.) HĂMALUL: Zău... n-are rost s-o luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
distragă atenția. Se întoarse spre Dragu: ― Tu ce-ai amuțit așa? Profesorul se fâstâci. Își pipăi buzunarele zâmbind nesigur. ― Am impresia... În sfârșit, n-are nici o importanță... ― Vorbește! Ce e? ― Cred... Cred că am pierdut porte-feuilles-ul. ― Extraordinar! exclamă Șerbănică, brusc înviorat. Cum se poate? Se dădea în vânt după senzațional, în măsura în care îl putea contempla din spatele perdelelor. Comenta ore întregi cel mai mic fleac, cât de cât ieșit din comun, adora să citească în pat, sub plapumă ascultând urgia de afară, viscol
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și conchise îngrijorată: Mi se pare că Florence îți rezervă încă surprize, draga mea..." Înălță timidă două degete. ― Îmi dați voie să mă duc până la baie? Scarlat întoarse capul. Nu mai putea deschide deloc ochiul, în schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu întîrziați. ― Oh, doar câteva minute, știți... Roși brusc și se ridică sfioasă cu fruntea în pământ. Ocoli stângace masa ținîndu-și fustele ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se deosebea de prietenul Margulis, care cicălea lumea cu ce e bine și ce nu, deși își răcea gura de pomană. Cel mai greu de suportat este să faci o prostie nu din proprie pornire, ci sfătuit de altul. Reluă înviorat căutările, tocmai când se auzeau clopotele bătând amiaza. Își aminti că avusese de gând să vorbească personal cu femeia Epiharia, la biserica Icoanei, fiindcă nu voia s-o sperie invitând-o la Prefectură, dar acum era prea târziu ca s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu tărie și nu voia decât să și cufunde în somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atât e mai sănătoasă. În schimb, să mănânci untdelemn, carne fiartă, legume opărite cu unt. Ou fiert sau moale, și ne mai vedem peste două săptămâni. Poți să te duci liniștit la serviciu. Nea Cercel s-a îndreptat pe jos, înviorat, spre strada Brezoianu no. 11. Uite că nici n-a vorbit bine cu domnul doctor și parcă se simte sănătos, trebuie să-i ducă o damigeană cu țuică de prune, mai ales că el nu mai are voie să pună
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întrebări obișnuite de tipul: "Ce mai faci? Cu ce te mai ocupi? Lumea te vede cam rar... Am crezut că....", răspunsul va trebui să fie pe măsură: Proaspăt ca un castravecior. Curat ca după o baie în clăbuci de săpun. Înviorat ca după un duș rece". Un fel de glume care nu spun nimic, dar îi înveselesc pe ascultătorii curioși și totodată îi vor îndepărta în mod elegant de o realitate pe care, sub nici o formă, nu ar putea să o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
moment cheie, o liniște sacră puse stăpânire pe sufletul său. Descompunerea morală, în care se aflase până atunci, începu să i se recompună, iar contradicțiile sale interioare și întrebările fără răspuns luară sfârșit în el. Se simțea bine, era mult înviorat, devenise parcă mai tânăr. Nimic nu-i mai de dorit, decât să trăiești cu pieptul ușor și fără apăsări! Iar 1 A doua parte a Bibliei, ce conține douăzeci și șapte de cărți. 2 Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 28
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]