164 matches
-
odată și madam Valsamaky-Farfara. Dispariția definitivă a lui Pomponescu din casa Ioanei nu era un lucru prea regretabil, totuși madam Farfara, care cunoștea firea placidă a fiicei sale, își zicea că nu e politicos a întoarce spatele brusc unui om șarmant, căzut în dizgrație. Pomponescu apăru și el în salonul soției sale, îmbrăcat în nelipsitul lui smoching, ornamentat cu o batistă imaculată. G. Călinescu Sărută mâna doamnei Farfara cu multă gentileță, întrebînd-o de sănătatea ei și a Ioanei. În special insistă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
culcat jos, spre a se repeta scena. Conform înțelegerii, Ioana părăsi teatrul îndată după căderea definitivă a cortinei și se alătură grupului Pomponescu, întrucît ex-ministrul dorea să ofere doamnelor un mic supeu la "Capșa". La acest supeu, Pomponescu fu mai "șarmant" ca oricând. În special pentru Ioana se strădui să evoce toate cântărețele celebre pe care le auzise în țară și străinătate, căutând a le descrie jocul, a le sugera nuanța execuției, cu intenția de a dovedi că Ioana era comparabilă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tale cuminți, se repezise să deschidă geamul rotund al mansardei, strigând încântată că seamănă cu hubloul unui vapor ; nemaipăsându-i nici de discreție, nici de prudență, riscând pentru un capriciu să fie văzută și să se compromită. Îi păruse totul șarmant, minus mirosul de muced pe care îl remarcase. Ce pretenții să ai de la o cameră mobilată ? replicaseși tu. Ea însă trăia o stare specială, nemaivăzând până atunci o cameră de holtei. Cel puțin, așa spusese. Și apoi confesiunile ei, în timp ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fâșneață, bineînțeles. Puiu nu suportă să audă asemenea..., dar cred că socrul meu a cam purtat în viața lui coarne... Le-a purtat, dar nu i-au cauzat cu nimic ! Ca dovadă, trăiește și acum... Dar Titi Ialomițeanu, ce om șarmant ! Ce complimente grațioase făcea ! Ah, madam Delcă ! Tinerii din ziua de azi nu mai fac două parale ! Ce mai știu ei ce însemnează dragostea ? Și nici bărbații noștri nu au mai fost bărbați, cum erau cei de altădată ! Care știau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cioran programată să cunoască nu un om, ci un fabricant de aforisme, în vreme ce Cioran vede în ea ceea ce Friedgard și era înainte de a se fi automutilat cultural: o tânără femeie frumoasă. Fiecare cunoaște propria lui dezamăgire: Friedgard descoperă un personaj șarmant care îi vorbește despre chiriile din Paris, iar Cioran va descoperi în pat capra metafizică. În altă parte, dna Thoma spune că "în relația pe care a avut-o cu mine", Cioran a vrut "să fie lipsit de pretenții". (Se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înfiripase o relație care avea să se dovedească foarte trainica în timp. El venea deseori în țara, deoarece își pregătea aici teza de doctorat, ea îi procura cărți de specialitate de la diferite biblioteci. Era un tip pe cât de atrăgător și șarmant, pe atât de galant, oferindu-i Laurei în permanență bijuterii scumpe, obiecte de artizanat de valoare inestimabila, dar mai cu seamă clipe unice prin incandescenta temperaturilor înalte la care era obișnuit săƒ se consume în toate actele sexuale. Deși ,,luase
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sufletele noastre"> DF: Acum, dacă a murit Pavlovschi, dumneavoastră sunteți cea mai în vârstă aviatoare. MD: Da, așa este. Mișa Pavlovschi... A fost comandant mult timp, acolo... DF: Și de Vizanty ce vă mai aduceți aminte? Era un bărbat foarte șarmant. Era poreclit "Mon Cher". MD: Avea grijă, când vorbea, să fie corect totul, și frumos. Și sora lui, la fel mi-a dat să îi duc <la Paris> niște scrisori, răspunsuri... DF: Și pe Max Manolescu cred că îl cunoștea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
indulgent, știa cum s-o facă pe Margotte să tacă din gură. Era un bărbat Înalt, splendid, pe jumătate chel, mustăcios, cu un creier subtil În cap. Teoria politică Îi fusese domeniul. Preda la Hunter College - preda pentru femei. Fete șarmante, cam idioate, absurde, după cum obișnuia să spună. Din când În când, câte o inteligență feminină puternică, dar foarte mânioasă, care se plângea foarte mult, prea multă ideologie sexuală, bietele de ele. În drum spre Cincinnati pentru o conferință la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e o schimbare aici? Credeam că ești de-a dreptul claustrofob. Feffer era extrem de inteligent. Fusese admis la Columbia fără diplomă de liceu pentru că obținuse note nemaiauzite la examenul de admitere. Era viclean, șiret, băgăcios, și-n același timpi vioi, șarmant și viguros. În ochii lui apăru o privire straniu agățătoare, un fel de intensitate Încârligătoare. Sammler, Sammler cel de dinainte, nu prea avusese putere să reziste la asemenea priviri. — Nu e din cauza hoțului pe care l-ai văzut În autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și moare. Ca atunci când se stinge lumina. Zippo. Rămâi pe întuneric. Acolo m-ai găsit tu, cu mâna pe întrerupător. M-ai tras înapoi. Fără să știi, m-ai tras înapoi. Coos van Bruggen a intrat în acțiune pervers și șarmant, cu vocea lui baritonală. Care nu e a mea. Care nu mai e a mea. Tu ai râs și ți-ai trecut mâna prin păr (știi, știi cum îți treci tu mâna prin păr, mereu dreapta, dreapta pleacă de deasupra
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
alea, Înmulțire prin diviziune - cu vorba să le dea peste maxilare, nu cu fapta, că vorba doare al dracu`, e ca menghina, da` ei nau altceva mai bun de făcut decât să se stropșească unul la altul. Păcat, băieți deștepți, șarmanți și carismatici, da` când Își bagă dracu` coada În presă nici rotativa nu se mai rotește... Gicu nu lasă frunza din mână. Continuă să murmure: Și-așa-mi vine să mă iau la palme... În sfârșit, Sandu Îi acordă atenție
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
după care i-am spus c-o să dau un acatist cu numele lui. Iată bucuriile unei copilării catolice! Nu mă mai puteam opri din râs. — Eram un mare idiot, nu-i așa, Rachel? m-a invitat el cu un zâmbet șarmant, care te dezarma complet. Mi-a plăcut felul în care mi-a rostit numele. Și am decis să-mi mai amân rondul. M-am mutat discret, poziționându-mă într-un colț, astfel încât Luke stătea cu fața la mine și nici unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și cum îmi lucea părul! Și ce zâmbet cald și sexy aveam! Și cei doi dinți ieșiți în afară, pe care de obicei îi detestam... mi-am dat seama, dintr-odată, că mă prindeau de minune! Mă făceau și mai șarmantă. I-am zâmbit leneș lui Brigit. —Arăți foarte bine, i-am spus. — Și tu la fel, a zis ea. După care am rostit la unison: — Nu arătăm deloc rău pentru două vițelușe! Apoi am ieșit să ne amestecăm printre oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Cugler. Numai că... nici în perioada interbelică, „Apunake și alte fenomene” nu a avut parte de vreo cronică importantă! După 1990, „recuperarea” autorului are însă loc în mod spectaculos. Un rol decisiv îl va fi avut mitologia exilului și șarmanta legendă mondenă, ca și excentricitatea, izolarea și nonapartenența declarată a autorului la avangardă. În plus, dacă Urmuz fusese înregimentat de către „apostolii” avangardiști în falanga antiburgheză, iar critica din perioada ceaușistă l-a recuperat în contra „alienării” și „dezumanizării” capitaliste, Grigore Cugler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fie posesivă sau ca să obiecteze față de dorința disperată a unei persoane de a intra în respectiva lume. Iar educația universitară a lui Lucille a dat rezultate grozave în momentul în care a pus mâna pe Randall Cox II, un bărbat șarmant, un jucător de polo cu sânge albastru. Cox avusese cinci prietene de la Vassar în același timp, dar a ales-o pe Lucille drept soție. A fost marea lovitură dată campusului sau, cel puțin, așa m-a informat ea. Ademenitorul soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așezat mâinile în poală, dorindu-mi să pot apăsa pe butonul de restart. Aș fi dat înapoi banda, până în momentul în care am intrat în restaurant și l-am văzut pe Randall stând lângă șeful de sală. Era atât de șarmant că-ți lua răsuflarea... apoi, când m-a observat, chipul lui Randall a explodat într-un zâmbet uriaș. Dintre toți bărbații cu care mă văzusem în ultimii cinci ani, în New York - tipul dependent de jocuri de noroc; artistul care picta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rădăcină, nemaiscufundată în colorant. Vorbi, c-o bună dispoziție cuceritoare, hîțînîndu-și cu umor un picior. - Gabi, scumpete, ce-ai rămas așa, cu capul în buzunar?! Doar n-o să-mi ții acum neprezentați doi domni atât de plini de responsabilitate, de șarmanți și de distinși? - Sânt niște clienți... Par but de bani. Au venit cu un taxi... - Clienți! But de bani!... De cinci luni nu încetez să fiu tot mai deziluzionată în legătură cu educația acestei fătuci! Îmi pierd nopți întregi cu îndreptări și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am cunoscut un domn... deosebit de interesant... ce se numea Pink Floyd. Era singurul bărbat căruia i se potrivea, fără îndoială, termenul de captivant. Se înfățișa drept un gentelman înalt, bine legat, cu o mustață și o podoabă capilară atât de șarmante și blonde, încît nu exista doamnă sau domnișoară să nu se trezească nutrind speranțe în legătură cu el. Mai târziu, soțul meu l-a provocat la duel și a fost nevoit să-l omoare. Înainte de a se lăsa complet omorât, domnul Floyd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și totuși atât de sugestivă, trădând „o mirare șarmantă, o surprindere mereu gânditoare”. I s-ar fi potrivit, sunt de părere cei care l-au descris, fraza din Marele Gatsby a lui Scott Fitzgerald: stilul său - „o serie neîntreruptă de gesturi reușite”. Descins dintr-o familie selectă, face studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
astfel că nimic nu-l atingea. Hugo, pe de altă parte, intră în joc numaidecât și mă văzui și eu obligată să o fac. —Încântător, nu-i așa? observă el, făcând semn cu capul către Față de sfeclă. De-a dreptul șarmant. Și cu câtă grație își poartă l’embonpoint 2. —La treabă, zise MM. Abia dacă ridicase un pic tonul, și au sărit cu toții. În câteva minute, ne-am adunat în jurul mesei cu picioare de capră, care se cam clătina, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
butonii. —Ești nebun? Este una dintre nestematele cele mai de preț din lume. Sally Rothenburg este proprietara pietrei din 1948. A refuzat toate ofertele, spuse Lauren, cu un ton uimit. Ești o tipă foarte convingătoare, spuse Giles cu un zâmbet șarmant. Era aproape la fel de bun la flirtat ca și Lauren. Și tu la fel, domnule Monterey. Poate că o să Încerc. E o provocare. Dar spune-mi ceva: ce vrea să facă un bărbat ca tine cu o bucată de istorie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tu probezi că nici culoare. Unei eleve corigentă la limba română Voi, cei ce-n pripă și ingrat O-nvinuiți fără temei, Că n-ar ști ce-i un rezumat: Uitați-vă la fusta ei! Animatoarele din show-urile TV Șarmante, suple, cu mișcări feline, De-ar fi să le asemăn, corespund Izvoarelor cu ape cristaline, Că li se vede totul pân-la fund. Zeului Cupidon Nu-ți meriți ramul de eucalipt, Că fata pentru care sufăr foarte, Deși săgeata-n pieptu-i
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
terminat liceul, cu un an Înaintea ei, și s-a Îndreptat spre Emory. După spusele lui Penelope, care nutrise dintotdeauna o dragoste chinuitoare și secretă pentru Avery, el fusese unul dintre cei mai populari băieți din școală, jucătorul de fotbal șarmant și atletic care lua note bunicele și era suficient de sexy ca să i se ierte faptul că era foarte, foarte arogant. Din câte mi-am dat seama, ea trecuse Întotdeauna neobservată, așa cum li se Întâmplă tuturor fetelor de o drăgălășenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spune că, de-a lungul celor aproape 300 de pagini, cât însumează dialogul celor doi critici, Daniel Cristea-Enache, intrând în rolul complex al intervievatorului, îi face, în vreun fel, jocul lui Dan C. Mihăilescu. E simplu de bănuit că histrionul șarmant, blindat cu replici și istorii savuroase preia frâiele jocului, dictând, din mers, ritmul și direcția. Daniel Cristea- Enache se dovedește, încă odată, un bun partener în această insolită combinație: are suficient umor încât să-și lase "oponentul" să se desfășoare
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
comic uneori involuntar. Îmi amintesc, de exemplu, de o conferință ținută într-un auditoriu din regiunea Agen, în fața unui public alcătuit în majoritate din cadre didactice. După conferința mea, în timpul tradiționalei ședințe de întrebări și discuții cu sala, un domn șarmant, pensionat din învățământ, a intervenit cu forță de expresie și eleganță a discursului pentru a ne propune analiza lui: dacă violența se dezvoltă în Franța noastră e fiindcă în licee se predau autori extrem de periculoși pe plan moral, chiar dezgustători
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]