227 matches
-
poliția ocupase biroul, iar bandele alungau pe alegători de la vot, aceștia, în număr de peste 300, au dat asalt localului. Atunci au fost chemați jandarmii călări, cari au venit în cap cu comandantul lor, căpitanul Tulea. Căpitanul Tulea primind ordinul să șarjeze pe alegători, unul dintre aceștia, un croitor, văzându-se amenințat ca să fie răsturnat de calul acestuia, îi apucă calul de dârlogi: căpitanul Tulea ripostă cu o lovitură de sabie, crestându-i urechea. Dându-se de știre la statul major al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
studenților 92. Și aceasta deși unul dintre fondatorii Universității Noi, Edmond Picard, critică vehement prin ianuarie februarie 1894, în "Journal des Tribunaux", activitatea Consiliului de Administrație al Universității Libere 93. Fiind adept al unei libertăți academice și administrative totale, acesta șarja în "L'Étoile Belge" din 25 februarie 1899 spunând că Universitatea Nouă "nu avea nici reglementări, nici vreun sistem anume de vot în cadrul corpului profesoral și nu ar fi avut nici Rector (care, adăugăm noi, la acea vreme era Guillaume
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Eminescu l-a văzut „veșnic tânăr și ferice” e contrazisă de gesturile lucide, dezinteresate, care denotă o disponibilitate pentru angajament în slujba unei cauze înalte. Nici un curent, dintre cele care străbat epoca, nu și-l poate cu totul integra. A. șarjează ridicolele ce decurg din importul pripit de civilizație, dar ia în șfichi și conservatorismul retrograd. În pașoptismul său se simte o inflexiune junimistă. Iar simțământul patriotic alunecă uneori, din păcate, în xenofobie. Scriitorul n-a fost un spirit teoretic, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Vezi că te temi, insistă prostul. Ei, ceva este în mintea noastră doar... Dar nu te duci! Tontule! Uită-te, mă duc! țipă Topuz. Buruienile îl încurcă, dar viteazul merge decis. Deodată apare berbecul, cu ochii de jar. Gata să șarjeze. Topuz este împietrit. Bestia pornește și-l lovește. Cade jos. O durere ascuțită și apoi pace. Se trezește cînd noaptea tocmai își făcea bagajele. Îl dor oasele! Are vînătăi și pantalonii sînt uzi. Doamne, ce-a fost asta? Dar oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din întîmplare. O sudoare rece este simțită în lungul coloanei vertebrale. Se sperie de-a binelea cînd vede că haita se pregătește de vînătoare. Ce tîmpenie! Să mor ca un prost. În ce condiții! Deodată primul lup, probabil șeful haitei, șarjează spre el, în timp ce ceilalți stau încremeniți. Se oprește la vreo zece metri și-l privește în ochi. Doamne, ce asemănare! Ochii, fruntea, chiar botul, seamănă leit cu taică-su. Privirea fiarei pare plină de durere, de tristețe, de regrete. Fiara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
identificare posibilă cu fenomenele realității. Adică o viziune de un grotesc care se instaurează ca o realitate autonomă și care nu dă socoteală de obiectele percepției comune. Ceea ce în cazul creației mari comice este greu de susținut, pentru că, chiar dacă sunt șarjate creațiile comice până la o asemenea cvasi-autonomie morfologică, aceasta trebuie să încorporeze, fără îndoială, realități ale lumii-nconjurătoare, reperabile în formele lor, dilatate. Dar eu spun că marele comic este monumentalul pentru că încercarea de a defini monumental și monumentalitatea, care a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dreptul la jumătate din moștenire, el nu s-a lăsat convins și a izbucnit: „Asta-i lege făcută de curve!...” C.ș., despre care am scris la debutul său (Cercul de ochi, 1968), are acuitate în observații, priceperea de a șarja pînă la limitele verosimilului. „Curajul” său, la care s-a referit și V.Sp. În prezentare, e aptitudinea de a problematiza anumite chestiuni etice cu ecou în actualitate. Știind că mă împac cu Genoiu ca mîța cu cîinele, Baltă mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vid interior, a unei indignări care-și caută motivația, totul sub pretextul unei judecăți de ordin moral. Tema secundară a textului devine la rândul ei semnifica- tivă. Este vorba despre întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât și fizic refuzând recentrarea sa în spațiul familiei, al gineceului și al discursului. La fel, Lache refuză cu obstinație reîntoar- cerea acasă, iar discursul lansat în diferite berării și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cuprins considerabil atât teritoriul cabinetului stomatologic, cât și cel al laboratorului de tehnică dentară. Rășinile diacrilice compozite fotopolimerizabile își găsesc utilizarea, în ultimii ani, în elaborarea bazelor protezelor totale. Din punct de vedere chimic, matricea organică este un uretan dimetacrilat șarjat cu silice pirolitică, perle din acrilat și monomeri de rășini acrilice cu masă moleculară mare. Fotoinițiatorul, reprezentat în cazul acestor tipuri de rășini de camforchinonă, este activat de sursele de lumină care au aceeași lungime de undă și intensitate cu
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
în direct) ; e drept, cu mai multă grație și infinit mai multă inteligență, dar Scena edificatoare este cea în care Charlotte Rampling îl învață pe celălalt Diaconu (Mircea, din fericire) pașii tangoului : este cel mai prost moment al filmului, Rampling șarjează, iar Diaconu, pierdut printre penele acelui boa alb ce s-ar vrea simbolic (amărâtul de român care și lasă fulgii în confruntarea cu femeia-rechin capitalistă !), uită și el cum e să fii mare actor Una peste alta, Asfalt tango este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mondial. Punctul forte îl formează descrierile de medii, de străzi, clădiri, mobilier (de exemplu, salonul lui Saferian), învederând un vrednic urmaș al lui Balzac, și mai ales portretul, gen în care C. excelase dintotdeauna. De astă dată însă portretul este șarjat până la caricatură. Mai toate personajele, în afară de majoritatea membrilor „mișcării”, aparțin intelectualității universitare sau înaltei societăți. Ei sunt conformiști ca Gaitany, fricoși ca Suflețel, ariviști ca Gonzalv Ionescu, paranoici ca Hagienuș, impostori ca Pomponescu, poltroni ca Gulimănescu, naționaliști „rumâni” ca Hangerloaica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
privirea lui era spre „aparatul de partid”, prezent, cu aerul „ați auzit, am informat, luați măsuri!”. Cu astfel de „apropouri”, dar și cu articole veninoase sau cu luări de cuvânt contra multor scriitori tineri sau mai puțin tineri, în care șarja „amicală” se împletea cu denunțul politic, mereu în numele „noii conduceri a partidului și a spiritului ei”, încet-încet el a „reușit” să mobilizeze o masă importantă de scriitori de talent și de prestigiu contra sa. Și a pierdut „puterea” la Conferința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
place. Să nu-mi ascund însă plăcerea, ca să se distreze ascultătorii. Să zică: „Uite domnule, ăsta, care părea om serios, declară pe șleau că îi place Romica Puceanu, sau Fărâmiță Lambru. Ce vremuri! Ce decădere! Cine ar fi crezut!?“ Am șarjat, brav: bine, doamnă, îmi place „Inel, inel de aur“ cu Fărâmiță Lambru. Dar adaug că nu mă simt deloc vinovat. Melodia e, în genul ei, foarte bună, iar cântărețul e excelent. Ar fi ofensator pentru toată lumea să mă socotesc vinovat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
este pe peron, geamurile de la ușa de intrare cad cu zgomot, Sala Tronului e plină de soldați cu baionetele la armă. În acest moment intră în curte și la trap escadronul de jandarmi călări în frunte cu maiorul Fănuță, care șarjează mulțimea. Strigăte sălbatice se înalță, iar învălmășeala este de neînchipuit. Nicolae Filipescu, care e în capul scării, vede pe maiorul Fănuță venind în direcția sa, în fruntea escadronului. Cu un gest repede, scoate revolverul și vrea să tragă. Dar o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
gemeau de lume. Agitația se prelungea până în Calea Victoriei. Tot felul de zvonuri sinistre circulau, se vorbea de numeroase arestări, se vorbea de stare de asediu și altele. Gendarmii călări și alte numeroase trupe patrulau și circulau pe toate stradele. Cavaleria șarjă pe cheiul Dâmboviței și pe strada Bibescu Vodă. Către seară toată lumea se abătu asupra Calei Victoriei spre a se duce la Palat, însă armata forma întreite cordoane de ambele părți ale Palatului, așa că mulțimea nu a putut trece. Pe vremea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Bun. Acum, că m-am răcorit nițeluș și pe tema asta, să ne întoarcem la firul narativ principal. Ne întoarcem, ne întoarcem, însă tot simt nevoia să mai adâncesc ceva înainte. Hanibal trecând Alpii, Cezar avântându-se peste Rubicon, Napoleon șarjând la Austerlitz (astea sunt exemplele cele mai la îndemână și care îmi par cele mai elocvente totodată). Ei? Ce anume evocă toate aceste personalități și evenimente? Pentru unii nimic altceva decât dulcea somnolență de la ora de istorie. Dar să-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță, Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu ș.a.m.d., rareori purtând nume „neutre” stilistic. Dintre scenele reconstituite cu vervă nu lipsesc nunta de mahala („cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
antrenant, al poantei umoristice. În Drob de sare (1968) și Căutătorii de noroc (1983), de exemplu, prozatorul dezvăluie psihologii și mentalități, pornind de la fapte și întâmplări obișnuite, banale chiar, cărora le intuiește neașteptate semnificații și valori etice. El exagerează, hiperbolizează, șarjează, obținând imagini memorabile (Sfârâiacul, Interviu cu moșneagul, Adunarea părinților, Patul ș.a.). Un gen literar pe care îl cultivă este și romanul. În Fata cu harțag (1962), Mesagerii (1977), Grădina dragostei (1980) se accentuează sondajul etic. Cel mai reușit roman este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
ar fi condensat în opera lui lirică întreaga noastră specificitate. Este cel puțin o exagerare, susține Gelu Ionescu, o idee reducționistă, ce exclude din start poezia eminesciană din competiția cu urmașii săi Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia. Mai degrabă decât național, șarjează europeanul comparatist, Eminescu a fost naționalist, un conservator radical, adversar al liberalismului, simptom paseist prezent în tot romantismul european. La fel de radicale ni se par opiniile lui Gelu Ionescu despre Caragiale exprimate în 2002. Geniul caragialian a indus involuntar românilor acomodarea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
autoritatea celei ce conduce jocul (doar gestica mi s-a părut cam stereotipă). Oana Andra a fost, cu grație, vesela Meg, iar Adriana Alexandru a conturat o Mrs. Quikly vicleană, cu grave bine impostate, cu inteligență muzicală și umor, dar șarjând într-o direcție care nu este a personajului. La polul opus, candida Nannetta acumulează aproape toată zestrea lirică a partiturii - Rodica Ocheșeanu a cântat puțin ezitant, dar foarte controlat, cu delicatețe în mezza-voce și în filajele fine. La pupitru, tânărul
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
în acest fenomen, astăzi uitat după ce nu demult făcuse vogă. Cu acestea, ajung la încă una din calitățile romanului lui Gabriel H. Decuble: capacitatea de a surprinde cu destulă exactitate convulsiile adolescenților anilor 2000. Fără să idealizeze și fără să șarjeze, el pune în pagină un portret credibil unei întregi generații (comparabil cu acelea realizate de un Ionel Teodoreanu pentru începutul secolului trecut sau, mai aproape de noi, de un Ovidiu Verdeș, cu ale sale Muzici și faze). Există, totuși, câteva inflexiuni
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
pe fiecare nu în virtutea unei plan de dominație a lumii, a unei agende secrete, ci din prostie, cupiditate, mediocritate. Prostia pune în mișcare lumea, fiecare vine cu propria sa doză de imbecilitate, cu propria incoerență și regizorii nu ezită să șarjeze pînă la grotesc acest fapt în cazul cuplului de idioți patenți, Chad și Linda, care se hlizesc, se maimuțăresc, imaginează scenarii și le duc la îndeplinire cu determinarea lipsită de complexe, voioasă chiar a tîmpitului autentic. Cei doi par programați
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
aia bați, scuturi pomii - și hai așa înarmat la luptă. Un turc călare îl ia la ochi imediat. Și zicând așa spre dânsul calul întețește Argineanu stă, nici nu se clintește... Urmează o scenă ca-n filme - Robin Hood. Turcul șarjează, învârte sabia, să-i reteze mârlanului capul, acesta fandează, se apără "cu groaznica prăjină". Turcul cade mort mușcând pământul. Intervine un om al armelor reale, un specialist, care se cam îndoiește de veridicitatea faptei. E căpitanul Alazonios. Un mercenar. Care
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
ne scot însă pe turnanta unor idei poate chiar prea vizibil plasate și ambele acuză neverosmilul, parcă pentru a sublinia natura unei reflecții care se vrea serioasă sub acoperirea comicului. Leopoldo se trezește peste noapte transformat în vedetă, funcționarul interpretat șarjat de Roberto Benigni are tot ce poate fi mai reprezentativ și în același timp mai anonim. Ceea ce explorează regizorul este mecanismul unei popularități mediatice care proiectează omul fără însușiri într-o personalitate închipuită, „famous for being famous”. Aici avem o
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
un curcan vîndut de 58 de ori jălbașilor nepregătiți, care nu pot să se-nfățișeze fără plocon la ispravnic, e parodia continuității legilor. Neînsurat, Guliță trebuie să facă măcar școală, unde, la Paris. Pricină pentru care Chirița pleacă în voiaj. Șarjă a călătoriilor de plăcere, foarte la modă în epocă, și la a căror validare literară Alecsandri însuși a contribuit, și slavă a organului progresist pe care-l are, de bună seamă, orice cucoană. Mai puțin are, dacă vorbim de Chirița
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]