410 matches
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TEMPORA, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Tempora E mult de-atunci, se-nvolburară anii ... Nostalgic fremătară lung platanii, Trecu un secol, ori poate mai mult Cu iureșul năvalnic și tumult? Strigam de se-auzea la șapte case, Când soneria nu se inventase. În geamuri aruncam cu pietricele - Clipeau pe cer puzderie de stele
TEMPORA, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355450_a_356779]
-
Îl simt cu bucurie și dau cu tot cu suflet aceluia ce îmi cere să bea din unda mea, mă mulțumesc răsplată să-mi fie doar un zâmbet și-s fericit când este mereu în preajma mea. Dar sunt și unii care mi-nvolburează apa, o calcă în picioare și unda-i nămolesc, îi iert, deși în mine durerile tot sapă și strig către Divinul, - O, Doamne, îi iubesc. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul „Lâng-o margine de lume” Referință Bibliografică: izvor / Leonid
IZVOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356542_a_357871]
-
mereu eram gata să intervenim la o noțiune de absurditate. Nopțile începusem să le păstrăm pentru noi, revelații și misticism, suspendați pe pervazul vieții. Uneori fumam dintr-o singură țigară. În vara aceea a plouat necontenit, până când Dâmbovița s-a învolburat în matcă și în cele din urmă a inundat voios străzile și bulevardele capitalei. Ne-am trezit bucuroși ca într-o dimineață obișnuită și ce vedem? Se apropiase marea de capitală, iar în drum spre Universitate erau bărci sprintene ce
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
prin timp, printre toate obstacolele ivite în labirintul nesfârșit al vieții. Dar, trecând cu bine și ascultându-ți conștiința, peste toate acestea, îți vei urma chemarea pură, nepătată de atingerea tentaculelor răului, spre ceea ce te așteaptă la final dincolo de apa învolburată cu tot ce duce aceasta și lovește în tine, la celălalt mal, unde îmbrățișarea virtuților și a dreptății îți va fi tot ce e mai bun și îți va desăvârși ființa. Când alții vor merge înainte, căutându-și lor binele
DESPRE BINE, CONŞTIINŢÃ ŞI DREPTATE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368807_a_370136]
-
Pe unde îți umblă mersul blajin Sunt copleșite de flori și miresme În care tu îți ascunzi fructul splendorii Rătăcind mintea care privește în suspin Nu știu să înnot așa bine Și risc să mă înnec cu sărutul Primului val învolburat în dăruirile tale Să mă pierd în adâncurile nedeslușite Din formele săpate adânc În șuvoaiele care-ți curg din privire Ce se va alege atunci de miresme Sau de prutul trecut între vaduri O s-aflăm amândoi întinși peste pajiști Când
BASARABEANCA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368911_a_370240]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > O, TU, STATUIE ALBĂ DE CARRARA Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului O, tu, statuie albă de Carrara, Cu sufletul învolburat de Niagara, De ce taci și nu spui ceva, Rugându-mă mereu de dumneata. Ești înlănțuită de mâini și de picioare, Dar, gura ta, încă, voce mai are, Hai, spune, vorbește, zi ceva, Atât timp cât te iubesc, spune ceva. Au trecut zile
O, TU, STATUIE ALBĂ DE CARRARA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368979_a_370308]
-
MOV Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului în noaptea mea cu mov fă-mă val de leacuri strop de suspine și curmal de mal fă-mă strigăt de lalele stol învolburat de rândunele apoi așeză-mă pe pat de dorinți cuminți să te pot cuprinde în verde lila iorgovan de sărut apoi fă-mă licurici să mă mut zadarnic pe o vâslă plutindă Referință Bibliografică: NEBUNA MEA NOAPTE DE MOV / Florica
NEBUNA MEA NOAPTE DE MOV de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370806_a_372135]
-
te simți băgat în seamă, să mergi la o cafea sau la o bere să râzi de o glumă sau să te superi pe unul, dar cred că numai cei ca mine ,,pleava și drojdia societății,, marginalizații și izolații vremurilor învolburate pot simți, cu tot respectul și respectând proporțiile fața de ceilalți. Cu respect
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
dor n-au rămas, I-am răscolit și printre pierdute amoruri Și prin profunda-i durere amară din glas. I-am răscolit mai apoi și legenda Și toate poveștile cu îndrăgostiți, Și am ajuns adânc în dilema-i Ce-o-nvolbură scotând-o din minți. Am ajuns să-i întorc pe dos poezia Și valsul din val am reușit să-i opresc, Și în istoria-i dinainte de lume cătat-am Și prin furia-i din spume să... te găsesc. Umblat-am desculț
TE-AM CĂUTAT ÎN PRETUTINDENI DE MARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370014_a_371343]
-
lac; Codri-s întorși cu vârfu-n adânc; Sunt tablouri nocturne și-mi plac. Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări răcoroase! Doamne, să le spun, acum, mai am cui? Fumul învolburat în caiere se toarce Și către cer coloană se ridică; La birt e mare veselie, petrecere și... pace. Spumegă șampania pe gâturi de sticlă. Iar lăutarii par, de-acum, că-s obosiți În ritmul românescului joc, Când românii se lăfăie
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
nasc a doua oară Și nu-nțeleg de ce nu vrei să crezi C-al meu destin e să îți fiu aproape Și lumea s-o cuprind în ochii-ți verzi. Citesc povestea ierbii în privirea Ce sufletul mi l-a învolburat, Sclipiri în care deslușesc pădurea Se-aprind în ochii tăi, verde curat. Dar poate-ți va șopti-ntr-o zi destinul Să înțelegi. Nicicând să nu mă pierzi. Ce rost ar mai avea atunci seninul Când eu mă limpezesc în
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
pup ochi închis ce gustă sărutul sădit în patima lui foșnetul genei ce-a prins rădăcina mișcării geamătul orb strivit între formele gurii neîmpotrivirea învelită în brațe adierea atingerii ce vine din tine semnul rămas pe unde noi am trecut învolburați în suspine pup ochii deschiși ai zilei ce începe cu tine buchetul de zâmbet dăruit culorilor spre a desmierda lumina de azi pup trecerea pașilor pe unde vine ochiul tău la întâlnire bucuria că ești și vei rămâne la mine
DRAGOSTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369343_a_370672]
-
la toate dezbaterile. Se rușina când ea cunoștea și putea trata o problemă pe care întreaga clasă se chinuia să o înțeleagă... A luat fierul de călcat, ață si ac de cusut si s-a așternut la treabă cu mintea învolburată de întrebări fără răspunsuri. Alături se auzeau frânturi de vorbe. Mama ei se pricepea al naibii de bine să intre în sufletul oamenilor. Și a intrat și în sufletul lui Eugen, pe nesimțite, cu prietenie și cu o bunătate ce erupea din
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
de mine luat de prin cărți, biblioteci ori evenimente culturale de prin țară, care trebuia sau trebuiau - dacă sunt și una și alta, să se înfăptuiască în zbaterea mea de atîtea zeci de ani... A fost obsesia timpului, a vremurilor învolburate din anii 60 -70 -80-90. Inițial, am dorit un fel de reuniune periodică a conțăranilor mei, a fiilor satului, apoi, din fundație sătească am ridicat programul spre un orizont județean, al ținutului de la izvoarele Ialomiței la Dunăre și Moștiștea, apoi
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
diverse plaiuri, Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem? Inflație și de sonete și rondeluri, Nu mai putem ieși din vechiul , brav Renascentism? Anticii regi sunt adunați în cuști și latră, Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba, Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno, Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creștem nalți
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului cândva, monahii au cerut să fie acoperite cu frunze goliciunile lumii. astăzi sunt dezvelite întru victoria altor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) are copaci și pietre cu forme de om și o apă învolburată cu un mal pe care e poetic să stai cu ochii închiși sau c-o fată. numai bărbații parcă-s bolovani rostogoliți dintr-o stâncă. îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalici devin. dar nu-ți
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]
-
vârful în cerc/ Străpung până la tine infinitul/ Spre Timpul Magic. Mai încerc/ Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul . Încă de la primele pagini, poezia se încadrează în expresivitatea filozofică a timpului și a poetului. Într-o lume asaltată de accente practice, tehnice, învolburată de informații, care vin peste noi în valuri este admirabil că poetul ( doar el) riscă să mai aibă timp și pentru trăiri experimentate de fiecare om de-a lungul vremilor. În raportul cu timpul Elisabeta Iosif folosește și relația Poet
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
Sufletul, scânteia Divină Tăcut cu mintea se-nsoțește Ghidându-ne viața... plină. Armonia trupului și sănătatea Este dată de această orchestră Bucuria, tristețea, vitalitatea Luminează clipa terestră. Daca urmăm vocea sufletului Melodia vieții va fi perfectă Emoțiile și găndurile omului Se-nvolburează în direcția corectă. Sufletul rămâne o taină mare Un portativ de însușiri ce ne călăuzesc Pe anevoiosul drum sub soare... Este un cadou Dumnezeiesc. Cine ești tu, omule nerăbdător? -Eu?...Un suflet ce și-a primit lumina Un calator rătăcitor
CEASLOVUL SUFLETULUI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354015_a_355344]
-
fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce să jertfească «pentru o picătură de ploaie»; «supusă dăruirii», se vede «spintecând cerul [iubitului] lăuntric, învolburat», cere să fie descătușată / „slobozită“ «de va veni furtuna», de măsălar / gustar fiind, convinsă că iubirea mișcă și munții din loc, Ea și El / Iubitul par a fi doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
se auzeau tunetele. Începu în curînd o ploaie măruntă care se opri brusc după ce norii cuprinseră firmamentul aproape în totalitate. Avu o viziune a unei priveliști care i se păru de rău augur și rosti ca pentru sine privind cerul învolburat de nori: ,,Pe templul Concordiei..., cine știe ce mai vor și zeii?″, iar gândul îl duse din nou la reședința sa din Cezareea Maritima, la orașul plin de viață al Levantului cu mulțimea de temple și de statui ale zeilor străjuind piețele
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
nr. 570 din 23 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
marea îmi strigă că nu m-a uitat O ascult O aleg O simt O respir Nisipul pe tălpi și pe tâmplă-mi s-a uscat Îl simt Îl aleg Îl ascult Îl respir Tu cânți cu pescărușii pe ceru-nvolburat Te ascult Te simt Te respir Te aleg Blue Mireille, 28.10.2013 inspirată de tabloul lui Victor Bauer Referință Bibliografică: Țărm / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1033, Anul III, 29 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
ŢĂRM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347092_a_348421]
-
diferite, pentru direcții opuse, având în gând și în ochi, „cântecul culorii”. O rugasem pe Liliana să-și scoată ochelarii și, doar printr-o singură privire, fugitivă, am intrat în crâmpeie de cer senin de toamnă și-n valurile mării învolburate de același anotimp...
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
icre și fructe de mare. Ploua iar în miezul verii, fulgere brăzdează cerul și perdele reci de apă limpezesc bolta-nstelată. Un șuvoi sprinten de apă se strecoară printre stânci și coboară în cascadă, de pe muntii-nalți, abrupți. Apă este-nvolburată, sclipiri calde de argint, si goneste-nfrigurată înspre mare, licărind. Observând-o, intrigata Luna-și zice în sinea ei, că marea este superbă, dar Soarele-I doar al ei. Referință Bibliografica: GELOZIE... / Cardei Mariana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 547
GELOZIE... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358384_a_359713]
-
într-o altă primăvară de sufletul meu, la râul dorului. Din deșiratul făcutului sorții rămasă pe pământ, împletesc scara spre cer pe care în semn de eternitate, ți-o voi crucifica deasupra inimi până când rotundul va fi împlinit. Iar neamul învolburând cântul în toate miresmele înfloririlor, îngemânând dor cu dor din toate înfăptuirile, va ști izbăvi firea din ocinele de soarte. Te port în sufletul meu, acolo unde este leagănul tuturor întrupărilor, dorindu-te într-o nouă primăvară de suflet cuminte
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]