190 matches
-
Balș ceruse acest act pentru a putea proba vechimea familiei sale în fața autorităților vieneze. La acea dată, pe baza serviciilor pe care le adusese Monarhiei de Habsburg, nutrea intenția de a solicita Înaltului Oficiu al Șambelanilor (Oberstkämmereramt) acordarea demnității de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Deoarece verificarea originii, vechimii și nobilității familiei fiecărui solicitant era făcută în mod foarte riguros de către funcționarii acestei instituții, el a început să adune dovezi în acest sens, cu câțiva ani înaintea depunerii cererii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
spre mai mare valabilitate, de reprezentantul consular din Iași al Austriei, Joseph Edler von Raab, și al Rusiei, A. Panin 11. Traducerile germane autentificate ale acestor acte au fost depuse la 30 august 1816 de Balș la Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena. Alături de acestea, pentru o mai precisă informare a instituției vieneze, a mai depus o interesantă istorie a familiei întocmită de el personal, intitulată "Privire istorică, documentată, a conjuncturilor genealogice și politice ale familiei Balș sau Balsa, Balza, Balsișio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
act de danie de la "voievodul Alexandru cel Bun", din anul 1401, prin care acesta era răsplătit pentru serviciile făcute țării 20. Pentru secolele XV-XVI, informațiile documentare privitoare la această familie fiind mai puține, în arborele genealogic înaintat Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena 21 nu s-a putut face o legătură clară între întemeietorii acestui neam boieresc și acel Crâste Balș, menționat în spița de neam, precum și în anaforaua Divanului, după un ispisoc din 1598, ca având drept copii "pe Matieș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
întemeiat că boierul Vasile Balș a fost autorul inițial al studiului intitulat "Tractaturile prin cari s-au închinat țeara de către Bogdan Voevod, Domn al Moldaviei, împărățind Sultan Baiazet al II-lea", ce s-a păstrat până în secolul XIX, "între hârtiile șambelanului Balș", după cum afirma N. Iorga 50, care-l desemnează ca fiind autorul primei versiuni a lucrării despre "tractate", corectându-l pe Mihail Kogălniceanu, ce o atribuise inițial lui Nicolae Costin. De altfel și Kogălniceanu avea apoi să publice o ediție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Iorga confunda personajul, considerând că ar fi vorba de un boier moldovean, din familia Balș, ajuns ofițer la curtea regilor poloni 52. Ori, după cum se poate vedea și din genealogia familiei, singurul boier ce a ajuns să primească demnitatea de șambelan, însă, a Curții din Viena, a fost boierul Vasile Balș53. Acest fapt, conjugat cu preocupările sale istorice, ce răzbat din toate scrierile sale, întărește convingerea noastră că el este autorul lucrării respective. Memoriul din ianuarie-februarie 1791 prezintă o viziune politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
măsuri de supraveghere polițienească la adresa lui Balș și a tuturor celor ce aveau relații cu Aubernon 283. Pentru serviciile aduse Monarhiei de Habsburg, Vasile Balș a dorit să obțină una din cele mai înalte demnități existente în imperiu, anume cea de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Obținerea titlului era condiționată de probarea cu acte, de către solicitant, a nobilității și a vechimii familiei sale. De aceea, pentru a-și atinge scopul, în timpul peregrinărilor întreprinse de-a lungul anilor la Iași, Lemberg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
baza anaforalei Divanului Moldovei ce adeverea veridicitatea informațiilor pe baza cărora aceasta a fost întocmită 288. Alături de traducerile autorizate ale acestor acte, în anul 1816, baronul Vasile Baș a mai depus, pentru o mai precisă informare a Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena și o interesantă istorie a familiei Balș, pe care o întocmise chiar el personal, care ilustrează o bună cunoaștere a trecutului, nu numai al poporului român (fiind un reprezentant al teoriei privitoare la originea sa daco-romană), ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și muntene, cât și din lucrările unor istorici din secolul XVII, precum Carl du Fresne, seigneur du Cange sau din cele ale unor autori bine cunoscuți în epocă, precum Schlözer, Sulzer sau Engel. Înainte de luarea unei decizii, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a solicitat și părerea Guberniului Galiției în privința solicitării făcute de Balș. Guvernatorul Hauer, răspunzând pe 6 noiembrie 1818 contelui Wrba, șeful oficiului, sprijinea cererea baronului bucovinean, reafirmând faptul că acesta provenea dintr-o veche familie nobilă, ce deținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
clericale din Moldova. Nu era uitată nici menționarea faptului că în funcția de căpitan al Bucovinei a depășit granițele prerogativelor funcției, ceea ce a condus în final la pensionarea sa290. În cele din urmă, în toamna anului 1818, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a decis, pe baza acestei recomandări, a meritelor și a actelor prezentate, să-i fie conferită consilierului gubernial Vasile baron von Balș demnitatea de șambelan al Curții din Viena. Alături de el, în lista șambelanilor din acel an, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pensionarea sa290. În cele din urmă, în toamna anului 1818, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a decis, pe baza acestei recomandări, a meritelor și a actelor prezentate, să-i fie conferită consilierului gubernial Vasile baron von Balș demnitatea de șambelan al Curții din Viena. Alături de el, în lista șambelanilor din acel an, au mai fost înscriși baronul Johann Bodmann, precum și conții Franz Buol-Schauenstein și Josef Bethlen 291. Vasile Balș devenea, astfel, primul nobil român care a ajuns la această înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1818, Înaltul Oficiu al Șambelanilor din Viena a decis, pe baza acestei recomandări, a meritelor și a actelor prezentate, să-i fie conferită consilierului gubernial Vasile baron von Balș demnitatea de șambelan al Curții din Viena. Alături de el, în lista șambelanilor din acel an, au mai fost înscriși baronul Johann Bodmann, precum și conții Franz Buol-Schauenstein și Josef Bethlen 291. Vasile Balș devenea, astfel, primul nobil român care a ajuns la această înaltă demnitate, de membru în colegiul șambelanilor cezaro-crăiești, alcătuit până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
el, în lista șambelanilor din acel an, au mai fost înscriși baronul Johann Bodmann, precum și conții Franz Buol-Schauenstein și Josef Bethlen 291. Vasile Balș devenea, astfel, primul nobil român care a ajuns la această înaltă demnitate, de membru în colegiul șambelanilor cezaro-crăiești, alcătuit până la acea dată numai din înalți nobili austrieci, cehi, unguri sau poloni. Odată cu retragerea sa din viața publică și cu înaintarea în vârstă, documentele care să-l amintească devin tot mai rare. În același timp, temperamentalul Balș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prilej de odihnă și relaxare. În ultimii ani, odată cu șubrezirea organismului și a sănătății, reședința sa s-a schimbat adesea între Cernăuți și Viena, unde a consultat medici dintre cei mai renumiți. În timpul unei astfel de șederi în capitala imperiului, șambelanul cezaro-crăiesc Vasile baron von Balș s-a îmbolnăvit grav și, în pofida tuturor intervențiilor medicale, a decedat pe 3 februarie 1832, la etatea de 76 de ani. Din protocolul morților, păstrat în arhiva Primăriei orașului Viena, rezultă că decesul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la îndeplinire de avocatul dr. Schmeidl, prin intermediul Agenției consulare austriece din Iași, abia în anul 1834, după purtarea unor îndelungi tratative diplomatice și după plata taxelor succesorale de cei îndreptățiți 296. Pe de altă parte, la câțiva ani după moartea șambelanului Vasile baron von Balș, Cancelaria Aulică Unită Austriaco-Boemiană notifica în anul 1836 Guberniului Galiției că, deoarece acesta nu a avut descendenți direcți în linie masculină, care să poată fi înălțați la rangul de baroni, demnitatea aceasta urma a fost ștearsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care, prin viața și activitatea sa plină de succese remarcabile, dar și de mari suferințe și dezamăgiri, a marcat profund evoluția primelor patru decenii ale stăpânirii habsburgice în acest colț de țară. În același timp, prin trecerea în neființă a șambelanului Balș, lua sfârșit una din cele mai spectaculoase inserții a nobilimii moldovene, în cadrul mai larg al nobilității austriece, nu fără a lăsa însă ecouri destul de puternice în cadrul familiei Balș, fapt ce poate explica, într-o oarecare măsură, atitudinea filo-austriacă manifestată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Un armorial românesc din 1813. Spița de neam a familiei Balș dotată cu steme, București, 1981. 5 HausHofund Staatsarchiv, Wien, Oberstkämmereramt, Adels-Archiv, K. 5, B. 12, nr. 4. 6 Ibidem. 7 Ibidem. 8 Mihai-Ștefan Ceaușu, Noi informații genealogice privitoare la șambelanul Vasile Balș (1756-1832) și familia sa (I), în "Arhiva Genealogică", II (VII), 1995, 1-2, Iași, p. 51. 9 Maria Dogaru, op. cit., p. 59. 10 Ibidem, p. 61. 11 Ibidem, p. 53-55. 12 HausHofund Staatsarchiv, Wien, Oberstkämmereramt, Adels-Archiv, K. 5, B.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
50 Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), vol. II, Epoca lui Petru Maior, București, 1901, p. 80-81. 51 Ibidem, p. 82, nota 1. 52 Ibidem, p. 80. 53 Mihai-Ștefan Ceaușu, Noi informații genealogice privitoare la șambelanul Vasile Balș (1756-1832) și familia sa (I), în "Arhiva Genealogică", II (VII), 1995, 1-2, Iași, p. 48 și urm. 54 HausHofund Staats Archiv Wien, Vertrauliche Akten Kaiser Franz, Karton Nr. 147 (alt 150), v. anexa II. 55 Jean Touchard, op. cit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ibidem. 283 Ibidem. 284 Teodor Balan, Documente bucovinene, vol. IV, Cernăuți, 1938, p. 41-42. 285 Ibidem, p. 42. 286 Ibidem. 287 HausHofund Staatsarchiv, Wien, Oberstkämmereramt, Adels-Archiv, K. 5, B. 12. 288 Ibidem. 289 Mihai-Ștefan Ceaușu, Noi informații genealogice privitoare la șambelanul Vasile Balș (1756-1832) și familia sa (I), în "Arhiva Genealogică", II(VII), 1995, 1-2, Iași, p. 53. 290 HausHofund Staatsarchiv, Wien, Oberstkämmereramt, Galizischen Gubernium, Zl. 4891/1818. 291 Ibidem, Zl. 955/1818. 292 Archiv der Stadt Wien, Totenbeschauprotokoll, 1832. 293
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lor mare și prin importanța informațiilor, au ocupat un loc aparte între oaspeții țărilor române și îndeosebi ai Moldovei. La 13 februarie 1755, Inochentie, episcopul de Huși și o parte a populației l-a întâmpinat pe contele polon August, mare șambelan de Lituania, solul extraordinar al Poloniei. În călătoria sa în Moldova, ambasadorul polon, contele Mniszech a vizitat Iașul, apoi s-a deplasat de-a lungul Prutului, oprindu-se pentru scurt timp în satul Ghermănești (la circa 20 km de Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mândra noastră țărișoară scăpată de plaga lăcustelor, a oligarhilor și a tuturor învârtiților, dușmani ai poporului. Țara ar fi fost condusă de președinte, sprijinit de un restrâns Consiliu al Înțelepților, format din Elena Urdea. Poc ar fi fost numit mare șambelan și întâiul cosaș al palatului, responsabil al peluzelor și al spațiilor verzi. Videanu ar construi autostrăzi numai și numai de marmură. Desemnat succesor, Gigi Becali ar deveni și ministru al sporturilor, și președinte al Ligii de Fotbal. Pentru a nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
glorificare ridicolă a bombasticului: șeful valeților avea datoria să dea la o parte perdelele patului regal; regele deschidea ochii. În acel moment, le era permis demnitarilor autorizați să asiste la solemna ceremonie. Veneau prinți de viță nobilă, urmați de primul șambelan, Marele Maestru al Garderobei și patru șambelani obișnuiți. Regele cobora din pat și, după o scurtă rugăciune, șeful valeților Îi turna În palme câteva picături de apă parfumată. Primul șambelan Îi aducea papucii, iar Marele Maestru al Garderobei, halatul. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
datoria să dea la o parte perdelele patului regal; regele deschidea ochii. În acel moment, le era permis demnitarilor autorizați să asiste la solemna ceremonie. Veneau prinți de viță nobilă, urmați de primul șambelan, Marele Maestru al Garderobei și patru șambelani obișnuiți. Regele cobora din pat și, după o scurtă rugăciune, șeful valeților Îi turna În palme câteva picături de apă parfumată. Primul șambelan Îi aducea papucii, iar Marele Maestru al Garderobei, halatul. Numai atunci se deschidea ușa și intrau miniștrii
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
solemna ceremonie. Veneau prinți de viță nobilă, urmați de primul șambelan, Marele Maestru al Garderobei și patru șambelani obișnuiți. Regele cobora din pat și, după o scurtă rugăciune, șeful valeților Îi turna În palme câteva picături de apă parfumată. Primul șambelan Îi aducea papucii, iar Marele Maestru al Garderobei, halatul. Numai atunci se deschidea ușa și intrau miniștrii, ambasadorii, mareșalii. Regele Își dădea jos halatul, veșmintele de noapte, apoi Își punea cămașa pe care i-o dădea ducele de Orléans, al
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
producției în chestiune, un rol salutar. Poetul se confesează astfel: "Doamne cît de trist am fost aseară / literele mele au luat-o razna prin ploaie /m-a salvat în cele din urmă credeți-mă / amintirea unei vieți trăite de mult" (Șambelan la curtea coniacului). Obsedat de cîștigul umil ce l-ar putea dobîndi la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
extremitatea Insulei Saint-Louis, în partea opusă hotelului Lauzun. Luându-mi curajul, i-am scris spunându-i cam așa ceva: „Prințesă, posteritatea nu mi-ar ierta că, locuind așa de aproape de dumneavoastră, nu v-am cunoscut...”. Mi-a răspuns - prin intermediul unuia din șambelanii săi onorifici - că mă va primi cu plăcere în cutare seară a săptămânii care urmează, când am și ajuns acolo. Am găsit la fața locului - somptuos și majestuos îmbrăcată - un fel de dogaresă din vremea Serenissimei, sau o împărăteasă a
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]