224 matches
-
cătușe” - Le-ai spus agenților de acolo să îl ducă la răcoare? - El... - Așa le-ai spus? - Cred că da, domnule. Marlow spuse: - Susținea că el căuta supraviețiutori. - Supraviețuitori? articulă cu vocea gâtuită, simțind cum o umflă râsul. Era o șandrama de trei pe trei aceea care a fost nenorocită când mașina infractorului a intrat în apă. O parte dintr-un perete s-a prăbușit și... - Te-ai cam înflăcărat, agent. - ...și cred că un sac cu sticle goale s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gălbui pe care le aruncă spre noi cupolele moscheilor și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea să aibă răbdare cu oamenii. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cu toate astea, afacerea pare interesantă. Am spart un ou În castronel și mi-am Încălzit palmele pe porțelanul fierbinte. — Interesantă? Păi, știu eu? Ar trebui să mă consider foarte norocos dacă reușesc să-mi plătesc ratele pînă se strînge șandramaua de-aici. — Lucrezi pe propria ta mașină ? — Nici n-am apucat să dau de gustul afacerilor, așa cum credeam. Știi că există legi de circulație... legea circulației pe drumurile publice, sau cam așa cevaă Oricum, chiar dacă ai mașină, nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am ajuns la conacul poetului. Proprietarul, don Nicasio Medeiro, ne-a debitat, după o vișinată scurtă și niște sandvișuri cu brânză, mereu noua și amuzanta anecdotă cu fata bătrână și papagalul. Ne-a asigurat că, grație Atotputernicului, un mediocru reparase șandramaua, dar că biblioteca răposatului Nierenstein era intactă, din pricina momentanei lipse de fonduri pentru a Întreprinde noi Îmbunătățiri. Într-adevăr, pe rafturile de pitchpin am zărit o masivă serie de cărți, pe masa de lucru - o călimară pe care stătea gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
avându-l În frunte chiar pe comisar, s-au prezentat la o căscioară din lemn de pe strada Fără Nume. Au bătut În repetate rânduri la ușă și, Într-un sfârșit, au forțat-o, bulucindu-se cu pistolul În mână În șandrama. Bradford s-a predat la fix. A ridicat brațele, dar n-a aruncat bastonul Împletit, nici nu și-a scos pălăria. Fără să mai piardă vreun minut, l-au Înfășurat Într-un cearșaf adus ex profeso și l-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alte alea n-o să mă mai prezante, când nici cu gându gândeai, la guvernu-marionetă din S.U.P.A. aia. Zi și tu, ce mai puteam face, decât să cumpăr nota, să-l Îndes În taxi și să-l distribui la șandramaua dân Burzaco? Nici nu trecuse bine luna de când filasem răbduriu cărțile, că mi-a venit cetație să mă prezant la un „edificiu propriu“, din Munro, unde știam că sforăie tigrimea ălor care calcă apăsat În S.U.P.A. noastră. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa că nu juca tristu rol să crezi că io o să perd gogeamitea spectacolu. A trecut niște zile și am concretizat decât că mă gineam la ceas, neliniștit c-o să Îngroș gașca lu ăia de ciulesc receptoru ș-o să rămân În șandrama, chiar dacă baremi ca burdihanu sub blana cu cap dă tigru. Am văzut Înscris pă tablă cu litere dă cretă că titlu Lectură și respingere la pesia Au sfârșit prin a se lua! Îl amânase pentru vineri la opșpe treșcinci. II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar până-n față la ușile lu menționata locantă dă restorant. Între garaju lu Q. Pegoraro și fabrica dă sifoane am Înregistrat de visu o coșmelie c-un singur cat, două balconașe dă imitație și poartă cu ciocan. Pă când măsuram șandramaua aia cu vizualu, ca s-o jicnesc bine, a dășchis poarta o insă respetabilă, sex femenin și umblători papuci, care am indentificat-o, cu toată vârsta, că iera văduva lu salvatoru meu și mama lu pretenaru meu. Am Întrebat-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu un timp meritor la șandramaua lu Julio Cárdenas, de altfel ipotecată. Chiar Înteresatu mi-a dășchis ușa. Știi tu, tovărășele, i-am zis, pușcându-l cu arătătoru În buric, că ieri noi doi ne-am ciocnitără dăgeaba? Așa-i, Julito, nu da apă la umblători. Tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
loc. Am lăsat ce-a rămas pentru ștampile. P-ormă, m-am procedat pân la Poșta Centrală, care io m-am dus acolo ca peștele, umplat cu răvașe până-n gât. Sau mă lăsa pe mandea mintea, sau să lățise pogon șandramaua: scările dă acces Îl făcea maiestos și p-ăl mai vai dă mama lui, ușile dă să-nvârt Îl amețea și iera gata-gata să-l pună la podea să strângă pachetile; ceru liber, opera lu Le Parc, dădea amețeli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doi dulăi albi, și, cum dădeam în lumina lanurilor, zăream la stânga, pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care-mi făceam nutreț pentru vite, pentru mascuri și pentru paseri. Acolo, în șandramalele acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei calul spre moară și începui a urca potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în picioare, își pături grăbit șorțul roșu și deodată se întoarse și dispăru pe ușa neagră a șandramalei. Eram curios să văd pe femeia care înșelase pe Dragoș, care călcase în picioare onorul lui Dragoș, deși o femeie care își înșală bărbatul e ceva destul de obișnuit. Calul ajunsese suflând pe culme. Îl oprii. Polixenia ieși deodată în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ieri, cum a venit, vorbi el, a făcut niște dulceață. Altfel nu-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre moară. Femeia ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin întunecime, parcă voia să-l deie la pământ. „Măi Colțun, măi Colțun...“ îl chema cu prietinie flăcăul; dar cânele nu voia să înțeleagă. Apărându-se cu bățul, înainta încet spre bordei. Un glas gros și somnoros se auzi dinspre șandramaua vânturătorilor: „Care-i acolo, măi?“ În același timp răzbătu prin noapte și vocea subțire a Marghioliței, chemând cânele. - Tăcu dulăul, se liniști și glasul somnoros, Lepădatu trecu repede spre bordei. — Dumneata ești, bădică? întrebă fata. Niță nu răspunse. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din tigăile vînzătorilor din fața hotelului. Jonci vopsite cu tung și cu ochi pictați pe pînze treceau pe lîngă corăbiile cu opium, trase la mal la Pootung. Mii de șampane și feriboturi erau ancorate de-a lungul Bundului, un oraș de șandramale plutitoare ascuns Încă de Întuneric. Dar printre coșurile fabricilor din Pootung primele raze ale soarelui se răspîndeau peste rîu, luminînd profilele pătrate ale navelor Wake, sub pavilion S.U.A., și Petrel, sub pavilion britanic. Vasele de război americane și britanice erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
țipă doamna Levy la soțul ei. Sunt oare sortită să mor în azilul de săraci? Dacă a scris-o tânărul idealist, n-are decât să meargă la închisoare pentru plastografie. — Spuneți-mi și mie, ce se-ntâmpl-aici? întrebă Zalatimo. Se-nchide șandramaua asta, sau ce-i? Vreau și eu să știu. — Taci din gură, banditule, strigă furioasă la el doamna Levy. Până nu dăm vina pe tine. — Nu te mai amesteca, te rog, spuse domnul Levy soției sale. Încurci lucrurile și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai are niște veri în Bakersfield - parcă. În afară de scârba aia de Duarte, cei mai mulți ai lui s-au întors în Mexic, dar știu că părinții lui putos de Benavides trăiesc pe 4, colț cu Evergreen. — Casă? Apartament? Tricou Curat interveni: — O șandrama mică, cu tot felul de statui în față. Duse un deget la tâmplă și îl răsuci: — Maică-sa e nebună. Loca grande. Buzz oftă. — Asta-i tot ce primesc pentru cinșpe parai și un show? Javier zise: — Orice bărbat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
canale de televizie, vile, bănci. Puradeii și-i trimit la studii în streinătate, ca Măgureanu, c-ale noastre-s bune pentru plozii maselor populizde. Majoritatea secilor curiști dove si trova? Tot în SKI, tot în SKI, în mereu noua veche Șandrama, unde, abonat la România Mare, așteaptă vânt prielnic, exploatează dosarele informatorilor, face Țapul de căcat, sau doar îi pune bețe-n copite iar acesta-i decorează pentru trecerea Tisei în înot, când nu se amestecă în greve, în afaceri cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-se sâmbătă seara, pe la orele 19.00. Și e un frig sâmbătă seara, în februarie, în Austria... Dar asta nu e totul. Din logoreea italo-germană a proprietarului, am dedus, cu ajutorul amicilor noștri veniți în ajutor, că omul își va închide șandramaua pe la 21.30. Asta însemna că trebuia să cumpărăm alt combustibil, de data aceasta cel adecvat, blestemata de motorină pe care urma s-o depozităm în canistre. Fiindcă, nu știu cum să vă explic, dar din mașina noastră ultraperformantă nu poți scoate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă declar mulțumit. Ar putea să-i tragă un scor perfect, după ce a inundat șandramaua. Chiar te-ntrebi, n-o să vrea să-și bată recordul? Domnul Sammler Își scoase batista Împăturită și o strecură pe sub lentile Înainte de a-și scoate ochelarii, ascunzându-și de Emil ochiul mutilat. Nu putu să privească În sus prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
timp de lună plină. Totul se petrece după celebrul puci al lui Elțân din 1993 și, de fapt, nu se petrece nimic. Doar că un bătrân dintr-un sat de vilegiaturiști de pe lângă Moscova (Vasile, de ce a mutat Petru cel mare șandramaua de la Moscova în ținutul mlăștinos al Sanktului? Parcă îl agasau înghesuiala, proximitatea familiilor boierești, amenințarea continuă a streliților, nu-i așa?) nu se poate împotrivi impulsului de a pătrunde (omul e un versat șperaclist) în camera nimfelor adormite, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
reclame de băuturi nealcoolice și de țigări. Câteva se dezlipiseră și scoteau la iveală altele, Încă și mai vechi. Abia când Din s-a aplecat să descuie un lacăt mare și-a dat Adam seama că tăblia era ușa unei șandramale pierdute În umbra caselor din jur. S-a auzit fâlfâitul aripioarelor unor lăstuni care-și făcuseră cuib acolo. Deran jați din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat mă privește un candidat la președinție. - Da! zbiară-n mobil. Merge ca naiba, părinte! Exact așa. Să-ți silabisesc? Ce nu înțelegi, părinte? Vino să-ți încui șandramaua, că eu m-am dus... Ce? Nu vreau nici un ban, lasă-mă-n durerea mea! Roagă-te de banii ăia pentru robul lui Dumnezeu Leonard... căruia a-nceput să i se rupă de toate... *** Lumea se plimbă agale între Mitropolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rămânea fixată cu încăpățânare pe zero. Parker ar fi reluat alandala văicărelile și poveștile dacă semnalul sonor de deasupra capului său nu și-ar fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în șandramaua asta? ― Just! aprecia Brett, care-și băga urechea în difuzor pentru a auzi cât mai bine vocea care deocamdată hârâia pentru a se drege. Era Ripley. ― Toată lumea la raport. ― Nu e prânzul și nici cina n-are cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]