215 matches
-
menționează, că atitudinea din replica dată articolului apărut în Chemarea Vremii este una politică, dar "riposta nu apare așadar în contextul unei orientări generale, ci legată de un eveniment"98. Pentru a realiza demitizarea propusă, Lucian Valea e nevoit să șarjeze, extinzând mitul Albatros și în zona realului. În aceeași lucrare se prezintă pe scurt și numărul interzis al revistei, cel care n-a mai apucat să apară, număr în care elogierea Istoriei lui Călinescu, articolul dedicat lui E. Lovinescu, precum și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de obsesia transcendentalului ce definise poezia modernismului interbelic. Producerea unor astfel de mutații în poezia contemporană era remarcată și de Alex. Ștefănescu 238, acesta observând că poezia a devenit "o parafrază a poeziei", ironizându-și propriul sentimentalism, evitându-se sau șarjându-se cuvintele mari, textul dând impresia de improvizație și nu de construcție riguroasă. S-a observat de multe ori tendința criticii de a reconstitui tabloul literaturii pornindu-se dinspre prezent spre trecut, cu identificarea precursorilor, a romanticilor, a simboliștilor, a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
umor" să absenteze; el desemnează, de obicei, înclinarea de a rîde de slăbiciuni și gafe, de a lansa calambururi și vorbe de duh, de a inventa sau colporta anecdote, cu adresă mai mult sau mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă depășește totuși un prag și întîmpină cusururile sezisate ca pe niște vicii, dacă glumele sale se preschimbă în veritabile vituperări, "țintele" acestora fiind denunțate ca singure și grav răspunzătoare de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
punct: „Băsescu a început câte ceva și n-a terminat nimic.“ Dar Băsescu a continuat imperturbabil și „nea Mitică“ s-a pierdut în grimase. Spre deosebire de adversarul său principal, Geoană a fost crispat. Decis să recupereze handicapul din sondaje față de Băsescu, a șarjat în permanență, depășind mereu timpul alocat, s-a apucat să răspundă și la întrebări care nu s-au pus. A râs căznit la poantele joase ale lui Mitică, dar în general a căutat camera, încercând să-și spună discursul direct
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
prin sonoritate, prin imixtiunea asociațiilor de idei) nu sunt indiferente; în operele comice sunt, de regulă, folosite nume care să semene cu personajul și să-l caracterizeze: prin conținut noțional; prin asociații cu medii comice; etc.; unele nume sunt exagerate, șarjate; ex.: Trahanache, Cațavencu, Ipingescu, Sandu Napoilă etc. Alte niveluri: - morfologic: adjective, substantive, verbe, grade de comparație, etc.; - sintactic: construcții sintactice specifice, etc. Alte obiective, de urmărit: 1. conduita, atitudinea față de viață, concepția despre lume, familie, natură, etc.; 2. condiția personajului
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
prostia sentimentală, omul simplu se supără fără măsură, de cîte ori pare să o confirme, omul se bucură și se topește într-un optimism duios. Pe asemenea supărări și bucurii se întemeiază atitudinile estetice, morale și politice ale mulțimilor". Este șarjată politica științifică promovată de Marx și materialismul său economic, pentru care raporturile politice depind exclusiv de felul producției, ecuație în care nu sînt cuprinse și sentimentele. "În artă ca și în politică sentimentalismul primează. Arta curentă nu poate fi estetică
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
studenților 92. Și aceasta deși unul dintre fondatorii Universității Noi, Edmond Picard, critică vehement prin ianuarie - februarie 1894, în "Journal des Tribunaux", activitatea Consiliului de Administrație al Universității Libere 93. Fiind adept al unei libertăți academice și administrative totale, acesta șarja în "L'Étoile Belge" din 25 februarie 1899 spunând că Universitatea Nouă "nu avea nici reglementări, nici vreun sistem anume de vot în cadrul corpului profesoral și nu ar fi avut nici Rector (care, adăugăm noi, la acea vreme era Guillaume
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
pe deasupra taurul e-n stare și să degenereze în dobitoc de povară. Îmi sugerează o ființă umană născută cu chipul acoperit de-un stigmat; se poate retrage docil și resemnat îndărătul lui, ca în umbra unui handicap, dar poate și șarja cu el ofensiv, folosindu-l în felul unei arme terorizante. − O mască de scrimer în stilul samurailor japonezi? De fapt, da, văd că torera îi întinde, straniu, o sabie. Dar spune-mi mai bine ce l-a făcut pe Picasso
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este pe peron, geamurile de la ușa de intrare cad cu zgomot, Sala Tronului e plină de soldați cu baionetele la armă. În acest moment intră în curte și la trap escadronul de jandarmi călări în frunte cu maiorul Fănuță, care șarjează mulțimea. Strigăte sălbatice se înalță, iar învălmășeala este de neînchipuit. Nicolae Filipescu, care e în capul scării, vede pe maiorul Fănuță venind în direcția sa, în fruntea escadronului. Cu un gest repede, scoate revolverul și vrea să tragă. Dar o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
gemeau de lume. Agitația se prelungea până în Calea Victoriei. Tot felul de zvonuri sinistre circulau, se vorbea de numeroase arestări, se vorbea de stare de asediu și altele. Gendarmii călări și alte numeroase trupe patrulau și circulau pe toate stradele. Cavaleria șarjă pe cheiul Dâmboviței și pe strada Bibescu Vodă. Către seară toată lumea se abătu asupra Calei Victoriei spre a se duce la Palat, însă armata forma întreite cordoane de ambele părți ale Palatului, așa că mulțimea nu a putut trece. Pe vremea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
privirea lui era spre „aparatul de partid”, prezent, cu aerul „ați auzit, am informat, luați măsuri!”. Cu astfel de „apropouri”, dar și cu articole veninoase sau cu luări de cuvânt contra multor scriitori tineri sau mai puțin tineri, în care șarja „amicală” se împletea cu denunțul politic, mereu în numele „noii conduceri a partidului și a spiritului ei”, încet-încet el a „reușit” să mobilizeze o masă importantă de scriitori de talent și de prestigiu contra sa. Și a pierdut „puterea” la Conferința
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adevăratele genii din România oricum pleacă "afară" pentru a respira la adevărata lor valoare dar geniile sunt rare...), ci de un sistem, de "globalitatea academic-intelectuală care produce astfel de indivizi performanți. Pentru noi, bătălia este definitiv pierdută. Cel mult, putem șarja din când în când, cavalerie contra tancurilor, ca polonezii în cel de-al doilea război mondial. Să nu uit un alt detaliu picant, parte din șarmul intelectual al lui Pascal Ory. A venit însoțit de un labrador negru, cuminte. Animalul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele ce-i spunem. Asta ne rămâne - nu să fim „mari...” De aceea, când mi se spune că Albert Camus „n-a fost, dragă, un mare scriitor” sau citesc că Labiș a fost doar un poet onest, eu mă gândesc, șarjând conștient stângăciile gândului meu: „De ce ar fi fost nevoie ca Labiș și Camus să ajungă mari scriitori, dacă într-o lungă noapte ei m-au făcut să plâng curat în cântecul impur al lumii?...” 4: Sosit la Cairo, dl Gunnar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în direct) ; e drept, cu mai multă grație și infinit mai multă inteligență, dar Scena edificatoare este cea în care Charlotte Rampling îl învață pe celălalt Diaconu (Mircea, din fericire) pașii tangoului : este cel mai prost moment al filmului, Rampling șarjează, iar Diaconu, pierdut printre penele acelui boa alb ce s-ar vrea simbolic (amărâtul de român care și lasă fulgii în confruntarea cu femeia-rechin capitalistă !), uită și el cum e să fii mare actor Una peste alta, Asfalt tango este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vid interior, a unei indignări care-și caută motivația, totul sub pretextul unei judecăți de ordin moral. Tema secundară a textului devine la rândul ei semnifica- tivă. Este vorba despre întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât și fizic refuzând recentrarea sa în spațiul familiei, al gineceului și al discursului. La fel, Lache refuză cu obstinație reîntoar- cerea acasă, iar discursul lansat în diferite berării și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
identificare posibilă cu fenomenele realității. Adică o viziune de un grotesc care se instaurează ca o realitate autonomă și care nu dă socoteală de obiectele percepției comune. Ceea ce în cazul creației mari comice este greu de susținut, pentru că, chiar dacă sunt șarjate creațiile comice până la o asemenea cvasi-autonomie morfologică, aceasta trebuie să încorporeze, fără îndoială, realități ale lumii-nconjurătoare, reperabile în formele lor, dilatate. Dar eu spun că marele comic este monumentalul pentru că încercarea de a defini monumental și monumentalitatea, care a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atât de des în femei ridicolul semicivilizației. 1 Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 225. 2 Proză, p. 583 ăConstantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui, IIIÎ. În Muza de la Burdujăni C. Negruzzi, ca și Alecsandri în "teatrul" său, se arată critic, șarjând însă ca și Alecsandri (care a fost puntea de trecere între școala veche critică și junimism), pentru că Negruzzi nu înțelegea fatalitatea fenomenului pe care îl zugrăvea, pentru că nu avea încredere în efectele civilizației introduse pe pământul românesc - pentru că era junimist
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de un curent prezent și în Anglia, dar mai ales în Rusia, unde așa-numitul narodnicestvo cunoscuse între 1870 și 1885 o amploare extraordinară. O prezentare mai detaliată a acestor mișcări o face în „Adevărul”, de astă dată în antiteză șarjată cu comportamentul tineretului intelectual român, inclusiv cel socialist, totul culminând într-o expunere vibrantă a crezului propriu. Prioritatea vădită a obiectivului privitor la intelectualitate îl determină să treacă imediat la propovăduirea lui, pentru care găsise și o tribună adecvată, la
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
mare măsură în primele cinci volume, este ratată parțial în ultimele trei, experiența politică recentă a autorului suscitându-i o pornire pătimașă, resentimentară. Din cauza acesteia, tarele societății, ca și defectele indivizilor, fie adversari, fie colaboratori apropiați și prieteni vechi, sunt șarjate nejustificat, capătă deseori o înfățișare grotescă. Pe acest fond și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant parti-pris auctorial, un tezism apăsat. „Egocentrismul”, idealizarea protagonistului-autor fac dificil de acceptat lectura propusă de Nicolae Manolescu volumului
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
o undă de lirism, susținută și de cadența vie, de alcătuirea simetrică a poeziilor. În Brândușe române (1868) T. repovestește diverse motive din cronici, prezintă fapte și personaje într-un mod teatral, fals, și nu scapă nici un prilej de a șarja violent aspecte negative ale prezentului. Cam în aceleași limite se încadrează și celelalte scrieri, în care autorul abordează specii poetice la modă în epocă: Poezii. Epistole (1871), Fabule, glume și anecdote (1873) sau poeme și drame istorice, precum Un ajutoriu
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
ministru plenipotențiar, s-a apărat cu un box în contra unui bătăuș. Studenții Vasile Lambru, Nicolae Bulai, Paul Scorțeanu și Alexandru Ser ghiescu au fost arestați. Bulevardul gemea de lume. Bătăi, țipete, jandarmi călări în cap cu cele brul căpitan Tulea, șarjează mulțimea, prefectul poliției, colonelul Blaremberg, socrul lui Nicolae Filipescu apare în trăsură și dă ordine, procurorul general, Ion Lahovary intră în mijlocul studențimii surescitate și se silește să o liniștească. În tot timpul acesta nu s-a arătat nici un fruntaș liberal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
poliția ocupase biroul, iar bandele alungau pe alegători de la vot, aceștia, în număr de peste 300, au dat asalt localului. Atunci au fost chemați jandarmii călări, cari au venit în cap cu comandantul lor, căpitanul Tulea. Căpitanul Tulea primind ordinul să șarjeze pe alegători, unul dintre aceștia, un croitor, văzându-se amenințat ca să fie răsturnat de calul acestuia, îi apucă calul de dârlogi: căpitanul Tulea ripostă cu o lovitură de sabie, crestându-i urechea. Dându-se de știre la statul major al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dreptul la jumătate din moștenire, el nu s-a lăsat convins și a izbucnit: „Asta-i lege făcută de curve!...” C.ș., despre care am scris la debutul său (Cercul de ochi, 1968), are acuitate în observații, priceperea de a șarja pînă la limitele verosimilului. „Curajul” său, la care s-a referit și V.Sp. În prezentare, e aptitudinea de a problematiza anumite chestiuni etice cu ecou în actualitate. Știind că mă împac cu Genoiu ca mîța cu cîinele, Baltă mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță, Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu ș.a.m.d., rareori purtând nume „neutre” stilistic. Dintre scenele reconstituite cu vervă nu lipsesc nunta de mahala („cu
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
și autorul, dar În registre diferite. Ambii sînt niște "observatori acerbi ai realității contemporane" (p. 21) Daniel 1 cîștigă foarte bine din spectacole scandaloase În care atacă toate tabuurile etice și politice ale epocii, așa cum face mereu scriitorul. Titlurile sînt șarjate, teribiliste, ca de pildă: Preferăm tîrfele palestiniene" sau "Paște-mi fîșia Gaza!" Cinic și totuși depresiv, consumator a vreo cinci feluri de anxiolitice, de la Xanax la Tranxene, obsedat sexual și totuși patetic, materialist și totuși străbătut de Întrebari metafizice, Daniel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]