432 matches
-
după ce toată festivitatea s-a terminat, calul trebuia dus înapoi la brigadă. Contabilul Nistor l-a luat pe Suman și pe Cezar, ducându-i la padocul care le fusese gazdă, de unde au luat șareta. L-au înhămat pe Cezar la șaretă și erau gata de plecare. Atunci a apărut brigadierul Bârcă cu nimeni alta decât Cocuța care voia să meargă la brigadă. Brigadierul și contabilul i-au lăsat pe cei doi tineri să meargă cu șareta spre Valea Călugărească, fiindcă ei
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
au înhămat pe Cezar la șaretă și erau gata de plecare. Atunci a apărut brigadierul Bârcă cu nimeni alta decât Cocuța care voia să meargă la brigadă. Brigadierul și contabilul i-au lăsat pe cei doi tineri să meargă cu șareta spre Valea Călugărească, fiindcă ei voiau să mai rămână la hipodrom și aveau să vină cu camionul gostatului mai târziu. Cocuța nu venise cu mâna goală ci îi adusese lui Suman mici cu muștar și vreo două sticle de bere
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
fiindcă ei voiau să mai rămână la hipodrom și aveau să vină cu camionul gostatului mai târziu. Cocuța nu venise cu mâna goală ci îi adusese lui Suman mici cu muștar și vreo două sticle de bere. Dar în cutia șaretei când au căutat o pătura au găsit câteva sticle cu vin alb de la pivnițele gostatului. Se pare că aceste sticle erau destinate cuiva, dar contabilul uitase de ele sau le făcuse uitate! Calul nu se grăbea, ci mergea lejer cu
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
când au căutat o pătura au găsit câteva sticle cu vin alb de la pivnițele gostatului. Se pare că aceste sticle erau destinate cuiva, dar contabilul uitase de ele sau le făcuse uitate! Calul nu se grăbea, ci mergea lejer cu șareta trasă după el de parcă se juca. Cocuța și Suman mâncau micii și au gustat din bere. Fata îl necăjea pe Suman, dar era bucuroasă că se clasase destul de bine la concurs. Atunci i-a spus lui Suman, că ea îl
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
nu era aglomerată fiind duminica și circulația nu era intensă ca în zilele de lucru. După ce au traversat orașul Ploiești, au trecut peste podul râului Teleajen, apoi prin Bucov și Chițorani de unde începea comuna Valea Călugărească. De data asta driverul șaretei era Cocuța căreia îi plăcea să conducă atelajul. Nu se grăbeau fiindcă ziua era frumoasă și drumul bun pentru micuța șaretă. Fata se prefăcea a fi foarte serioasă, iar Suman încă nu se dezmeticise din acel eveniment în care fusese
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
trecut peste podul râului Teleajen, apoi prin Bucov și Chițorani de unde începea comuna Valea Călugărească. De data asta driverul șaretei era Cocuța căreia îi plăcea să conducă atelajul. Nu se grăbeau fiindcă ziua era frumoasă și drumul bun pentru micuța șaretă. Fata se prefăcea a fi foarte serioasă, iar Suman încă nu se dezmeticise din acel eveniment în care fusese implicat. Cocuța avea să rupă șirul gândurilor lui Suman și a început o discuție despre prietenia dintre cei doi. Fata care
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
erau așteptați de toți cei care lucrau la grajdul brigăzii viticole. Cineva a dat telefon la gostat și rezultatul concursului se aflase. Grăjdarul șef Simonică dar și nea Ilie șeful de echipă erau foarte bucuroși. Cocuța a coborât repede din șaretă și s-a retras acasă la familie. Suman a rămas în fața colegilor de muncă pentru a răspunde multiplelor întrebări, care curgeau mai ceva ca apele Teleajenului. Nea Ilie a stopat discuțiile luându-l pe Suman și ducându-l în locuința
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
a rămas în fața colegilor de muncă pentru a răspunde multiplelor întrebări, care curgeau mai ceva ca apele Teleajenului. Nea Ilie a stopat discuțiile luându-l pe Suman și ducându-l în locuința lui Simonică. Au adus sticlele de vin din șaretă, fiindcă nu se consumaseră pe drumul de revenire la brigadă. Cocuța nu a zăbovit acasă și profitând de prezența tatălui său la întrunirea grăjdarilor a intrat și ea în discuție. A început să povestească despre cum a fost înainte, în timpul
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
s-a terminat. Era vădit entuziasmată, dar nimeni n-a dezvăluit că ea l-a recomandat pe Suman pentru concurs. Atmosfera s-a încălzit, astfel că Suman s-a retras fiindcă nu voia să bea din vinul găsit în cutia șaretei căci nu îi plăcea băutura. Nici Cocuța nu a mai rămas și s-a întâlnit cu Suman la staulul lui Cezar, care acum se înfrupta cu trifoi proaspăt adus de la câmp. Cei doi tineri profitau că nimeni nu venise după
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
De ce atâtea frământări? Deoarece conducerea gostatului a hotărât ca armăsarul Cezar să participe la concursul hipic de la hipodromul din Ploiești unde participau toate gostaturile din regiunea Ploiești. Armăsarul Cezar era un cal special instruit doar pentru călărie și tracțiune la șaretă. Dacă problema calului era rezolvată nu același lucru se putea spune despre cel care avea să conducă atelajul la concurs. Se vehiculau diverse nume dintre îngrijitorii de cai. Dar cineva, nu se știe cine l-a propus pe Suman pentru
SUMAN DRIVER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351572_a_352901]
-
de echipă se întâlneau cu muncitorii brigăzii. Cocuța cum era alintată fata lui nea Ilie era mereu prin grajd și în preajma cailor. Ori de câte ori avea ceva timp liber ajuta la țesălatul cailor, fiind gata oricând să ajute la înhămatul cailor la șarete sau la căruțe. De fiecare când apărea Cocuța, Suman se speria de parcă fata avea să-i facă vreun rău. În afară de brigadier, Simonică și nea Ilie nu prea știau numele adevărat, toți obișnuiau să-l strige Suman sau ca alint Sumănică
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
Suman sau ca alint Sumănică! Intenția Cocuței nu era să-l sperie pe Suman și nici pe alții din cei care lucrau la grajdul cu cei 20 cai. Fetei îi plăceau caii și călăria. Duminica Suman se urca într-o șaretă și pe scaunul acesteia obișnuia să citească fascicole din povestiri științifico-fantastice pe care le cumpăra de la chioșcul de ziare. Nu știa faptul că era urmărit cu atenție de după perdea de Cocuța. Nu știa nici faptul că atunci când era plecat cu
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
umeri și încerca să-i explice că doar in joacă îl atenționează. Zilele treceau fără însemnătate și pentru Suman dar și pentru comunitatea brigăzii viticole. Era într-o duminică după masă și Suman stătea ca de obicei în scaunul unei șarete citind din fascicolele mai vechi sau mai noi. Deodată liniștea a fost tăiată de vocea Cocuței care îl striga pe Suman. Băiatule vino la mine! Suman auzise chemarea dar nu știa dacă îi este adresată lui. S-a uitat în
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
rochie. Se ruga, în gând, la Dumnezeu, să vină poștașul cu scrisori de la Lazăr. Fiind în vacanța de vară își făcuse obiceiul să coboare de pe ulțița unde locuiau, în capul șelii, adică la drumul național pe unde trecea poștașul cu șareta încărcată de colete și sacul cu scrisori. Pășea cu grije ca glodul întărit de secetă, de pe uliță, să nu o înțepe. Erau clipele când în fiecare zi rememora frumoasele zile petrecute cu Lazăr în acest sat, sau alteori asemuia ulița
CRIMA DE LA RĂSCRUCEA ULIŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346685_a_348014]
-
încolțit. Trăgeam în piept aerul înmiresmat. Doream ca timpul să se oprească în loc, iar bucuria renașterii naturii să fie veșnică. Am iubit dintotdeauna primăvara! Calul mă cunoștea acum și era blând ca o pisică. În fiecare dimineață mă urcam în șareta pe care soțul o reparase. Puțin câte puțin, mersul pe teren a început să-mi placă. Fredonam melodia auzită la radio dimineață și mă bucuram de aerul tare al dimineții, de răsăritul soarelui, de oamenii pe care îi întâlneam și
NU AI VOIE SĂ PORȚI CRUCIULIȚĂ LA GÂT! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352202_a_353531]
-
sfârșit de săptămână, când veneam la țară, ni se părea că purcelușul este mai mare, mai gras, mânca foarte bine, atât urluiala pe care i-o pregătea mama cât și iarba pe care i-o aducea tata de pe câmp, cu șareta. Ghiță devenise un porc în adevăratul sens al cuvântului, foarte bine dezvoltat. Se făcuse vară. Într-o zi, în cursul săptămânii, pe când fiul nostru se juca cu una dintre mașinuțele lui teleghidate, un taxi de culoare galbenă, nu știu cum s-a
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
cred în dunga albă Când treci drumul ca pe-o sârmă Cu mărgele trase-n salbă Și n-ai la căruță cârmă? Fel și fel de decorații Poartă țanțoși generalii, Deși ei sunt vinovații Că n-au înflorit curmalii. Cu șareta de la gară Pe drumeagul spre moșie Trece beat seară de seară Fostul bard fără să știe. Tu te dai de ceasul morții Ca vădanele de vineri Care stau în dosul porții Și se uită după tineri. Un tâmplar ce nu
CROCHIURI LA LIBER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354926_a_356255]
-
cap, și a început să-mi spună ce aveam de lucru, cu blândețe și un fel de protecție părintească. Ziua nu prea era mare lucru de făcut, căci caii plecau la lucru. Cezar nu mergea la lucru fiind calul de șaretă cu care mergeau șefii în deplasări, dar era și cal de călărie, însă nu prea se întrecea nimeni să-l încalece fără șa. Astfel am început munca la grajdul brigăzii. Mă ocupam de Cezar zi de zi, țesălându-l și
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
ploioasă. În jurul orei zece apare la brigadă un tip, și vine la nea Nicolae cu un bilet că trebuie să meargă la o altă brigadă aproape de Urlați, adică vreo 10-12 km. Nea Nicolae știind regulile îl înhamă pe Cezar la șareta și îmi încredințează mie hățurile. Șeful cu care mergeam îl încredințează pe grăjdar că mă va ajuta în misiunea mea. Trebuia să mergem pe drumul național dinspre Ploiești spre Mizil. La ieșirea din Valea Călugărească au început să treacă pe lângă
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
de toate, departe de lume și de viață. La punctul de grăniceri unde m-au trimis comandant era unul mutat disciplinar. Era de al meu. Ajung să mă împrietenesc cu el și o țineam tot într-un chef, mergeam cu șareta prin satele învecinate pe la nunți și întreceri de volei, chefuiam de toți întrebau că cine suntem. Eu eram vizitiul și galopam cu calul cântând de ziceam că pentru noi îi sfârșitul lumii, dar îi dădeam zahar cubic și mă mai
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
târziu, cât și pe cel luat în arendă de la nașii lor de cununie, chiaburi și cu multe hectare de pământ avute înainte de confiscare și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
multe hectare de pământ avute înainte de confiscare și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
în iarna aceea de la Siliște, eram notar în acel sat și mi-a ieșit Baltazar înainte într-o iarnă aspră și a ridicat toporul asupra mea, zicându-mi să-i las iubita în pace și eu atunci am sărit din șaretă drept în capul lui , i-am luat toporul din mână și i l-am înfipt în moalele capului...L-au găsit după o săptămână mâncat de lupi...E pedeapsă de la Dumnezeu ca eu să pătimesc aici în Ierusalim ultimele clipe
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
poezie. Am tot cântat ,am tot dansat, pictați pe pânzele abstracte, am tot zâmbit, am lăcrimat, de bucuriile înalte. Ne-am amintit de Donna Alba, Rusoaica la Braț cu Andromeda, și greu a fost când am plecat, pierdusem calul și șareta. ascunse în timp de neuitat. Când am plecat era prea seară, cu despărțiri de rămas bun, din Drăgășaniul cel Bătrăn, primitor și iubitor, ca vinul bun, Nu mai plecam nicicând! Referință Bibliografică: LA DRĂGĂȘANI M-AM ÎMBĂTAT DE IUBIRE / Nicolae
LA DRĂGĂȘANI M-AM ÎMBĂTAT DE IUBIRE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354516_a_355845]
-
motor pe stradă, la poartă a oprit un IMS albastru din care au coborât grăbit niște uniforme albastre, tata a rămas nemișcat, cu toporașul sprijinit pe butuc și cu mâna încleștată pe coada lui, lângă mașină a oprit și o șaretă din care milițianul a rostit tare: - El este! Tata nu a mișcat, parcă nu înțelegea nimic, siluetele albastre l-au luat de brațe, toporașul a căzut în țărână, mama a țipat ca la mort, „Vasileeeee”, găinile au început să cârâie
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]