687 matches
-
executați (tunși numărul zero) ne-a salvat un telefon. Am fost puși în dubă din nou, lăsați în fața teatrului cu scuzele de rigoare. Cineva văzuse incidentul „reținerii" noastre și îl alertase pe Miron. N-am apucat să ne îndreptăm din șale, că o altă echipă de milițieni ne-a suit într-o altă dubă și ne-a readus la secție unde trebuia să fim. tunși. Iar a sunat un telefon. Iar am ajuns în fața teatrului. De data asta nu ne-a
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
Se-ntâmplase ceva. Iar vecina de-alături - ei, vecina murea de curiozitate. Rezistă cât rezistă - o zi, două, douăsprezece - în a treisprezecea își făcu pe voie. În vârful picioarelor, cu inima bătând, se apropie de ușa misterioasă. Se frânse de șale și privi pe gaura cheii cu o satisfacție diabolică. - Imediat însă urlă ca scoasă din minți și se refugie în garsoniera ei scâncind și blestemând. Broasca o mușcase de ochi”2. Dincolo de caracterul inedit al acestui text și de amănuntul
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțea fără leac, își strângea brațele de la un umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii, sleiți cum erau, abia dacă puteau umple scobitura pieptului. Gura îi era, însă, neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă pentru a trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ținea granița dintre tărâmuri
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
de binecuvantarea divină. În trecut, ramura de salcie sfințită era folosită și în scopuri terapeutice. Oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie pentru a fi feriți de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară șalele. De asemenea, exista obiceiul ca părinții să-i lovească pe copii cu nuielușa de salcie când veneau de la biserică, pentru a crește sănătoși și înțelepți. Tradiția creștină spune că dacă-ți pui o dorință după ce ai ținut post și te-
Duminica Floriilor. Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37511_a_38836]
-
dacă-ți pui o dorință după ce ai ținut post și te-ai împărtășit în ziua de Florii, aceasta se va împlini întocmai. În vechime, bătrânele se loveau cu tulpinile de salcie sfințite de preot, pentru a nu le mai durea șalele. În Moldova femeile prepară plăcinte, pe care le dau de pomană săracilor. Este o zi în care, în fiecare zonă, se împarte pentru sufletul celor plecați dintre cei vii. În Oltenia tinerii care s-au căsătorit în anul care a
Duminica Floriilor. Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37511_a_38836]
-
mult din politețe și pentru a-și ascunde decepția. - De la avocat... - a gîfîit Pați congestionat. - De la care avocat? - Ăla... știi tu... cu Manuela, care a plecat alaltăieri. - Aha, da - a făcut Cristina cu voce neutră. Pați s-a îndreptat din șale respirînd precipitat și, cu un gest de băiețel, și-a tras pantalonii în sus. Cristina se uita la carte și își plimba degetele pe colțurile rău învelite în ziar care nu vroiau să stea îndoite. - Cum ai să i-o
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-altă mie De melci mirifici, de izvoare-ovale. Așează-te-n genunchi și-a tale șale Îndoaie-le. Clădesc o-mpărăție De vorbe dulci ce-ți umplu pîn'la greață Cu fluturi sparți de raze-ntreaga viață!
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16144_a_17469]
-
o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-altă mie De melci mirifici, de izvoare-ovale. Așează-te-n genunchi și-a tale șale Îndoaie-le. Clădesc o-mpărăție De vorbe dulci ce-ți umplu pîn'la greață Cu fluturi sparți de raze-ntreaga viață!
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16354_a_17679]
-
Emil Brumaru Ce gît superb pe umerii înalți... Ce gît superb pe umerii înalți! Îți vine de rușine să-ți descalți Cuvintele și-apoi dînsele, goale, În laude-ndelungi să-i dea tîrcoale Din parfumatul creștet pîn’ sub șale... Și, mai nepotolite, iar să urce La sînii ei ce poate-o să le-ncurce Drumul spre pletele-i lin prăbușite Să ne trezească simțur’le-ațipite... De face-un pas se clatină văzduhul Să-i prindă, să-i ascundă
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam bunișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
o stîngăcie învinsă) și îndrăzneală (ambiția ,ieșirii din rînd" prin rostire), un astfel de limbaj ține trează atenția cititorului. O variantă obiectivată: Zori amărîți, încă feștilă umilă,// aleargă domnii țărani/ pe drumuri de argilă,/ cîrni de spate și rupți de șale,/ vorba veche,/ fiecare cu ale sale,// estimp, de mine mi-e un pic silă,/ de istoria dumnealor, milă,/ venit sînt aici să fac slalomuri,/ lenevos, printre balegi lățite,/ altă vorbă,/ pun - nu - pun pureci pe plite,// domnule cititor, înțelegi,/ prea
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
Pontul Euxin și de la Prut la intrarea Dunării în ținutul carpato etc., via Borș... Acum privim la televizor fără nici o tulburare sufletească și total relaxați că, prin răbdarea, mărinimia și înțelepciunea sa, Bunul Dumnezeu nu mai e cu cârca (spinarea, șalele, spatele, dosul, fun... etc. - citat dintr-o zicere haralampyană) spre noi, ci s-a întors, luminându-ne mintea și rânduind mare tihnă cugetului nostru. Fin'că, de-atâta cugetare pentru a desluși adevărurile boscorodite de hoardele de analiști, mai ales
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
ușoare. Sperau ca măcar așa să-i îmblînzească neclintirea. Toma a alungat-o din încăpere amenințînd-o cu un lemn încins pe care îl smulsese din focul din vatră. S-a culcat și a visat că îngerii l-au înfășurat în jurul șalelor cu un un brîu de castitate statornică, un pandant masculin al centurii de castitate din epocă "De atunci încolo", scrie Anthony Kenny, autorul monografiei Toma d'Aquino, "i-a intrat în obicei să evite întodeauna compania femeilor așa cum oamenii evită
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
celula neagră. Acolo nu aveam nici un fel de fereastră, nici un fel de aerisire, decît ușa care se închidea cu fiare.” (p. 58) Cînd nici altercațiile și nici izolarea nu-și ating scopul, Olteanu e bătut cu parul pe fese și șale: „Am rezistat la 25 de lovituri și nu am scos un geamăt, un geamăt nu am scos. M-au dezlegat și m-am ridicat în picioare. Și cînd m-am ridicat de pe pat Mitan Costică mă întreabă: «Acum vorbești, mă
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
o bună dimineață se desprinse de convoi Sub pretext că-și murdărise piciorușele-n noroi, Se ascunse sub o frunză de pătlagină mai lată , Trănti de pămănt povara și răsuflă ușurată : -În sfărșit sunt liberă ! zise pe nerăsuflate Îndreptăndu-se de șale -spor la lucru dragi surate ! Nu mai vreau sa fiu la ordin si degeaba să trudesc Dacă nu trăiesc acuma ,atunci cănd să mai trăiesc ? Ziua sta-ntinsă la soare și din flori bea limonadă Noaptea petrecea cu-n greier
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
gata!Într-o bună dimineață se desprinse de convoiSub pretext că-și murdărise piciorușele-n noroi,Se ascunse sub o frunză de pătlagină mai lată ,Trănti de pămănt povara și răsuflă ușurată :-În sfărșit sunt liberă ! zise pe nerăsuflateîndreptăndu-se de șale -spor la lucru dragi surate ! Nu mai vreau sa fiu la ordin si degeaba să trudescDacă nu trăiesc acuma ,atunci cănd să mai trăiesc ?Ziua sta-ntinsă la soare și din flori bea limonadăNoaptea petrecea cu-n greier ce-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
cade-o frunză și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în seară, Zbura
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
cade-o frunză și un gând,De crengi se-agață fredonând,Al toamnei pastelat sonet,Dansând în pas de menuet.Un greieraș cu vocea tremurândă,Își cântă-ncet tristețea sa profundă,Prin frigul toamnei trece zgribulit,Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea,Când soarele pământul încălzea:,,E timpul să muncești drag greieraș,Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamăși tot cânta din zori în seară,Zbura zglobiu
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
și râdea subțire, așa, cum ar necheza un mânz. Eu cred că-și vărsase parfumul în poală, din greșeală, că trăznea a parfum de mă usturau nările. Se așeză ea în spatele meu și începu să mă înghiontească cu sutienul pe șale. Ea vorbi în continuare la telefon și îi povesti cuiva despre niște afaceri, despre niste planuri de reorganizare finanțate de nu știu cine, despre sustenabili... nu știu cum, chestii de-astea, pe care le auzii, că mi le spuse lângă urechi, dar care nu
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
LA FESTIVAL de Nicolaie Tony DINCĂ Tata: Îndeamnă, Mărine, îndeamnă, că ajungem la Slatina la prânz, dacă mergem tot așa! Fiul:Păi ce să fac, taicule, dacă Viorel nu merge mai repede?! Tata: Dă-i și tu două jelevețe pe șale, ca să-l convingi! Fiul:Cum să-i dau, taicule?! Dacă mă vede lumea și mă pârăște la Protecția animalelor? Tata: Atunci roagă-l frumos pe măgar să meargă mai repede, că ajungem la spartul târgului! Fiul:Hai, bă Viorele, te
CU MĂGARUL LA FESTIVAL (SCENETA JUCATĂ LA PODUL PESTE RÂUL OLT, CU OCAZIA DESCHIDERII CELEI DE-A XXI EDIȚII A FESTIVALULUI DE UMOR:„OLTENII ȘI RESTU’ LUMII”, ÎN ZIUA DE 8.OCTOMBRIE 2015 de NICOLAIE DI [Corola-blog/BlogPost/382352_a_383681]
-
înălțându-se cuminți spre boltă tremurânde fuioare-albii. Dau semn că-s focuri în bordeie cât să-mblânzească nu doar casa, ci și răceala-nțepătoare a iernii din preajmă. Ici-colo poți zări, anevoios târând vreo uscătură, câte-un bătrân adus de șale în straie negre ori vreun copil netemător de ger, scăpat la neaua așternută. Îți pare că-i la capăt de suflare cătunul de rudari pitit sub munte, alături de mina sărăcită în care-au trudit cu-atâta râvnă și moșii, și
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
creadă cât de mare și profund este. Lăcrimă puțin și o așteptă pe Arghirița ca să-i arate cam ce poate el, nu cum crede ea căăă... Doar că nevastă-sa când s-a întors de la slujbă deși era frântă de șale a început să spele rufe și bodogănea cam periculos. Însă Vergică prinsese, între timp, ceva diplomație de la Brabete și se făcu că nu observă, prin urmare, adormi liniștit. Oricum, a doua zi avea audiție la redactorul revistei „Poetica Contemporana” și
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
prăpăd, nimic nu e etern. Crivățul, suflă cu o gură, atât de mare Zăpada, cu greu s-așterne peste oceanul de ninsoare, Căci vântul, o gonește tot mereu din deal în vale Și suflă fără milă, peste copacii îndoiți de șale. Gerul, a-mpodobit ferestrele cu flori de ghiață, Doi crini și două violete, legate într-un fir de ață Le strâng doar cu privirea, le pun în mica vază, Ascuns de după nori și soarele, aruncă câte-o rază. Apoi, se-agață
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
cade-o frunză și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: ,,E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în seară, Zbura
GREIERAȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382886_a_384215]
-
nemuririi Acolo-i doar lumină și senin Acolo este patria iubirii Acolo nu-s nici lacrimi, nici suspin. Acolo sânt pășunile celeste Și caii pasc pe câmp fără zăbale Nu sânt ca în statuile rupestre Purtând armură pe grumaz și șale.” „Păcatul prim din naștere m-apasă Și-aș vrea plecarea să mi-o mai amân; Durerea grea de aripi nu mă lasă Mergi, calule, eu trebui să rămân.” Ai mei sânt îngropați sub coarda viței Pe un tăpșan pe care
MANEJ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382901_a_384230]