837 matches
-
Sania spațioasă este și de data asta încălzită de dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi este înfășurat într-o "bertă" cum a aflat că se numește pe aici șalul de inspirație ucraineană de dimensiunile unei cuverturi călduroase. Atelajul avansează cu opriri numeroase, pe un drum știut doar de Atanasie, alături de care, pe capră, e așezat Dragoș. Pe jilțul din spate, lângă Dora, așezat într-o rână pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de tânără și nonșalanța subtilă pe care o avea o făcea extrem de plăcută. Nu era deosebit de frumos îmbrăcată, însă hainele sale feminine erau impecabile. Rochia ei era albă, lungă, finuță, cu breteluțe și un decolté foarte cuminte, en coeur. Un șal alb cu franjuri argintii îi completa ținuta care cucerea prin stilul său cumințenia ei . Ceilalți, bărbați, păreau plictisitori, cu excepția unui tânăr, fiul unui ins prezent și el la petrecere. Tipa se ridică și îl sărută pe Angi pe obraz, vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la credință prin gravurile lui Dürer. Prin mama am aflat ce hotărâre luase tata asupra viitorului meu. Stăteam pe verandă. Alungam muștele cu crenguțe de mesteacăn, pe care tocmai le rupsesem de jos, de pe mal. Ea își legase părul cu șalul în dungi albe și negre, pe care îl purta doar la biserică. în cazurile obișnuite, când cânta sau râdea sau plângea - cum făcea destul de des -, părul ei se umfla, galben ca grozama și ciudat de vioi, ca să nu spun ușuratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
profund și fără limite, cum o face tata. Mama a luat o înghițitură de suc. Cu toate că ședeam la umbră, avea perle mici de transpirație pe frunte. Dacă discuția noastră nu ar fi fost atât de serioasă, și-ar fi scos șalul ca să-și facă vânt cu el. Auzeam păsările de apă. Cu degetele mâinii stângi, mama apăsa pe niște clape imaginare, cântând o mică melodie la tăblia mută a mesei. Am văzut că era „Călător singuratic“ a lui Grieg. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dar puteai distinge drumul cu ajutorul bornelor luminoase puse de Direcția Drumurilor. Mi-am notat vreo două chestii, a spus Manfred. Căci înveți să dai atenție lucrurilor. Genul acela de fotoliu pe rotile nu este unul des întâlnit prin locurile noastre. Șalul pe care-l avea pe umeri era, poate, din Palestina? Și crucea care atârna de lanț provenea cu siguranță din Grecia. Sau din Rusia. Poteca ce ducea sus, pe muntele Ava, fusese acoperită cu totul de zăpadă. Dar aveam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de atunci încoace, însă abia înnobilat de prezența celorlalte capodopere ale lui Vermeer am resimțit forța electrizantă, paralizantă a acestei scene. Misterul de nepătruns al tabloului trebuie căutat în agresivitatea uluitoare a culorii albe: câteva perle aruncate neglijent pe masă, șalul și acoperământul capului, albe și ele, răspândesc o asemenea forță de sugestie, încât "story"-ul propriu-zis (Vermeer e un pictor "narativ"!) nici nu mai contează. L-am privit din toate pozițiile imaginabile: de aproape, de departe, de sus, de jos
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
Care a zis că după moarte nimicul se transformă în nimic! - Bravo! și pe cine-ai mai întâlnit?... - Pe Florin Piersic, venit la Socola, de zilele instituției... În costum negru, cu o batistă roșie în buzunarul de la piept, cu un șal alb la gât, el a fost întâmpinat cu aplauze de către toți nebunii... A zis: "Mă bucur că mă aflu în mijlocul dumneavoastră! Poate unii amici de-ai mei ar spune că aici îmi este locul!" Mitu Mihelangelo Simon din Atena - Gogea
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
cu majusculă, trubaduresc, dar nu și pomenită pe nume, în mare tonul este elegiac, încă din tinerețe poetul evocă vremi vechi, vai, irecuperabile: "Mai trăiește, oare, calul/ care ne ducea pe munți/ când copacii erau mulți/ și pe umeri purtai șalul/ și cu frunzele pe frunte/ vânturile porneau balul?/ Mai trăiește, oare, calul care ne ducea pe munți?" Când tiparele se topesc, sonul e ludic, se supune virtualităților vocalei: "Cetate brună,/ trup ireal./ Ușor egal/ aerul sună.// Vale cu deal/ totul
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
sticlă și musafiri După ce va galopa pe clapele pianului, va sări - De la rozete, de la roze, de la arșice și sâmburi, Pentru ca, slăbindu-și coafura, și buton de ceai - fudul, Zbanghiu, - prinzându-l la cingătoarea înflorată, Valsând întru glorie, să glumească, mușcând șalul Ca pe un supliciu, înfierbântată, cu suflarea tăiată. Pentru ca, mototolind cu mâna coaja, reci felii De portocală să le înghită, spre a se grăbi În lustrul cu care era-ncinsă, îndărăt, după draperii, În sala care a vapori de vals
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
frumusete.ele.ro); Sunt o tipă mai clasică și habar nu am să mă accesorizez. Adică, știu să-mi aleg pantofii și o geantă frumoasă... dar eu vorbesc de mai mult de atât...de lucruri care vin din imaginație... un șal, o broșă, mărgele, cercei... aș vrea să mă accesorizez în aur..." (mirandaspune. wordpress.com). Termenul apare destul de des și în discuțiile despre vehicule, în construcții identice, diferențiate doar de context: "De-abia acum am început și eu să mă accesorizez
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
din copilărie - singura mea copilărie, sper. Este o dimineață de joi, în primele zile ale lui septembrie. Anul 1936. Mă aflu împreună cu mama în piața din centrului orașului. Vremea s-a răcit. Ea poartă o eșarfă pe cap și un șal pe umeri, iar eu transpir sub haina din blană de miel pe care m-a obligat s-o port. Se tocmește cu vânzătorul de varză, așa cum face de fiecare dată. Vrea cea mai tare și mai verde varză la un
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
Și toată adolescența și studenția mea, formidabile, rebele, cu acces la miracolul din care ei toți, protagoniștii acestui happening fac parte. Altfel fiecare, cu povești diferite, cu timpi diferiți, cu acompanieri diferite, în sensul proustian al expresiei; Victor Rebengiuc și "Șalul negru" al lui Pușkin sau monologul lui Prospero rostit cum n-am mai auzit pînă acum, alb, straniu, de aproape și de foarte departe. Simțeam și auzeam mirajul Veneției noastre de demult și de oricînd, Avignon-ul, George Banu și telefonul
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7161_a_8486]
-
prins parcă-ntr-o cursă nebună pentru spațiu, explozia de culori înscrise pe zare cu cretă părea să schițeze harta unor armate în plină expansiune. Doar pinii de un verde închis, ramurile lor aplecate și strânse de vânt, tot atâtea șaluri azvârlite peste umăr, erau în stare să te convingă: nu, n-ai descins în curtea unde un arhitect și-a aruncat de-a valma frânturi din capricioasele sale visuri nefinisate. Singure acoperișul scânteietor al moscheii și suplul ei minaret dau
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
Acolo ca de sticlă par/ Pădurile de lemn brumat. (...)// Mi-e milă și să-mi amintesc,/ Dar nici să uit nu mă îndur,/ Câtă părere-i în destin,/ Câtă greșeală-i împrejur.// Cu degete de frig adun,/ Ca sub un șal înzăpezind/ Sufletul nostru încă bun,/ Mișcarea lui către argint. În fiecare an aștept/ Să ningă, să te pot vedea/ Dacă privești, dacă asculți,/ Dacă mai înțelegi ceva.” O îndepărtare cu vești presupuse, cu șoapte trimise ca iscoadele, departe, la malul
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
schimba radical. Avem cu filmul lui Vilner o imagine asupra lumii de dinainte de Revoluția din Octombrie, reformele staliniste nu au devastat încă vechea Rusie, colectivizarea nu a distrus satele, scriitorii se bucură încă de libertate și cineaștii, de asemenea. Din șalul țigăncii care vinde flori sau ghicește în palmă o maimuță își întinde brațele subțiri ca de ață, protipendada deambulează pe străzi în trăsură, și doar frisonul unei glume sinistre a lui Benya o mai pune pe fugă. Portretul țarului Nicolae
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
la hotelul PANAMERICANO, începem să ne dăm pe rînd jos hainele de pe noi - parcă-s Baba Dochia, rîd pentru mine, ei n-au de unde să știe - întîi poncho-ul negru, geaca de ploaie "Puma", pe urmă vesta neagră de lînă, șalul de mătase grena... rămîn în pulovărul cumpărat cu două săptămîni în urmă de la "Arcade", pe Wilmersdorfer. îmi ridic mînecile pînă la cot. Așa spunea Catinca Ralea în 1950 - eram studente amîndouă în anul II, la Filologie -, cînd abia se întorsese
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
pe margine, încadrate de două roll-up-uri cu design făcut în Word, câte unul la fiecare poartă. Un grajd populat de două entități: un tânăr neras îmbrăcat într-un polar grena cu blugi și pantofi de parc, respectiv o tovarășă cu șal și coc, altfel destul de distinsă intelectuală. Vizitatorii sunt rari și neinteresați. Tânărul fuge de noi când ne aude vorbind românește, făcându-se că nu ne aude, apoi încearcă stângaci un ‘eins-zwei’ la un microfon pe care tehnicianul german îl monta
Standul de carte al României de la Frankfurt, "un soi de grajd gol" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66143_a_67468]
-
jurat că nu va spune nimănui; apoi s-a uitat la hainele mele, spunându-mi că cele mai multe dintre ele erau prea mici pentru talia mea, fiind bune numai de zdrențe, că n-aveam cum să fac față iernii numai cu șalul mamei, prin care vântul ar fi trecut ca prin sită și că mă va ajuta ea să fac rost de hainele necesare, căci doamna Honey spusese că arătam ca o zdrențăroasă și că trebuia neapărat să fiu transformată în ceva
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
Vlaslav Nijinski - două destine tragice, care au marcat însă profund evoluția ulterioară a dansului european. Nijinski a răsturnat canoanele din chiar interiorul dansului tradițional, în timp ce Isadora le-a ignorat complet, venind din afara lui, amândoi sfârșind cutremurător: Isadora spânzurată cu propriul șal, înfășurat pe roata mașinii pe care o conducea, Nijinski pierzându-și mințile la numai douăzeci și opt de ani, după o carieră strălucitoare, dar meteorică. Și este un fapt demn de reținut că ambele figuri emblematice ale coregrafiei europene au fost evocate
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
brațele deja, le cunosc bine - Brațele albe, goale, împodobite cu brățări (Dar în lumina lămpii, umbrite de un puf de păr!) Să fie de la rochii vreun parfum Care mă face să divaghez acum? Brațe-ntinse pe masă, sau răsucind un șal. Și-atunci cum să continui? Debutul cum să-l fac? ........ Să spun c-am petrecut amurgul prin străzi înghesuite Și-am urmărit cum se ridică fumul din pipe prăfuite, Și oameni singuri, în cămașă, uitîndu-se pe geam?... Mai bine de
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
de ceai și fuste tîrîite pe podea - Și cîte-aș mai putea enumera? Mi-e imposibil să dezvălui tot ce vreți! Ca o lanternă magică ce-mi proiectează nervii pe pereți: Dar s-ar fi meritat Dacă vreuna, așezîndu-și perna sau șalul dezbrăcînd, Ar spune, întorcîndu-se către fereastră: „Așa ceva n-am afirmat nicicînd, N-am spus nicicînd.” ....... Nu, nu sînt prințul Hamlet, nu asta mi-e menirea; Sînt un lord mai mărunt, căruia nu-i e jenă Să fie figurant, doar ici
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
pe Sașa. Pentru piticul vampir. Turnanta se învîrtește. Și se oprește. Sîntem în dormitor. Acolo dorm, în același pat, Bunica - Mariana Mihuț - și Sașa - Marian Râlea. Acolo vine rar Mama - Andreea Bibiri - și se ascunde cu fiul ei sub un șal. Acolo, sub șal, se ascund cu ei și cele mai frumoase basme rusești, vechi. Și durerea lor, și bucuria lor, și fericirea, și viața. Adică nu, viața este Bunica și ea nu stă sub șalul nimănui. Bunica îi dă voie
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
piticul vampir. Turnanta se învîrtește. Și se oprește. Sîntem în dormitor. Acolo dorm, în același pat, Bunica - Mariana Mihuț - și Sașa - Marian Râlea. Acolo vine rar Mama - Andreea Bibiri - și se ascunde cu fiul ei sub un șal. Acolo, sub șal, se ascund cu ei și cele mai frumoase basme rusești, vechi. Și durerea lor, și bucuria lor, și fericirea, și viața. Adică nu, viața este Bunica și ea nu stă sub șalul nimănui. Bunica îi dă voie Mamei să-l
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
cu fiul ei sub un șal. Acolo, sub șal, se ascund cu ei și cele mai frumoase basme rusești, vechi. Și durerea lor, și bucuria lor, și fericirea, și viața. Adică nu, viața este Bunica și ea nu stă sub șalul nimănui. Bunica îi dă voie Mamei să-l vadă pe Sașa o dată pe lună. De ce? Fiindcă așa vrea ea. Dar Bunica este Dumnezeu ca să hotărască totul pentru toți, să împartă binele și răul și greul după bunul plac? Nu. Bunica
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
său, cu Părți juvenile, întinse, are o stranietate în răspăr cu ceea ce știm, noi toți, despre poezie. Dar poezia, putem măcar intui, nu se face din ceea ce se știe. „Stau pe o canapea din piele./ Învelit/ă cu un mare șal./ Ai cărui franjuri pulsează iubitor./ Încălzesc aerul de iarnă./ Și mă păzesc, distrugând, două câte două, pachețelele de infern./ Cele mai umane părți rămase aici, în afară de franjuri, sunt/ cele trei/ citrice, care stau pe o farfurie de porțelan./ Animalele de
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]