303 matches
-
S-a învârtit prin stație și s-a urcat în metroul de la linia Marunouchi, la vagonul al doilea, ușa din mijloc, conform planului. Când să scoată pungile din ziare, acestea au fâșâit atât de tare, încât au atras atenția unei școlărițe de lângă el - cel puțin așa credea. Nemaiputând să suporte tensiunea, a coborât la stația Myōgadani sau Kōrakuen. Când a coborât, i s-a făcut din nou frică, realizând gravitatea urmărilor faptei sale. „Voiam să ies din stație fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care a făcut așa ceva, mai mulți au comis aceeași faptă. Nu putea să se lase înfrânt și să fugă. Era decis să meargă până la capăt și s-a urcat în același metrou, al treilea vagon, pentru că îi era frică de școlărița curioasă. În timp ce trenul se apropia de Ochanomizu, a scos pungile cu sarin dintr-o geantă și le-a dat drumul pe podea. Când a scos pungile, ziarele în care erau împachetate au căzut și acestea au rămas descoperite, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în 1950. În această perioadă nu am putut pleca de acasă. Trebuia să distribui laptele, ah, cât de mult uram lucrul ăsta! Eram la vârsta pubertății, aveam numai coșuri pe față. Când mă duceam pe la case cu laptele și întâlneam școlărițe, îmi ascundeam fața de rușine și mergeam mai departe. În cele din urmă, am aflat că fratele meu era teafăr și nevătămat. Tata s-a liniștit și mi-a spus: «Acum știm. Poți să pleci când îți poftește inima.» Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă și mai fragedă. Ieri ne-am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață și cochetă. Ce fragedă e fața unei femei tinere încadrată de gluga neagră a pelerinei! Am găsit-o plimbîndu-se în cerdac. M-a invitat să stau și a continuat să se plimbe. Mi s-a părut puțin agitată și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acele picturi. Nu știu cum a făcut, dar prin folosirea culorii a furat culoarea fiecărui subiect. Toată lumea arăta ca un hoit, cu buze negre și ochi roșii, cu fețe verzi de ficat gătit lăsat peste noapte. În același timp era ca o școlăriță care Încearcă să deseneze oameni drăguți, cu guri de cupidon și gene lungi. Să fiu sincer, am rămas trăsnit când m-am pomenit că arăt ca o păpușă hidoasă scoasă din catacombe. În vopseaua aia lucitoare pe care o folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai putut să scoată nici un cuvânt, pentru moment. — Alo, a repetat doamna Connolly. Sheba auzea zgomotul de televizor în spate. — Da, ciao, a zis Sheba, Steve e acolo? (Am convins-o o dată pe Sheba să se prefacă că e o școlăriță londoneză; e uimitor de convingătoare.) Doamna Connolly n-a răspuns. Sheba s-a gândit o clipă că poate i-a închis. Dar apoi a auzit-o strigând: — Steven! La telefon. După câteva momente, s-a ridicat alt telefon și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
doi totul s-a terminat. Când Bill a căscat ochii și s-a repezit la ea ca un fundaș care n-avea să fie niciodată, pe Irene aproape c-a pufnit-o râsul. Cine credea el că e ea ? Vreo școlăriță plângăcioasă și nepregătită ? Irene a luat pistolul lui taică-su de pe raft. N-a fost vina ei că Bill a continuat să vină către ea și c-a înșfăcat-o de mână. Și n-a fost vina ei, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mâinile ei, „Ana!” șoptii, în timp ce domnișoara Marga Popescu povestea, veselă, amintiri din studenție. După alte câteva ore simții înălțându-se sau prăbușindu-se peste noi (nu mai rețin exact), bolta nopții din Betleem, și peste ea vocea subțire ca de școlăriță a domnișoarei Marga Popescu, recitând în franceză. 15. La câteva zile, președintele urca treptele tribunalului, avea fața aplecată, se ferea de vântul subțire ce bătea dinspre câmpie. Eram în ultima săptămână a anului. Iuții pasul și-l ajunsei din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să plecăm. Scuzați-ne. —Tăiați-o de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus Leon lui Aidan, apoi am rămas iar singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut pe Aidan să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o alta din capătul ei de sus. Și acolo mi-au trimis ai mei o scrisoare de răspuns venită de la o clasă de elevi dintr-a doua din orașul Ordjonikidze, din Republica Autonomă Osetia. Era un grup de fetițe, înțeleseseră școlărițele acelea că sunt și eu fetiță într-a doua și voiau să corespondăm, să ne împrietenim și poate să ne cunoaștem, când vor trece în vară prin România spre o tabără internațională de la Sofia, pe muntele Vitoșa. Matvei mă asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lătră el, deloc interesat de explicațiile mele. Dar În timp ce-mi spuneam pe litere numele de familie, patru bărbați În costume comode, gen anii șaptezeci și o fată costumată În ceva ce semăna prea tare cu o uniformă de școlăriță Îmi ieșiră drept În față. —Romero, scumpule, dă cordonul ăla idiot la o parte, ca să nu mai stăm În frig, ordonă fata, atingând delicat cu mâna obrazul paznicului. Sigur, Sofia, intrați, gânguri el respectuos și am realizat că școlărița era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de școlăriță Îmi ieșiră drept În față. —Romero, scumpule, dă cordonul ăla idiot la o parte, ca să nu mai stăm În frig, ordonă fata, atingând delicat cu mâna obrazul paznicului. Sigur, Sofia, intrați, gânguri el respectuos și am realizat că școlărița era Sofia Coppola. Cei din anturaj o urmară și-și prezentară omagiile paznicului, care strălucea de mândrie și bucurie. Avu nevoie de nu mai puțin de trei minute ca să-și vină În fire și de Încă două ca să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Le urmăream cu priviri duioase pe toate fetele din cursul superior de la Carmen Sylva și de la Moteanu, când se-ntorceau de la școală și treceau prin fața porții mele. Frumușele, grațioase și pline de un farmec pe care numai ele, dragele de școlărițe-l au: în șorțurile de uniformă pepite sau negre, cu gulerașe albe, cu pantofi și ciorapi negri, care dau piciorului o distinsă eleganță; treceau în grupe de câte două trei: brune, blonde, roșcate, șatene, cu ochii negri, căprui, verzi sau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dar i se părea că undeva înainte, aude și vede echipagiul diabolic al fetei: Mika-Le în panerul vechi al 22 23 dag-cart-ului de țară, tras de mânjii mărunți, ce duceau grăbit încărcătura lor ușoară: fata puțintică și valiza ei de școlăriță, în care erau, desigur, cele două rochii cu care o văzuse Mini de două ori și cele două albumuri cu schițe pe cari i le arătase. Acele scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate pe fonduri sărăcăcioase, pe vreun
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ea. Orice încercare a noastră de a o determina să facă ceva altfel de cum i-a spus doamna era sortită eșecului. Noi, părinții și bunicii, încurajam atitudinea Mălinei față de grădiniță și față de educatoare pentru că ea prefigurează pe cea a viitoarei școlărițe. Într-o zi, nepoata ne-a oferit o mare surpriză. Când bunică-sa se agita să o pregătească pentru plecarea la grădiniță, Mălina a declarat hotărât: - Eu nu mă mai duc la grădiniță! - De ce? am întrebat-o noi într-un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Încet, încet, Mălina parcurge școala vieții, o achiziție extrem de prețioasă pentru viitorul ei școlar, familial și social. Anii de preșcolaritate s-au dovedit a fi o etapă eficientă și benefică pentru pregătirea viitorului parcurs școlar al Mălinei. Mălina a devenit școlăriță Când Mălina parcurgea la grădiniță anul pregătitor pentru școală, atenția noastră se orienta și persista în această direcție. Căutam prin toate mijloacele și în toate împrejurările să-i susținem dorința de a deveni școlăriță și să-i orientăm disponibilitățile psihice
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
școlar al Mălinei. Mălina a devenit școlăriță Când Mălina parcurgea la grădiniță anul pregătitor pentru școală, atenția noastră se orienta și persista în această direcție. Căutam prin toate mijloacele și în toate împrejurările să-i susținem dorința de a deveni școlăriță și să-i orientăm disponibilitățile psihice spre activitățile de învățare. Ne preocupam de îmbunătățirea vocabularului și a capacității de exprimare, de însușirea numerației și a calculului elementar, de dezvoltarea abilităților de desen și de scriere. Îi spuneam povești și basme
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aparatul de radio, iar când reproducea o poveste sau un basm îi aducea îmbunătățiri în sensul în care ar fi dorit ea să se desfășoare acțiunea ca să-și ajute eroii preferați. Cu mult înainte de ziua când Mălina urma să devină școlăriță am luat-o la cumpărături. I-am probat uniforma, i-am oferit libertatea de a-și alege culoarea și modelul ghiozdanului pe care l-a purtat în spate până acasă. După o listă afișată de școală, i-am procurat penarul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și mai tulburător totodată cum cei fără această „temă” în viața lor unii lunecă mai ușor, pot cădea în apatie, disperare, în prăpăstioase vicii (a se vedea în această carte textele Ancuța, Ora de dirigenție, Nedumeririle Mălinei, Mălina a devenit școlăriță). În această carte apelul la memorie, la memoria afectivă, răzbate cu o nostalgie uneori frisonată, strepezită, care se crede, care se vede greu de înțeles de ceilalți (în texte precum Idei și fapte, Amintiri la vânzare, Blocul Armonia, A fi
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
amenințări feroce. Într-un cotlon de lîngă sobă, altul ridicase genunchii ca pe-o masă la gură. În chip obișnuit stigmatizați de către învățătorul lor, șapte copii se ridicaseră în picioare: niciunul nu știa să scrie. Dealtfel chiar cea mai bună școlăriță de abia putea silabisi. Ce mă ului cu adevărat însă fu priveliștea celor trîntiți la podea care, în genunchi și-n coate, se zgîiau, răsucindu-și privirile la mine. Am dictat rar cuvintele, pășind printre mîini și picioare pînă la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
case. Se auzeau discuții aprinse. - Da’ ce, temele noastre crezi că-s ușoare ca ale voastre? întreba o fătucă cu ghiozdan pe băiețelul cu care ieșea. La noi e greu de tot. Cîntărind totuși cu obiectivitate faptele, după o pauză, școlărița fu mai concesivă. - Ei, nu-s ușoare nici ale voastre. Pentru voi e destul de greu. În aceeași clasă, premianta era soră cu unul dintre repetenți. Amîndoi aveau aceleași chipuri gracile dar, în vreme ce ochii verzi ai Didinei erau iuți și străpungători
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a ajuns pe la doișpe ani de i s-a rotunjit pieptul și a Început să semene a femeie, zurliul o ducea o dată pe lună la o doctoră de partea muierească, ca aia să-i spună dacă era fecioară sau ba școlărița lui de clasa a șasea. Dacă vă spun că nu e Întreg la cap... Fata a fugit după mama-sa, iar nebunul a rămas de tot singur, că a avut grijă, de necaz, s-o bată și s-o gonească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
m-aș aștepta vreodată să reușești tu, a continuat Vivian, uitându-se la mine, din cap până-n picioare, cu o expresie plină de batjocură, pe care nu și-o ascundea defel. Tu nu faci altceva decât freci țiparul, ca o școlăriță amorezată, cu manuscrisul ăla cretin al lui Luke Mayville! Gândul ăsta a părut s-o facă să-i sară țandăra din nou, așa că ochii i-au ieșit din orbite, din cauza furiei regăsite. — știi ceva?! Ar trebui să las baltă cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
când eram la școală. Era chiar mai mare decât mine. Nu am mai văzut-o de când eram adolescentă, așa că nu știu ce s-a ales de ea. Am legat un soi de prietenie ciudată, stând zilnic la coadă la chioșcul școlii. Două școlărițe fără încredere în ele, nefericite, pierdute, care căutau dragostea într-o lume secretă a batoanelor Mars și Twix. Celeste îi făcea viața un iad lui Emily. Odată a scuipat pe un scaun și a obligat-o pe Emily să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
când auzeau vocea lui Hitler la radio, Întreruptă de ovațiile stadioanelor. Poate o să vezi lucrul ăsta și În țara unde te duci, dar nu mă sili pe mine să mai trec Încă o dată prin această oroare. Deși este doar o școlăriță neatentă, ea știe cine e vinovatul, Îl așteaptă să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]